Fiecare carte citită te învață ceva nou, te face să simți ceva diferit. Rareori dai peste cărți de pe urma cărora să nu ai parte de vreun beneficiu. Însă există și cărți care te pot face un om mai bun, care te ajută să reflectezi la condiția umană și te pot determina să faci mai multe fapte bune sau să fii mai tolerant.

„Toată lumea se gândește să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește să se schimbe pe sine”, spunea Lev Tolstoi. Cititul este o preocupare etică, iar un om care citește mult, o varietate extinsă de cărți, este, în general, un individ care se dezvoltă pe mai multe planuri. Poate că una dintre cele mai mari virtuți pe care le putem căpăta citind este aceea de a empatiza cu oameni care au moduri de viață diferite de ale noastre, chiar dacă atunci când spunem “oameni” ne referim la personaje fictive.

Cele mai eficiente lecții învățate din cărți sunt, deseori, cele mai subtile. Am câteva cărți care te pot face un om mai bun, fără ca măcar să realizezi acest lucru pe moment. Multe dintre ele au mesaje sociale puternice, vorbesc despre schimbări care au șocat epoca în care au fost scrise, dar rămân – la un alt nivel – de actualitate și în zilele noastre.

Iată niște carți pe care le poți citi nu doar pentru relaxare, pentru că ele sunt cărți care te pot face un om mai bun și care îți pot îmbunătăți calitatea vieții după ce le citești.

10 cărți care te pot face un om mai bun

1. Doamna Bovary, de Gustave Flaubert

Doamna Bovary este povestea unei femei obișnuite care, sufocată de viața burgheză, își permite tot felul de fantezii romantice care, într-un final, duc la dezastru. Gustave Flaubert i-a atribuit Emmei Bovary o parte din caracteristicile sale. La rândul său, fiecare cititor va observa unele dintre slăbiciunile sale reflectate în această eroină impulsivă din roman.

Ai putea fi tentat să crezi că Doamna Bovary e o carte potrivită doar femeilor, de parcă numai ele își pot pierde sufletul în goana după faimă și bani. Nimic mai fals. E o carte despre urmărirea unor iluzii, până când acestea devin insuportabile și nu te mai lasă să trăiești: “Pentru că era nefericită va cheltui fără măsură până când datoriile se vor aduna una după una și va fi nevoită să vândă din propietăți fără știrea soțului, un bărbat care o iubește necontenit și care nu bănuiește nimic”.

2. Orlando, de Virginia Woolf

Virginia Woolf l-a creat pe Orlando – poet androgin – în 1928, cu mult înainte ca publicul să fie pregătit pentru un astfel de personaj. Romanul este considerat o scrisoare de dragoste codificată, adresată poetei Vita Sackville-West. Cartea aduce o perspectivă diferită asupra sexualității și are capacitatea de a fascina, întrucât Orlando este mai întâi bărbat, apoi femeie. Romanul acoperă 300 de ani, timp în care Orlando îmbătrâneşte de la 15 până la 30 de ani.

Prin toate metamorfozele și trecerile de la un timp la altul ale lui Orlando, Virginia Woolf încearcă să abordeze teme precum transsexualitatea și căutarea propriei identități. Pentru că Virginia Woolf, deși a fost căsătorită, a avut o relație sexuală de durată cu poeta Vita Sackville-West, cu care a rămas apoi, după încetarea relației amoroase, prietenă până la moarte. Orlando este o carte despre toleranță, de aceea se află pe lista de cărți care te pot face un om mai bun.

3. Cântecul lui Solomon, Toni Morrison

Cântecul lui Solomon este o dezbatere incomodă despre rasism. E povestea lui Milkman, a surorii lui, Pilate, și a celui mai bun prieten al său, Guitar. E o carte cu multe personaje, fiecare cu scopul său bine plasat în poveste. De fapt, romanul abordează problema drepturilor civile și moștenirea sclaviei în Statele Unite.

Scriitoarea americană Toni Morrison a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 1993 şi alte prestigioase distincţii, printre care premiul Pulitzer.

4. Crimă și pedeapsă, Feodor Dostoievski

Când vine vorba despre a pune la îndoială liberul arbitru și legea, nicio carte nu este mai potrivită decât Crimă și pedeapsă a lui Feodor Dostoievski. Povestea nenorocitului criminal Raskolnikov, un tânăr student care ucide o bătrână “bună de nimic” și care, ca urmare a faptei sale, intră într-un iureș filosofic despre vinovăție, haos și ordine.

Pornind de la ideea că uciderea bătrânei cămătărese ar reprezenta un bine făcut umanității, dar cu unele complicații apărute la locul crimei, Raskolnikov începe să trăiască o adevărată dramă. Descrierile maiestuoase ale lui Dostoievski ale monologurilor interioare ale personajului principal te fac să empatizezi cu acesta și să fii alături de el pe tot parcursul zbaterii sale. De ce a ucis Raskolnikov? Cât de vinovat este? Care este prețul pe care merită să-l plătească el? Noi, toți, plătim un preț corect pentru ceea ce facem, bun sau rău, în viață?

5. Ciuma, de Albert Camus

Ciuma, romanul filosofic al lui Albert Camus, este o operă care vorbește despre responsabilitatea oamenilor unii față de alții. Prin intermediul unei povești despre un oraș de pe coasta Africii de Nord, devastat de ciuma bubonică, romanul descrie reacția societății la criză.

Fiecare personaj reprezintă o tipologie. Dacă, în majoritatea distopiilor, asistăm la o dezbinare a umanității, în Ciuma lui Camus vom observa că oamenii devin solidari unii cu alții, chiar dacă motivele lor de a învinge epidemia sunt diferite. Concluzia acestui roman este că există mai multe lucruri de admirat decât de disprețuit la oameni.

6. Moby-Dick, de Herman Melville

Moby Dick este o carte despre care mai mult se vorbește decât este citită, pentru că multă lume o abandonează înainte de a o termina. Dar cartea lui Herman Melville ar trebui citită chiar dacă ai depășit de multă vreme copilăria și adolescența. Parțial carte de aventuri, parțial o analiză a naturii divinității, romanul are două planuri: pe de o parte obsedatul căpitan Ahab, pe de altă parte bătălia neîncetată a balenei de neatins.

Moby Dick este povestea căpitanului vasului Pequod, Ahab, care are o reputație de temut. Ei bine, căpitanul este obsedat de dorința de răzbunare contra cașalotului alb numit Moby Dick, cel ce l-a lăsat pe Ahab fără un picior și care i-a furat sufletul.

Amintind de Bătrânul și marea (Ernest Hemingway) sau Iona (Marin Sorescu), romanul tratează tema vânătorului devenit vânat, aflat în căutarea peștelui uriaș.

7. Omul invizibil, de Ralph Ellison

Omul invizibil analizează experiența oamenilor de culoare din America. Cartea lui Ralph Ellison aduce laolaltă Sudul, Harlemul, comunismul și fiecare aspect al rasei, totul într-o manieră care nu poate să nu sensibilizeze cititorul, indiferent de trecutul său.

“Sunt un om invizibil. Nu sunt o nălucă dintre acelea care îl bântuiau pe Edgar Alan Poe, nici vreo ectoplasmă desprinsă din filmele de la Hollywood. Sunt un om în carne şi oase, făcut din ţesuturi şi lichide fiziologice, ba chiar s-ar putea spune că am şi creier. Trebuie să înţelegeţi că sunt invizibil doar fiindcă oamenii refuză să mă vadă”, spune personajul principal, un student de culoare. Dar, pe parcurs, “invizibilitatea” ajunge să fie un avantaj, este asociată cu puterea. Pe parcursul lecturii, puterea și înfrângerea sunt deseori aduse în prim-plan. E o carte recomandată mai ales celor care sunt interesați analiza jocurilor de putere din plan politic și de “invizibilitatea” din această lume.

8. Rămășițele zilei, de Kazuo Ishiguro

Kazuo Ishiguro a descris, în Rămășițele zilei, esența manierelor englezești. Majordomul Steven este, ca angajat al Lordului Darlington, martorul multor secrete din cel de-Al Doilea Război Mondial. În spatele poveștii de dragoste – nici ea trăită în planul real – romanul vorbește despre costul pe care îl plătim dacă ne reprimăm partea noastră mai bună.

Cu ce rămânem în final, dacă toată viața refuzăm să facem ceea ce simțim și ne lăsăm conduși doar de ceea ce “trebuie”? Ishiguro a scris o carte plină de nostalgii care ar trebui să ne învețe lecția trecerii timpului, a iertării, a iubirii de sine.

9. Mănâncă, roagă-te, iubește, de Elizabeth Gilbert

Nu trebuie să fii neapărat femeie ca să ai ceva de învățat din cartea lui Elizabeth Gilbert. Mănâncă, roagă-te, iubește a emoționat o lume întreagă și a contribuit la schimbarea a numeroase vieți, prin faptul că a inspirat și a dat putere multor cititori să pornească în descoperirea celor mai bune părți din ei înșiși.

La cei 30 de ani ai săi, Elizabeth Gilbert avea tot ce se presupune că o femeie și-ar dori să aibă: un soț, o casă și o carieră de succes. Dar, în loc să se simtă fericită și împlinită, era dominată de frică și confuzie. Romanul este despre cum această femeie a lăsat totul în urmă, tot acest succes de fațadă, și a plecat în lume, ca să exploreze trei aspecte diferite ale firii ei: plăcerea gastronomică – în Italia, devotamentul și căutarea spirituală – în India, iar în insula Bali – echilibrul dintre bucuria lumească și transcendența divină, dintre trup și suflet.

10. Jurnalul Annei Frank, de Anne Frank

Jurnalul scris de Anne Frank și publicat în 1947 este un document monumental despre natura indestructibilă a spiritului uman.

Anne Frank și familia ei s-au ascuns vreme de doi ani în spatele unei clădiri de birouri din Amsterdam, pentru a scăpa de ororile forțelor de ocupație naziste. Jurnalul reprezintă notițele Annei Frank din acea perioadă, înregistrarea întâmplărilor cărora le-a fost martoră.

Avea 13 ani când a intrat într-o anexă a sediului firmei patronate de tatăl său, de teama deportării în lagăr. Pentru cititorii tineri, dar nu numai – pentru toți cei care nu au trăit pe pielea lor ororile naziste – cartea este mărturia scrisă a faptului că cineva, cândva, a putut supraviețui o vreme, îndurând cele mai groaznice momente din istorie, păstrându-și calitățile umane.

Iată un mic fragment din Jurnal: “Nu știm prea bine ce atitudine să adoptăm. Până acum n-au ajuns la noi prea multe vești despre evrei și am preferat să ne păstrăm pe cât posibil buna dispoziție. Uneori, atunci când lui Miep i-a mai scăpat câte ceva despre soarta vreuneia dintre cunoștințele noastre, mama sau doamna Van Daan au izbucnit de fiecare dată în plâns, astfel încât Miep a socotit de cuviință să nu mai povestească nimic. Dussel a fost însă asaltat imediat cu întrebări, iar întâmplările povestite de el erau așa de înfiorătoare și barbare, încât nu puteau să ne intre pe o ureche și să iasă pe alta. Totuși, după ce efectul acestor vești se va mai estompa, vom face din nou glume și ne vom tachina. Nu ne ajutăm nici pe noi și nici pe cei de-afară dacă vom continua să fim așa de abătuți ca acum. Și ce rost are să facem din Anexă o Anexă melancolică? Indiferent ce fac, n-am cum să nu mă gândesc la ceilalți, la cei care au plecat. Și dacă ceva mă face să râd, mă opresc numaidecât îngrozită și-mi zic în sinea mea că este o rușine să fiu așa de veselă. Dar oare trebuie să plâng toata ziua? Nu, nu pot, iar mâhnirea asta o să treacă și ea”.

Acum, că ai câteva noi idei de lectură, descoperă și 5 citate despre timp. Învățăturile lui Seneca, actuale și după 2.000 de ani.