Unele cărți par o obligație. Parcă trebuie citite, înțelese și eventual și admirate. Dar ce faci când, dincolo de reputație, lectura acestor romane clasice supraevaluate nu te prinde deloc? Poate că nu e momentul lor sau poate că nu sunt potrivite pentru tine. În orice caz, există alternative mai bune pentru tine și epoca în care trăim.

Literatura clasică are un rol esențial. A pus bazele a ceea ce citim azi și, oricum am gândi acum despre ea, are un merit. Totuși, nu toate romanele clasice reușesc să mai vorbească direct pe limba noastră. Stilul greoi, ritmul lent sau temele tratate într-un mod poate prea rigid pot să transforme cititul într-un exercițiu de răbdare, nu într-o plăcere.

Asta nu înseamnă că neapărat trebuie abandonate complet, ci mai degrabă că pot fi „ocolite” momentan în favoarea unor romane mai apropiate de felul în care simțim în prezent. Am ales niște alternative pentru câteva romane clasice care ar putea fi considerate de unii cititori ca fiind supraevaluate. Unele dintre aceste alternative reiau aceleași idei, vorbesc despre iubire, societate sau identitate, dar altfel, poate mai direct, mai viu și mai în limbajul nostru de azi.

Ce să citești când romanele clasice nu te prind

1. În loc de Moby-Dick, Drumul, de Cormac McCarthy

Romanul lui Herman Melville e celebru pentru scriitura ambițioasă, dar și pentru lungile digresiuni care pot să testeze răbdarea oricui.

În schimb, dacă te interesează lupta omului cu natura și sensul existenței, Drumul de Cormac McCarthy oferă o experiență mult mai concentrată și mai emoțională. Povestea urmărește un tată și un fiu care traversează o lume post-apocaliptică, într-o încercare disperată de a supraviețui. Fiecare pagină e încărcată de tensiune și tandrețe, fără ocolișuri inutile. E genul de carte care te lovește direct, fără să te piardă pe drum.

2. În loc de La răscruce de vânturi, Oameni normali, de Sally Rooney

Romanul lui Emily Brontë fascinează prin atmosferă, dar relațiile dintre personaje pot părea sufocante și greu de înțeles în ziua de azi.

Oameni normali însă propune o explorare mult mai realistă a unei relații complicate. Cartea lui Sally Rooney urmărește legătura dintre doi tineri pe parcursul mai multor ani, cu tot cu tăceri, ezitări și neînțelegeri. Connell și Marianne sunt doi adolescenți dintr-un orășel irlandez care provin din medii sociale diferite. Deși se apropie în secret în liceu, relația lor este marcată de nesiguranțe, diferențe de statut și lipsă de comunicare, iar odată ce ajung la facultate, rolurile dintre ei se schimbă. Emoția aici vine din detalii mici, nu din gesturi dramatice. E o poveste despre cât de greu e, uneori, să fii sincer. Chiar și cu tine.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

3. În loc de Litera stacojie, Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood

Scris într-un stil apăsat și moralizator, romanul lui Nathaniel Hawthorne poate să pară distant pentru cititorul modern. În schimb, Povestea slujitoarei reia tema controlului social și a rușinii într-un mod tulburător, care ne face să ne temem pentru un viitor ipotetic.

Margaret Atwood creează un viitor distopic, în care femeile sunt reduse la roluri impuse în mod strict, iar identitatea lor devine o formă de proprietate: slujitoare, soții, mătuși. Slujitoarele sunt femeile fertile, obligate să nască copii pentru elite. Povestea este spusă din perspectiva lui Offred, o astfel de slujitoare, care trăiește sub supraveghere constantă și fără libertate.

4. În loc de Marile speranțe, Dinți albi, de Zadie Smith

Deși romanul lui Charles Dickens are farmecul lui, lungimea și melodramatismul pot deveni obositoare, dacă nu ești un cititor obișnuit cu genul. Dinți albi de Zadie Smith aduce aceeași temă a maturizării, dar într-un context contemporan, vibrant și divers.

Cartea urmărește viețile a două familii din Londra, pe mai multe generații. Familia lui Archie Jones, un englez obișnuit, și familia lui Samad Iqbal, un imigrant din Bangladesh, prilej pentru a explora identitatea, migrația și diferențele culturale. Personajele sunt imperfecte, vii și de multe ori contradictorii, iar ritmul alert și umorul fac lectura mult mai antrenantă.

5. În loc de Frankenstein, Nu mă părăsi, de Kazuo Ishiguro

Romanul lui Mary Shelley e important istoric, dar nu e neapărat pe gustul oricărui cititor din ziua de azi. Nu mă părăsi abordează teme asemănătoare, adică vorbește despre ce înseamnă să fii uman și care sunt limitele eticii, dar face asta într-un mod mult mai subtil și emoționant.
Povestea lui Kazuo Ishiguro urmărește un grup de copii crescuți într-un internat aparent obișnuit, dar unde lucrurile nu sunt chiar ceea ce par. Pe măsură ce adevărul iese la suprafață, atmosfera devine tot mai apăsătoare. E o carte care te urmărește mult timp după ce ai terminat-o.

6. În loc de Dracula, O viață măruntă, de Hanya Yanagihara

Deși romanul lui Bram Stoker a definit un gen, structura lui fragmentată poate să rupă ritmul lecturii. În plus, horror-ul cărții e mai mult atmosferic și simbolic, ceea ce îl poate face să pară depășit față de literatura modernă.
În O viață măruntă, Hanya Yanagihara renunță la artificii și livrează o poveste profund emoțională și dură despre prietenie, traumă și reziliență. Urmărește viețile a patru prieteni de-a lungul anilor, cu accent pe unul dintre ei și trecutul lui dureros. E o carte intensă, uneori greu de suportat, dar extrem de umană. Impactul ei vine din sinceritate, nu din suspans.

7. În loc de Mizerabilii, Shantaram, de Gregory David Roberts

Romanul lui Victor Hugo impresionează prin amploare, dar digresiunile istorice pot încetini mult lectura. Shantaram oferă o poveste la fel de vastă, dar mai fluidă și mai ancorată în acțiune.

Inspirat din fapte reale, romanul lui Gregory David Roberts urmărește un fugar australian care își reconstruiește viața în India. De la mahalale la rețele criminale, totul e redat cu energie și detalii vii. Pe fondul unui Mumbai haotic, povestea devine o explorare a identității, libertății și moralității. E o carte care te prinde și nu te mai lasă.

Prin urmare, nu toate cărțile „mari” sunt potrivite pentru fiecare cititor, și asta e perfect în regulă. Uneori, e perfect ok să alegi variante mai apropiate de tine, mai actuale și mai ușor de simțit. Important nu e să bifezi titluri, ci să găsești poveștile care chiar rămân cu tine.