Crezi că tinerii din ziua de azi nu mai citesc? Poate că sunt prea copleșiți de programa școlară, care nu e atrăgătoare pentru toată lumea și nu au dat încă de cele mai potrivite cărți pentru adolescenți. Iată cu ce cărți vei putea să-i apropii de lectură.
„Tineri din ziua de azi…” De câte ori nu auzim în jur sau nu începem noi înșine tot felul de fraze negative cu această expresie? Să nu uităm că și noi am fost, la un moment dat, “tinerii din ziua de azi”. Am ajuns rău? Majoritatea, nu. Cel puțin nu cei care au ajuns să îndrăgească lectura. Dacă ți se pare că tinerii de azi nu citesc și stau blocați în spatele ecranelor de tabletă sau smartphone, ajută-i, recomandându-le niște cărți pentru adolescenți care îi pot determina să se apropie de lectură.
Harry Potter și Piatra Filozofală, la fel ca toată seria Harry Potter a lui J.K. Rowling, trebuie neapărat pusă pe lista de cărți pentru adolescenți. Aproape că nu există copil sau tânăr care să fi citit-o și să nu se fi îndrăgostit de ea.
Harry este un băiat aparent obișnuit, crescut de unchii lui, pentru că părinții îi muriseră într-un accident de mașină. La 11 ani află că are puteri vrăjitorești de care unchii lui încercau să-l țină departe și că, de fapt, părinții lui au avut un sfârșit mult mai neobișnuit. Astfel începe aventura.
E o carte în care binele învinge răul și, deși adolescenții sunt absorbiți de ea, J.K. Rowling impresionează deopotrivă copiii, adulții și vârstnicii.
Spre deosebire de poveștile cu zâne, Eleanor și Park știu că prima dragoste nu rezistă aproape niciodată. Dar asta nu înseamnă că nu vor încerca. Romanul lui Rainbow Rowell exprimă felul în care dragostea tinerilor poate fi uneori disperată, copleșitoare și catastrofică.
Cei doi protagoniști au 16 ani și sunt niște inadaptați care-și găsesc locul, cel puțin pentru o perioadă, unul lângă altul. Doi adolescenți normali, cu probleme și frici, cum au toți adolescenții. Park e pe jumătate coreean, tăcut, pasionat de muzică și benzi desenate. Eleanor e cam plinuță, roșcată și cu pistrui: “Eleanor avea dreptate: nu era drăguţă. Arăta ca o operă de artă, iar arta nu trebuie să fie drăguţă; trebuie să te facă să simţi ceva”. Și s-a îndrăgostit de Park: “Eu nu cred că respir când nu suntem împreună… Asta înseamnă că atunci când ne vedem luni dimineaţa, e ca şi cum nu aş fi luat o gură de aer de aproape 60 de ore. De asta sunt aşa ursuză şi mă răstesc la tine. Tot ce fac când nu suntem împreună e să mă gândesc la tine, iar când ne întâlnim, să mă panichez. Asta pentru că fiecare secundă e aşa importantă. Eu nici nu îmi mai aparţin mie. Sunt a ta. Şi ce mă voi face dacă te vei hotărî că nu îţi place de mine?”. Iar Park? Și Park s-a îndrăgostit: “Mi-e dor de tine, Eleanor. Vreau să fiu cu tine tot timpul. Eşti cea mai inteligentă fată pe care am cunoscut-o şi cea mai amuzantă, şi tot ce faci mă surprinde. Aş vrea să spun că de-asta îmi placi, pentru că aş părea… profund… Dar cred că te plac şi pentru că ai părul roşu şi mâinile catifelate… şi miroşi a tort făcut în casă pentru o zi de naştere”
Eleanor și Park e una dintre acele cărți pentru adolescenți pe care orice tânăr o va devora, pentru că e despre ei, un roman destul de lipsit de clișee și care pune probleme firești.
Cartea lui William Golding e despre întâmplările unui grup de școlari care supraviețuitesc unui accident de avion și rămân izolați pe o insulă aparent pustie. Niciun “om mare” nu se află cu ei, așa că aceștia trebuie să recreeze o societate funcțională, cu reguli care să îi ajute să gestioneze noua viață. Dacă, la început, au un singur lider, dorința de putere îi împarte pe copii, mai târziu, în două tabere. De aici, se dezlănțuie iadul. Pentru că nu ți-ai imagina că atât de multă violență sălășluiește în niște minți și trupuri atât de mici.
Lecția dură pe care o dă cartea este că oamenii se pot schimba – și în general o și fac – într-un timp scurt, atunci când regulile sociale devin discutabile și pot fi schimbate după bunul plac al fiecăruia. Raționalul cedează în fața instinctelor primare de supraviețuire, iar empatia și umanitatea sunt puse la grea încercare. Cartea se citește ușor, dacă ne referim la stilul scriiturii, însă este una greu de dus din punct de vedere al intensității. În orice caz, adolescenții vor fi fascinați de ea.
Holden Caulfield e un adolescent de 16 ani, care se trezește exmatriculat de la școală cu doar câteva zile înainte de vacanța de Crăciun. Evenimentul nu e o noutate pentru el, întrucât fusese dat afară de la alte trei școli. Cum e nevoit să plece spre casă cu câteva zile înainte de data stabilită, decide să petreacă ceva timp prin New York, orașul lui natal, înainte de a merge acasă, unde mai mult ca sigur va fi pedepsit.
După ce ajunge la New York, Holden, care provenea dintr-o familie bogată, se cazează la un hotel sărăcăcios unde cunoaște la bar trei fete pe seama cărora se distreză aproape toată noaptea, pentru că erau „proaste și urâte”. Așa începe seria lui de aventuri adolescentine presărate cu tutun și alcool, prostituate, singurătate și tot felul de reflecții asupra morții.
De veghe în lanul de secară este cartea de capătâi a adolescenței. Romanul tratează aventurile unui personaj cu probleme de adaptare, manii și persecuţii închipuite. Deși cartea a fost publicată prima dată acum peste 70 de ani, felul în care Holden își ține durerea în sine este una dintre veșnicele probleme ale oricărui adolescent de astăzi.
Într-o lume viitoare, televiziunea domină, iar cărțile sunt scoase în afara legii. Dacă crezi că o astfel de carte nu ar interesa un adolesecent, te înșeli. Pentru că romanul lui Ray Bradbury e o distopie, dar o distopie ciudată, iar tinerilor le plac ciudățeniile.
Regimul totalitar instalat a ordonat ca toate cărțile să fie arse, iar cei care au datoria de a le extermina se numesc “pompieri”. De ce sunt cărțile considerate atât de periculoase? Pentru că sistemul nu vrea să aibă parte de răzvrătiți, de oameni cu idealuri și păreri. Se propagă ideea ca lectura dăunează fericirii. Umanitatea decade în fața ecranelor de televizor, cu ochii pironiți de emisiuni, filme și știri.
Apare însă, cum e de așteptat, un răzvrătit. Montag, mândru de munca lui de incendiator de cărți, este cel care începe lupta cu sistemul. Emoționant este felul în care în el se declanșează schimbarea de atitudine față de cărți. Vecina lui de 17 ani, o fată descrisă ca având apucături anormale, cum ar fi să culeagă flori, să se uite la lună sau să se gândească la iubire, îl întreabă, într-o zi: Citeşti vreo carte înainte să o arzi? Montag este tulburat de întrebarea Clarissei, așa că fură un roman, îl citește și – surprinzător – îi place!
Miles Halter e un adolescent de 16 ani. Singuratic și cu o pasiune mai puțin obișnuită: e fascinat de replicile rostite de personaje celebre în ultimele lor clipe de viață. Sună neobișnuit? Nimic de acest gen nu e neobișnuit însă pentru un adolscent. Când Miles pleacă la o școală cu cu internat el pornește, de fapt, în căutarea unor răspunsuri legate de viață și moarte. Descoperă astfel că necunoscutul e mai tulburător decât își imagina, odată ce intră într-un mic cerc de prieteni din care mai fac parte Chip, Takumi, Lara (care e româncă) și inteligenta, enigmatica și plina de umor Alaska Young.
Cartea lui John Green e despre prietenie, împreună, dragoste și multă căutare.
Susan Eloise Hinton, cunoscută ca S.E. Hinton, avea 16 ani când a scris acest roman despre niște tineri care se confruntau cu problemele vârstei, dar și diferențele dintre clasele sociale.
Ponyboy e un Unsuros (denumire care vine de la părul dat cu prea mult gel), adică face parte din gașca băieților săraci, dintr-un cartier mărginaș. Socii (socialii) sunt, în schimb, banda bogătanilor pentru care distracția înseamnă violență și care nu ratează ocaziile de a-i bate pe Unsuroși atunci când au chef. După ce Socii încearcă să-l înece pe Ponyboy, lucrurile degenerează.
De pe lista de cărți pentru adolescenți nu poate să lipsească Jurnalul adolescentului miop al lui Mircea Eliade, o carte la care cu siguranță tinerii vor reveni, mai apoi, ori de câte ori li se va face dor.
Adolescentul Mircea e, evident, miop. Introvertit, se izolează în mansarda sa, unde își construiește o lume a cărților, în care fetele nu prea au ce căuta. Mircea rămâne deseori corigent la diferite materii, dar asta nu îl împiedică să se gândească non-stop la romanul său: “Pentru că am rămas singur, m-am hotărât să încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Voi lucra în fiecare dupa-amiază. Nu am nevoie de inspirație; trebuie să scriu, doar, viața mea, iar viața mi-o cunosc, și la roman ma gândesc de mult”.
Uneori, vrea să se concentreze pe școală: “Alţii au noroc şi la fete, şi la cărţi, şi la şcoală. Eu am renunţat bucuros la jocul cu fete şi la jocul de cărţi numai ca să am noroc la şcoală. Dar nu am”. Dar adolescența e complicată și pentru Mircea sau mai ales pentru el: “sunt sentimental şi slab şi lipsit de voinţă”, „sunt imbecil”, „sunt cel mai nătâng dintre toţi, orişicât m-aş ascunde”, „eram cel mai leneş, mai neglijent şi mai răutăcios din clasă. Şi eram miop”.
Cartea e un roman-jurnal al devenirii lui Mircea Eliade. Un Mircea Eliade sentimental, nemulţumit, neliniştit, trist, ironic, dar capabil de o voință uluitoare. Se luptă cu mediocritatea și încearcă permanent să își învingă slăbiciunile.
Simon începe o poveste de dragoste, pe internet, cu Blue. Amândoi sunt gay și nimeni din jur nu știe încă. Nici măcar ei nu își știu, unul altuia, identitățile, deși sunt la aceeași școală. Martin, pe care nimeni nu-l vrea în preajmă, îi află secretul și copiază emailurile dintre el și Blue, apoi îl șantajează, amenințându-l că le va publica dacă nu îl ajută să-i intre în grații uneia dintre prietenele lui Simon, o fată foarte populară în liceu. De aici, o întreagă încurcătură căreia Simon încearcă să-i facă față, fără a-și dezvălui sexualitatea, chiar dacă asta le complică prietenilor lui viețile.
În ciuda eforturilor lui, Martin dă cărțile pe față, iar Simon e nevoit să-și asume public sexualitatea. Simon e un personaj pe care tinerii îl vor îndrăgi pentru că, după fuga de asumare, își dă voie să fie vulnerabil, să fie arătat cu degetul și judecat. Simon e un învingător, iar adolescenții de azi au nevoie de modele de învingători.
Cele cinci volume din Cireșarii, respectiv Cavalerii florii de cireș, Castelul fetei în alb, Roata norocului, Aripi de zăpadă și Drum bun, Cireșari, prezintă aventurile unui grup de șapte copii de clasa a VIII-a care locuiesc în cartierul Cireșului dintr-o localitate de munte.
Cirșarii e o carte pentru adolecenții aflați mai aproape de copilărie, dar o carte care îți rămâne în suflet și când devii adult și la care cel care o va citi la momentul potrivit va reveni iar și iar cu același drag. O carte de aventură, dar și despre prietenie, în care deliciul apare tocmai prin construcția personajelor. Poate că unele idei sunt mai romanțate față de viețile adolescenților de azi, dar de ce nu ar constitui tocmai această întorcere la vremuri mai liniștite un ideal către care să tindă generațiile următoare?
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.