Dacă îți place să citești, probabil că mai ai în jurul tău oameni pasionați de lectură. Îți place să citești cărți recomandate de prieteni? Am făcut o listă în care am pus laolaltă cinci cărți pe care mi le-au recomandat prietenele și cinci cărți pe care le-au citit prietenii mei bărbați. 

Când aleg ce cărți să mai citesc, mă ghidez după două lucruri: recomandările pe care mi le fac prietenii și cunoscuții mei, pe de o parte, și recenziile scrise de alții, pe de altă parte.

Cu cât cunoști mai bine un om, cu atât mai mult poți avea încredere că preferințele lui literare ți se potrivesc sau nu. Sigur că poți avea prieteni cu care să nu împărtășești gustul pentru același gen de literatură, iar asta nu schimbă legătura dintre voi. Însă, atunci când oamenii de lângă tine știu exact ce îți dorești sa citești și îți recomandă romane care să-ți meargă drept la suflet, legătura dintre voi parcă devine mai solidă cu fiecare carte împărtășită. Când stau de vorbă cu oameni care obișnuiesc să citească, întotdeauna îi întreb ce mai citesc. De data aceasta, am făcut o listă de cărți recomandate de prieteni. Inspiră-te și tu din ea.

10 cărți recomandate de prieteni

5 cărți recomandate de femei

1. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

Vorbesc des cu Mihaela despre cărți și, într-o zi, mi-a recomandat cartea Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman.

Eleanor e o tânără femeie de 30 ani, cu un trecut dramatic și un prezent marcat de izolare socială și singurătate. Aparent, o poveste banală, a unei femei anonime, cum sunt milioane în lumea întreagă. Mai ales în orașele mari, în care identitatea e înghițită de mulțime.

În Londra anului 2017, Eleanor trăiește aceeași rutină zi de zi, iar singurătatea și izolarea sunt cele mai dure constante din viața ei. Se luptă, în același timp, cu prezentul comun, cu proiecția unui viitor strălucitor și cu umbrele trecutului. Treptat, se transformă. Are mai multă grijă de felul în care arată, începe să comunice mai eficient și învață să participe la ceea ce înseamnă viață.

2. Bărbați fără femei, de Haruki Murakami

Andreea e o admiratoare a lui Haruki Murakami și i-a citit multe dintre nuvele și romane. Într-o discuție despre un alt roman, mi-a recomandat Bărbați fără femei, o carte de proză scurtă. Fiecare povestire prezintă o fațetă a spiritului bărbătesc în raport cu rolul femeii în viața acestuia.

Spre deosebire de alte cărți ale lui Murakami, aici lipsesc magia și fantasticul, lăsând loc normalității și, uneori, banalului vieții. Povestirile sunt variate și, pe lângă dragoste, ating subiecte precum problema identității sau a timidității, a sexualității sau a omului solitar. Scriitorul explorează vastitatea lucrurilor care îi unesc sau îi despart pe bărbați de femei, iar personajele lui sunt mânate în luptă de permanenta căutare a unui echilibru și a unui fel de a-ți trăi viața care să împace sinele tău adevărat cu așteptările celorlalți.

3. Sfârșitul unei iubiri, de Graham Greene

Ruxandra citește mult. De la ea am auzit de Sfârșitul unei iubiri, de Graham Greene. Romanul urmărește o poveste de dragoste adulterină ce are loc în Anglia, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, între scriitorul Maurice Bendrix și Sarah, soția lui Henry Miles.

După ce Sarah întrerupe brusc relația, fără explicații, Maurice încearcă să înțeleagă de ce. Cum poate să rupă o legătură atât de profundă o femeie care tânjea după atenție, admirație și dragoste – lucruri pe care le-a găsit la Maurice – și care scria în jurnal: „Nu pot să fiu singură cu Henry pentru tot restul vieții, să nu mă admire nimeni, să nu-și piardă nimeni capul după mine”?

Sfârșitul unei iubiri a fost caracterizat de către scriitorul William Faulkner drept „unul dintre cele mai sincere și mai emoționante romane ale secolului nostru“.

4. Femei care aleargă cu lupii, de Clarissa Pinkola Estes

Nu ma întâlnesc des cu Alexandra, dar, când o fac, avem tot felul de subiecte de discuții. Piese de teatru, concerte și cărți. Ea spune că ar fi o idee bună să citesc Femei care aleargă cu lupii. Povești și mituri ale arhetipului femeii sălbatice, de Clarissa Pinkola Estes, scriitoare și psihanalist. Nu e de mirare, așadar, că a scris povestiri în care poți găsi multe interpretări psihologice profunde și revelatoare.

Cum arată și titlul, subiectul cărții este femeia. Prin intermediul unor povești care seamănă cu basmele, autoarea analizează diferitele ipostaze ale femeii, folosindu-se de experiența sa din cabinetul de terapie și din propria-i viață.

Femeia sălbatică, „femeia-lup”, își face simțită prezența în orice femeie care este sinceră cu sine, care a învățat să își asculte și să își înțeleagă nevoile și sufletul. Cu ajutorul povestirilor sale, autoarea încurajează introspecția, dorința de a medita la propria natură și de a-ți redescoperi sinele. Cartea este, în unitatea ei, un îndemn care spune că “natura sălbatică a femeilor trebuie păstrată și, în unele cazuri, protejată chiar cu mare grijă, ca nu cumva să le fie furată brusc și sugrumată”.

5. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, de Fredrik Backman

Iulia spune ca i-a placut mult Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, de Fredrik Backman, care a scris și Un bărbat pe nume Ove.

Aflu că romanul este despre Elsa, care are șapte ani, e foarte inteligentă și… diferită. Iar asta o face să fie marginalizată. Singura care o înțelege pe micuță și care-i cultivă entuziasmul este bunica ei, fost medic în zone calamitate și considerată de ceilalți drept o nebună excentrică. Orice carte e despre o “bunică nebună și excentrică” e o carte care îmi stârnește interesul.

Mai departe, pentru că „toți copiii au nevoie de supereroi“, bunica inventează pentru Elsa povești unde toată lumea este diferită și nimeni nu trebuie să fie normal, iar scopul este să o pregătească pentru viața care urmează. Un lucru care înfrumusețează și mai mult cartea este acela că personajele din poveștile bunicii se dovedesc a fi nimeni alții decât vecinii de bloc.

Iată ce scrie Business Insider despre acest roman: „Ia-ți cu tine șervețelele atunci când începi să citești Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, dar ia-ți și simțul umorului. Este genul acela de roman pe care dacă-l ratezi, n-o să ți-o ierți niciodată“.

5 cărți recomandate de bărbați

1. Devino ceea ce ești, de Alan Watts

De când îl cunosc, Alexander e preocupat de tot ce ține cunoașterea de sine, psihologie și comportamente sociale. Într-una dintre discuțiile noastre, îmi spunea că citește Devino ceea ce ești, de filosoful și scriitorul Alan Watts.

Este, de fapt, un volum de eseuri. Allan Watts nu oferă o soluție, nici răspunsuri clare la întrebări existențiale, ci mai degrabă te provoacă să îți pui întrebări, sugerând că nu există răspunsuri “corecte”. Autorul e preocupat de lucruri complexe, cum ar fi propriul „eu” sau „ego”, conștientul, subconștientul, împlinirea, fericirea, religia, divinitatea, sensul vieții. Apoi, Watts spune că, dacă ne eliberăm de obiceiul de a ne crampona de trecut sau de a visa la viitor (care sunt niște realități imaginare), vom reuși să ne bucurăm de prezent.

“De obicei noi nu descoperim înțelepciunea propriilor sentimente pentru că nu le lăsăm să-și ducă treaba la bun sfârșit; fie ni le reprimăm, fie le descărcăm prin acțiuni premature, fără a conștientiza faptul că ele reprezintă un proces de creație care, la fel ca și nașterea, începe cu durere și se termină cu un copil”.

2. Ghidul leneșului, de Tom Hodgkinson

Când l-am cunoscut, Laurențiu ținea în mână Ghidul leneșului. Mic tratat pentru leneși rafinați, de Tom Hodgkinson. O carte pe care o citea încet, ca să o savureze. Spunea că nu e ușor să fii leneș și să îți acorzi, de exemplu, 10 minute de lenevit în pat, înainte de a te ridica dimineața.

Am aflat apoi că acest ghid e împărţit în capitole urmând programul unei zile imaginare, în care fiecărei ore i-ar corespunde o anume senzaţie: trezirea, tolăneala, chiulul, mahmureala. Fiecare oră are eseul ei.

Din această carte poți să afli de ce suntem atât de grăbiți (către ce anume?), cum se formează obiceiurile sociale și cât bine sau rău ne pot face, cum ne putem bucura oferindu-ne mai mult timp pentru ceea ce în Biblie este considerat un mare păcat, și anume lenea.

Ghidul leneșului este invers decât toate cărțile de dezvolare personală sau profesională care ne învață să fim mai eficienți, mai harnici, mai utili. Vorbește despre bucuria pierderii timpului. Nu este despre cei care stau într-o stare de continuă pasivitate, ci despre a face lucrurile în tihnă și cu plăcere, despre acel “dolce far niente”, de care ar trebui să ne bucurăm ori de câte ori avem ocazia.

3. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, de Yuval Noah Harari

Nu i-ar plăcea să-i folosesc numele real, așa că o să-i spun Ștefan. Ștefan își cumpărase mai multe cărți și mi-a trimis o fotografie cu ele. Cel mai mult mă tenta Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, de Yuval Noah Harari, despre care mai auzisem, așa că l-am rugat să mi-o împrumute când o termină.

În cele aproape 350 de pagini ale cărții sale, Yuval Noah Harari încearcă să comprime istoria Homo Sapiens, care e o mică parte din istoria omenirii. De la apariția oalelor de lut la dezvoltarea vânătorii, de la apariția limbajului la învățarea comerțului și până astăzi, când ne aflăm sub ceea ce poate fi binecuvântarea sau blestemul apariției cyborgilor.

Cartea este scrisă din perspectiva biologiei evoluţioniste, având o documentare atentă, și oferind tot felul de detalii legate de economie, istoria religiilor şi antropologie.

4. Monștri invizibili, de Chuck Palahniuk

De-a lungul timpului, Alin mi-a recomandat mai multe cărți, multe dintre ele despre relațiile interumane. Însă, într-o zi, a pomenit de romanul Monștri invizibili, al lui Chuck Palahniuk.

Daisy e o tânără frumoasă și bogată, care e mereu în centrul atenției, până în momentul în care, în urma unui accident ciudat, rămâne desfigurată. Curând, tânăra ajunge în preajma lui Brandy Alexander –întruchiparea feminității, modei și succesului. Cei doi, împreună cu un prieten de-al lui Alexander, formează mai apoi un trio neobișnuit care ajunge să călătorească prin întreaga țară, aflând lucruri îngrozitoare unii despre alții.

Romanul Monștri invizibili a apărut cu întârziere, pentru că multe edituri au respins publicarea lui, pe motiv că avea un conținut provocator și șocant. Cartea este, de fapt, o abordare a superficialității și a identității umane, care nu e altceva decât produsul dorințelor celorlalți: “Nimic din mine nu e original. Sunt efortul combinat al tuturor celor pe care i-am cunoscut vreodată”.

5. Bucuria vieții, de Irving Stone

Am răsfoit contul de Good Reads al lui Alexandru, în căutare de idei de lectură, și am descoperit că a oferit cinci stele cărții Bucuria vieții, de Irving Stone. Romanul este o biografie a pictorului Vincent van Gogh, reconstruită de Irving Stone pe baza scrisorilor pictorului impresionist.

După o tinerețe destul de haotică, Vincent descoperă destul de târziu pictura. Trăiește în sărăcie și depresie, iar Theo, fratele său, încearcă să îl ajute. După ce trăiește o vreme la Paris, se mută în Arles, mic orășel din Franța, unde își desăvârşește stilul și unde pictează celebrele sale flori de soare, nopţile înstelate şi autoportretele. Tot aici, van Gogh se îmbolnăvește și se internează pentru prima dată într-un ospiciu.

Deși este despre inadaptare, zbatere și despre felul în care Vincent van Gogh nu a înțeles niciodată lumea (dar și despre cum lumea nu l-a înțeles pe el vreodată), cartea nu este apăsătoare, ci ușoară, plăcută și cu o curgere lină.

Lasă-ne la comentarii, aici sau pe Facebook, niște recomandări de lectură pe care ți le-au făcut prietenii tăi!