Există cărți despre care știi de la primele pagini că o să le absorbi. Dar sunt și altele care cer efort, răbdare și, câteodată, chiar ambiție ca să le termini. De fapt, sunt destul de multe cărțile pe care mulți le încep, dar puțini le duc până la capăt.

Oricât de pasionați am fi de lectură, există momente în care o carte pur și simplu nu rezonează cu noi. Poate că nu e momentul potrivit, poate stilul în care e scrisă e prea dens, poate ritmul prea lent sau subiectul nu te captivează așa cum te-ai așteptat. Uneori, problema nu e cartea în sine, ci contextul în care o citești. Starea de spirit, oboseala sau așteptările prea mari pot să transforme cititul într-un efort.

Dar adevărul e că nu trebuie să terminăm tot ce începem. Lectura nu e o obligație, ci o experiență personală, iar să abandonezi o carte nu înseamnă un eșec, ci, mai degrabă, un semn că poate nu este momentul potrivit pentru ea. Unele cărți cer mai mult timp, mai multă maturitate sau pur și simplu altă dispoziție.

5 cărți greu de terminat

1. Ulise, de James Joyce

Un roman experimental care urmărește o zi din viața lui Leopold Bloom în Dublin. O zi, dar lungă, pentru că romanul e voluminos. Joyce folosește tehnica fluxului conștiinței și renunță deseori la punctuația clasică, neavând o structură narativă clară. Fiecare capitol are un stil diferit, iar textul e plin de aluzii culturale, mitologice și istorice. În plus, gândurile personajelor sunt prezentate brut, fără explicații, ceea ce poate face ca lectura să creeze confuzie și, deci, să fie solicitantă chiar și pentru cititori experimentați. Chiar dacă poate fi greu de terminat, e fascinant pentru cei perseverenți.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

2. În căutarea timpului pierdut, de Marcel Proust

Chiar dacă e o serie monumentală care explorează memoria, timpul și identitatea, cartea lui Marcel Proust pare să nu fie ușor de terminat pentru multă lume. Cartea, în mai multe volume, urmărește viața unui narator care își rememorează copilăria, tinerețea și maturitatea în societatea franceză de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Povestea nu e lineară, ci se construiește din amintiri declanșate de senzații și experiențe aparent banale.

Narațiunea e lentă și introspectivă, cu fraze lungi și detalii minuțioase despre viața aristocratică franceză, dar și despre relații, iubire, gelozie, artă și trecerea timpului, ceea ce face să nu fie pentru orice dispoziție și nici pentru orice tip de cititor.

3. Muntele vrăjit, de Thomas Mann

Romanul îl urmărește pe Hans Castorp, un tânăr inginer german care merge să-și viziteze vărul într-un sanatoriu din Alpii elvețieni. Deși planifică să stea puțin, Hans rămâne acolo ani întregi. Suspendat în acest pațiu dintre viață și moarte, el intră în dialoguri filosofice cu diverse personaje și își schimbă treptat perspectiva asupra timpului, bolii, iubirii și sensului existenței.

Thomas Mann folosește fraze lungi și un stil elaborat, ceea ce poate face lectura solicitantă. În plus, cartea nu se bazează pe acțiune, ci pe reflecții și dialoguri dense., cu un ritm lent, discuții filosofice despre teme abstracte, ceea ce solicită răbdare și atenție din partea cititorului.

4. 2666, de Roberto Bolaño

Romanul autorului chilian Roberto Bolaño este împărțit în cinci secțiuni. Fiecare urmărește alte personaje și perspective, dar toate gravitează în jurul aceleiași lumi. Totul pornește de la un grup de critici literari fascinați de un scriitor enigmatic, Benno von Archimboldi, pe care încearcă să-l descopere. Investigația lor îi duce într-un oraș de la granița Mexicului, unde ies la iveală numeroase crime violente asupra femeilor.

În cazul acestui roman, scris în ultimii trei ani ai lui Bolaño, într-o cursă contra-cronometru cu moartea, dificultatea vine din structură și tematică. Cele cinci părți diferă ca stil și ritm, iar legăturile dintre ele nu sunt întotdeauna evidente. În plus, romanul e lung, dens și plin de personaje și îi lipsește o rezolvare clasică.

5. Orbitor, de Mircea Cărtărescu

Orbitor este o trilogie care îmbină autobiografia cu ficțiunea, prin intermediul unui narator care explorează propria copilărie, familia și universul interior, iar acest lucru din start nu este pentru orice fel de cititor. În plus, acțiunea nu e una clasică, ci mai degrabă o succesiune de amintiri, vise și halucinații care reconstruiesc Bucureștiul și lumea protagonistului într-un mod profund subiectiv. Realitatea se amestecă permanent cu imaginarul, iar detaliile cotidiene au dimensiuni fantastice, într-un univers dens și simbolic.

Dificultatea pe care o poate avea cititorul aflat față în față cu romanul lui Mircea Cărtărescu vine în primul rând din stilul extrem de elaborat și poetic, cu fraze lungi, încărcate de imagini și metafore, în care narațiunea nu urmează un fir liniar clar. Cartea nu este doar un roman, ci mai degrabă o experiență estetică decât o lectură cu acțiune, tocmai de aceea cere un anumit tip de disponibilitate pe care nu o au toți cititorii.

Cu alte cuvinte, unele cărți nu sunt scrise ca să fie citite ușor, iar asta face parte din farmecul lor. Dacă alegi una dintre acestea sau alte cărți greu de terminat, poate nu le vei parcurge până la final din prima sau poate nu o să o faci deloc. E în regulă să fie așa uneori. Important e să găsești povești care îți vorbesc ție, pe limba ta, la momentul potrivit.