Feodor Dostoievski, poate cel mai important scriitor rus al secolului al 19-lea, a influențat mulți alți autori de renume. De la Nietzsche la Hemingway, opera lui a fost sursă de inspirație și chiar a generat noi genuri literare și mișcări filosofice.
Îți poți imagina că Sigmund Freud – pionierul psihanalizei – a recunoscut că metodele sale nu erau aplicabile personajelor din cărțile lui Feodor Dostoievski? Kafka a simțit o conexiune puternică în legătură cu Dostoievski și i-a citit fragmente din Adolescentul prietenului său Max Brod, care mai târziu a spus că cel de-al cincilea capitol al acestei nuvele a influențat stilul lui Kafka.
James Joyce l-a lăudat pe Dostoievski: „el este bărbatul care, mai mult decât oricine altcineva, a creat proză modernă”.
Virginia Woolf a asemănat romanele lui Dostoievski cu vârtejuri clocotitoare și furtuni de nisip, spunând că sunt compuse din toate lucrurile care țin de suflet. „Suntem – împotriva voinței noastre – atrași, orbiți, sufocați și, în același timp, umpluți un extaz amețitor”, a mai spus ea.
Gabriel García Márquez și Haruki Murakami au fost, amândoi, fanii lui Feodor Dostoievski în tinerețe. Probabil că singurul care nu a recunoscut măreția autorului rus a fost Vladimir Nabokov, notează publicația online Russia Beyond. Dar iată care sunt scriitorii cei mai influențați de Feodor Dostoievski.
Romancierul american William Faulkner l-a menționat pe Dostoievski ca fiind cea mai mare influență literară a sa, numindu-l alături de Biblie și de Shakespeare. Dintre toate cărțile, romanul Frații Karamazov a influențat cel mai mult opera lui Faulkner, fiind, dealtfel, o carte pe care a recitit-o des. „La fel ca Dostoievski, Faulkner a fost interesat să studieze crizele de personalitate”, a spus Robert Hamblin, expert în literatura lui Faulkner.
Unii experți consideră că lucrarea lui Dostoievski Însemnări din subterană este jurnalul unui bărbat furios și unul dintre primele exemple de existențialism. Și, chiar dacă Søren Kierkegaard este tatăl filosofiei moderne, romancierul rus a avut o influență majoră asupra unora dintre cele mai luminate minți, cum ar fi Jean-Paul Sartre și Friedrich Nietzsche, care au considerat Însemnări din subterană o lucrare psihologică măreață.
Nietzsche a avut un mare interes pentru literatura rusă și a citit Pușkin, Lermontov și Gogol. L-a menționat pe Dostoievski drept una dintre cele mai fericite descoperiri din viața sa. Există chiar o legendă care spune că Nietzsche a citit Umiliți și obidiți cu lacrimi în ochi. Nu se știe dacă a fost chiar așa, dar este cert faptul că filosoful german și-a exprimat respectul față de Dostoievski după ce a citit cartea.
„Dostoievski a scris cândva: „Dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci totul ar fi permis”, iar acesta este punctul de start pentru existențialism” – așa scrie Jean-Paul Sartre în opera Existențialismul este un umanism. Fraza lui Dostoievski este un sumar al viziunii anticlericale a lui Ivan Karamazov. În interpretarea lui Sartre, înseamnă că, dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci oamenii ar fi responsabili pentru tot, fără șansa de a putea cere iertarea supremă.
Dar literatura rusă a încercat să înțeleagă umanitatea cu mult înainte de apariția existențialismului. Dostoievski a încerat să rezolve misterul responsabilității umane și divine, iar exemplele sunt Raskolnikov din Crimă și pedeapsă, Stavrogin din Demonii și Ivan Karamazov din Frații Karamazov.
Atitudinea lui Ernest Hemingway față de Dostoievski este reflectată în Sărbătoarea continuă. „În Dostoievski sunt lucruri pe care poți să le crezi și lucruri de necrezut, dar sunt și unele atât de adevărate încât te schimbă pe măsură ce le citești. Fragilitate și nebunie, răutate și sfințenie, dar și nebunia jocurilor de noroc se găsesc în opera lui, așa cum găsești peisaje și drumuri la Turgheniev și mișcări de trupe și ofițeri în luptele lui Tolstoi”.
După ce Hemingway a făcut o afirmație controversată, spunând că se miră cum Dostoievski a reușit să scrie atât de prost și să te facă, totuși, să ai sentimente atât de adânci, mai mulți experți în literatură din Rusia au suspectat că acesta ar fi fost invidios.
Scriitorul turc Orhan Pamuk a spus că, deși Tolstoi e un romancier mai bun, el a fost mai influențat de Dostoievski. Aflat la Sankt Petersburg, Pamuk a spus că, atunci când a citit pentru prima dată Frații Karamazov, a realizat că viața i s-a schimbat complet. Autorul a mai spus că a simțit cum Dostoievski a vorbit direct cu el, dezvăluindu-i despre oameni și viață ceva ce nimeni altcineva nu știa.
La 20 de ani, Pamuk a citit unul dintre cele mai bune romane politice, Demonii, și a fost uimit și înspăimântat în același timp. Nimic din ceea ce citise anterior nu îi lăsase o impresie atât de puternică. A fost șocat de cât de puternică poate fi pasiunea cuiva pentru putere și, în același timp, a fost uimit de capacitatea cuiva de a ierta și de nevoia de a avea credință. Pofta pentru toate lucrurile murdare și sfinte în același timp – aceste lucruri l-au făcut pe Pamuk să reflecteze profund.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.