Să citești cărți amuzante poate fi una dintre cele mai simple și mai la îndemână plăceri ale vieții. Pregătește-te să trezești din somn persoana de lângă tine, dacă doarme atunci când tu citești inainte de culcare!

După stresul pandemiei, cel generat de războiul din apropiere și scumpirile din ultima vreme, devenim parcă mult prea serioși. Avem nevoie să râdem mai mult decât oricând, însă nu e deloc ușor să facem asta, dacă ne-am pierdut exercițiul amuzamentului. Așa că ne-am gândit să vorbim despre cărți amuzante.

Încercând să ne dăm seama ce cărți merită să fie puse pe o listă foarte scurtă de cărți amuzante, am realizat că niciodată comedia bună nu se ferește de subiectele dificile. Dimpotrivă, mulți dintre cei mai buni autori cu umor se scufundă direct în teme serioase și nu ezită să facă haz pe seama lor înșiși, vorbind despre propriile defecte, indiferent că o fac sub forma unor eseuri sau prin romane.

5 cărți amuzante

1. Conjurația imbecililor, de John Kennedy Toole

John Kennedy Toole a scris, poate, una dintre cele mai bune cărți umoristice. El a câștigat postum un premiu Pulitzer pentru romanul său epic, publicat în 1980, la 11 ani după moartea sa prematură (și-a luat viața la 32 de ani).

Pe scurt, Conjurația imbecililor este o capodoperă modernă și, fără îndoială, una dintre cele mai bune cărți de comedie din toate timpurile. Unii o consideră comedie neagră. Oricum ar fi, e o aventură nebunească, plină de descrieri hilare, fraze amuzante și o intrigă genială, care îl urmărește pe eroul tragicomic Ignatius J. Reilly printr-o serie de întâmplări ciudate.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Un an de odihnă și relaxare, de Ottessa Moshfegh

Romanul satiric și plin de umor al Ottessei Moshfegh este spus prin prisma unei naratoare autoproclamate ca fiind frumoasă, dar pe care nu te poți baza, care a absolvit Universitatea Columbia și locuiește în New York City.

Naratoarea nenumită din Un an de odihnă și relaxare este la modă și drăguță, dar este și nefericită. Situație în care își face un plan: își va petrece anul dormind și odihnindu-se, sub influența medicamentelor prescrise de terapeutul ei ciudat și lipsit de etică. Dar cu cât naratoarea se adâncește mai mult în somn, cu atât începe să se înstrăineze mai mult de lume, inclusiv de cea mai bună prietenă a ei.

3. Nu-mi place cum arată gâtul meu – și alte gânduri despre ce înseamnă să fii femeie, de Nora Ephron

Nora Ephron a fost scenaristă de comedii romantice și, după cum demonstrează cu Nu-mi place cum arată gâtul meu, are o scriitură cu efect la fel de puternic și în literatură.

În această colecție de eseuri din 2006, ea a scris cu umor și onestitate despre observațiile pe care le-a făcut ca femeie aflată la o anumită vârstă. Citindu-i cartea, poți să râzi, poți să plângi și e posibil să simți că asculți o prietenă apropiată.

4. Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni, de Mackenzi Lee

Tăioasă și plină de umor, această carte încadrată ca literatură pentru adolescenți îl urmărește pe Henry „Monty” Montague, un tânăr lord bisexual britanic, și pe cel mai bun prieten al său, Percy, în timp ce își încep marele turneu prin Europa.

Monty s-a născut și a fost crescut să fie un gentleman, dar n-a fost vreodată. Nici cele mai pretențioase școli din Anglia, nici dezaprobarea constantă a tatălui nu l-au ținut departe de pasiunea pentru jocurile de noroc, băutură și idilele cu bărbați și femei deopotrivă.

5. Eu o să vorbește drăguț cândva, de David Sedaris

Nu se putea să scriem despre cărți amuzante și să nu vorbim despre măcar una dintre cărțile lui David Sedaris. Eu o să vorbește drăguț cândva este o colecție de eseuri amuzante, un adevărat tratat asupra anxietății. Cartea, care povestește cu amuzament tot felul de probleme prin care trecem în viață, explorează micile anxietăți de zi cu zi. În cazul acesta, începând de la greutatea cu care Sedaris încearcă să învețe limba franceză și până la revenirea după un chef cu metamfetamină.

Romanul e împărțit în două părți. În prima parte, autorul vorbește, prin treisprezece eseuri, despre copilărie, familie și tot felul de joburi pe care le-a avut în New York. În a doua, scrie despre mutarea în Franța împreună cu partenerul său și despre tentativele de a învăța franceza.