Alegerile noastre de lectură se pot schimba odată cu anotimpurile, iar asta nu este doar o impresie. Se vorbește destul de mult despre un așa-numit „efect sezonier” în ceea ce privește comportamentul cititorilor atunci când își aleg lecturile. Cititul poate să urmeze ritmul anului: vara să fie asociat mai degrabă cu lecturi de vacanță, în timp ce toamna poate face cititorii să prefere povești mai întunecate sau mai melancolice.

Chiar dacă, poate, acest efect nu apare imediat ce întrăm în septembrie, pentru că zilele sunt încă lungi și luminoase și avem mai multe motive să ieșim din casă, să călătorim sau pur și simplu să stăm afară, treptat, când lumina scade și serile se lungesc, cartea începe să devină din nou o companie foarte bună. Un studiu despre timpul petrecut de copii în diferite condiții de lumină a demonstrat, de exemplu, că aceștia citeau mai puțin atunci când aveau parte de mai mult soare. Și nu e exclus să fie la fel și pentru adulți.

Dar, dincolo de studii, știm cu toții sentimentul. Prima zi în care pleci de acasă cu geaca pe tine, prima ploaie mai serioasă, frunzele care încep să se îngălbenească și serile în care nu mai simți nevoia să fii nicăieri. Toamna ne schimbă puțin ritmul, iar asta se vede și în felul în care alegem să citim. Parcă avem din nou răbdare pentru romane mai dense, pentru povești melancolice, pentru mister, magie sau personaje care trec prin tot felul de crize existențiale.

Așa că, dacă după o vară de lecturi luminoase simți că ai nevoie de altceva, avem câteva sugestii. Nu sunt neapărat cărți „despre toamnă”, ci mai degrabă cărți care au ceva din starea acestui anotimp: puțină melancolie, puțin mister, câteva secrete și multă atmosferă.

7 cărți de citit toamna asta

1. Casa de la marginea nopții, de Catherine Banner

Dacă ai chef de o poveste amplă, în care timpul trece peste personaje și peste locuri, cartea lui Catherine Banner este o alegere foarte bună pentru toamnă. Romanul urmărește mai multe generații ale familiei Esposito și are în centru o casă veche de pe o insulă mediteraneană, Castellamare, un loc în care poveștile de familie, iubirile, pierderile și secretele se adună de-a lungul anilor.

Amedeo Esposito este un copil abandonat din Florența, care ajunge medic și este trimis pe insula imaginară Castellamare. Cumpără o clădire veche de piatră și o transformă într-un bar, iar locul devine un fel de punct de întâlnire al comunității.

E o carte care îți dă sentimentul de timp care trece, de oameni care se schimbă și de lucruri care rămân în urmă, potrivită pentru serile în care ai chef să te așezi confortabil și să urmărești o poveste care se întinde pe generații.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

2. Circul nopții, de Erin Morgenstern

Un circ apare fără avertisment. Corturi alb-negru și spectacole care par imposibile. În culise, doi tineri magicieni, Celia și Marco, se află în competiție încă din copilărie. Celia este fiica celebrului Prospero, în timp ce Marco este crescut de rivalul acestuia. Fiecare dintre cei doi tineri își folosește atuurile pentru a crea noi atracții, doar că, pe măsură ce se provoacă unul pe celălalt, cei doi ajung să se apropie și să se îndrăgostească.

Romanul lui Erin Morgenstern merită citit pentru atmosferă. Are ceva misterios și ușor neliniștitor, dar și foarte frumos, aproape hipnotic, o carte în care decorul contează aproape la fel de mult ca acțiunea. Merită să-i faci loc pe lista de lectură.

3. Pădurea norvegiană, de Haruki Murakami

Cum ziceam, pentru unii dintre noi, toamna este un anotimp bun pentru cărțile melancolice. Pădurea norvegiană intră fără probleme în această categorie.

Toru Watanabe, un tânăr student din Tokyo, se întoarce cu gândul la anii tinereții și la relația cu Naoko, iubita celui mai bun prieten al lui, Kizuki, a cărui moarte i-a marcat pe amândoi. În timp ce Naoko se află retrasă într-un sanatoriu și duce o viață melancolică, Toru o întâlnește pe Midori, o fată complet diferită de ea. Între trecutul de care nu reușește să se desprindă și posibilitatea unei noi iubiri, Toru trebuie să-și găsească propriul drum.

Haruki Murakami a scris aici un roman pe care îl poți citi într-o după-amiază mohorâtă, când ai chef de ceva mai introspectiv.

4. Un veac de singurătate, de Gabriel García Márquez

Cel mai celebru roman al lui Gabriel García Márquez nu este o lectură pe care să o alegi pentru două ore de plajă. Tocmai de aceea se potrivește atât de bine cu toamna. Este o carte în care merită să intri încet, să lași personajele să se așeze și să urmărești povestea fără să te grăbești, pentru că, altfel, poate fi amețitoare.

În Macondo, familia Buendía trăiește timp de mai multe generații, iar istoria familiei se amestecă permanent cu istoria locului. Iubiri, războaie, nașteri, morți, pasiuni și întâmplări imposibile se repetă într-un carusel în care timpul nu pare să funcționeze chiar așa cum îl știm noi.

Dacă îți plac romanele în care realitatea și fantasticul se amestecă până când nu mai știi unde se termină una și începe cealaltă, ai toate motivele să o citești. Asta dacă nu cumva ai citit-o deja și te gândești să o reiei. Pentru că, da, e una dintre cărțile care merită recitite.

5. Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde

Dorian Gray este un tânăr londonez de o frumusețe remarcabilă, iar Basil Hallward îi pictează portretul. În timp ce privește tabloul, Dorian ajunge să-și dorească, cu disperare, ca el să rămână veșnic tânăr, iar portretul să îmbătrânească în locul lui.

Iar dorința lui pare să se împlinească. Observă că propriul chip nu se mai schimbă, în timp ce portretul începe să poarte urmele viciilor și ale faptelor lui necuviincioase. La început, profită de libertatea de a trăi fără ca timpul sau consecințele să-i afecteze înfățișarea, dar, pe măsură ce portretul devine tot mai hidos, lucrurile nu mai sunt atât de plăcute.

Romanul lui Oscar Wilde are mister, întuneric, eleganță și suficientă neliniște cât să-ți dea motive să mai citești „încă un capitol” înainte de culcare.

6. Cimitirul cărților uitate, de Carlos Ruiz Zafón

Romanul lui Carlos Ruiz Zafón îl urmărește pe Daniel Sempere, un băiat care descoperă un loc secret din Barcelona: Cimitirul Cărților Uitate, unde sunt păstrate volume care riscă să dispară pentru totdeauna. Daniel alege de acolo o carte scrisă de Julián Carax și devine treptat obsedat să afle cine este autorul și ce s-a întâmplat cu el. Investigația îl poartă printr-o poveste plină de secrete, iubiri, dispariții și personaje care par să ascundă mai mult decât spun.

Cartea vorbește despre librării, străzi întunecate, mister, ploaie, secrete. Pentru unii cititori, aceste lucruri sunt exact ce ai nevoie atunci când a trecut vara.

7. Cartea neliniștirii, de Fernando Pessoa

Iată și o carte pentru zilele în care nu ai chef de o poveste clasică, cu început, mijloc și sfârșit. Fernando Pessoa a construit Cartea neliniștirii din fragmente, reflecții și însemnări atribuite lui Bernardo Soares, un funcționar modest din Lisabona care își petrece zilele între munca de birou, plimbările prin oraș și propria lume interioară.

E o carte în care autorul vorbește despre singurătate, rutină, visare, identitate și acea neliniște greu de explicat care apare uneori fără să știm exact de unde vine. Nu este o carte pe care să o citești repede și apoi să o uiți. Mai degrabă o deschizi, citești câteva pagini și te oprești puțin să te gândești. E o carte pentru zilele mai lente și după-amiezi în care nu trebuie neapărat să faci ceva. Doar să stai și să citești.

Poate că nu există o formulă universală pentru „cartea perfectă de toamnă”. Pentru unii va fi un thriller, pentru alții un roman de dragoste, o poveste gotică sau pur și simplu o carte care le permite să încetinească puțin. Important este să alegi ceva care îți face poftă să citești. După luni de zile în care am profitat de lumină, de vacanțe și de zilele lungi, toamna ne oferă scuza perfectă să ne întoarcem la lectură fără grabă.

Societatea pare să se aștepte ca, pe la 40-50 de ani, să fi învățat deja cam totul despre viață. Să știi cine ești, ce vrei și, eventual, să nu mai faci prea multe schimbări. Iar când vine vorba despre dragoste, parcă regula e și mai strictă: marea iubire ar trebui să apară când suntem tineri, iar după aceea ne rămâne doar să ne bucurăm de ce am construit și să îmbătrânim alături de cel drag.

Numai că viața reală nu prea respectă regulile astea, mai ales în anii mai recenți. Oamenii divorțează, rămân singuri, își pierd partenerii sau pur și simplu descoperă, la un moment dat, că viața pe care și-au construit-o nu mai este suficientă. Și atunci apare întrebarea: de ce n-ar putea începe ceva nou? Sigur că ar putea, și asta chiar se întâmplă.

Iar pentru cei care, poate, își pierd speranța, poveștile de dragoste târzie din cărți sunt reconfortante. Personajele lor nu mai sunt adolescente care se îndrăgostesc pentru prima dată și cred că lumea se termină dacă relația nu funcționează. Au o mulțime de amintiri, dar au și dezamăgiri, poate că au copii adulți sau poate nu, au căsnicii sau relații încheiate și destule motive să fie prudente. Și totuși, aleg să mai încerce. Asta cere mai mult curaj decât orice aventură romantică din tinerețe.

6 romane despre iubire care vine mai târziu

1. Schimb de vieți, de Beth O’Leary

Eileen are aproape 80 de ani, e divorțată și începe să se întrebe dacă nu cumva mai este loc în viața ei și pentru iubire. Răspunsul vine într-un mod cât se poate de neobișnuit atunci când face schimb de locuință cu nepoata ei, Leena, și pleacă pentru două luni la Londra.

Încearcă întâlnirile online, cunoaște bărbați și descoperă că viața sentimentală nu se termină doar pentru că ai trecut de 70 de ani. În același timp, începe să privească diferit un om pe care îl cunoaște de multă vreme, vecinul cu care nu s-a înțeles întotdeauna prea bine.

Beth O’Leary construiește povestea lui Eileen cu mult umor și căldură. Nu e genul de carte care transformă vârsta înaintată într-un motiv de tristețe, ci una care spune, destul de optimist, că poți să experimentezi și să-ți schimbi viața chiar și atunci când ai impresia că toate lucrurile sunt deja așezate.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

2. Suflete în noapte, de, Kent Haruf

Addie Moore și Louis Waters sunt văduvi și locuiesc de ani buni unul lângă celălalt într-un orășel american. Se cunosc, dar nu sunt apropiați. Fiecare își duce viața în singurătate, după ce copiii au plecat, iar partenerii lor au murit.

Într-o seară, Addie îi face lui Louis o propunere neașteptată. Îl invită să doarmă în patul ei, nu pentru o aventură, ci pentru că vrea pe cineva cu care să vorbească și ca să nu mai treacă singură prin nopțile lungi. Louis acceptă, iar întâlnirile lor de seară devin treptat o obișnuință. Își povestesc viețile, își amintesc lucruri pe care nu le-au spus altora și ajung să se apropie din ce în ce mai mult.

Kent Haruf scrie această poveste fără prea multe dulcegării și fără gesturi romantice spectaculoase și tocmai în asta stă farmecul cărții. Cei doi protagoniști nu încearcă să pară mai tineri și nici să recupereze timpul pierdut. Vor pur și simplu să nu mai fie singuri. Iar din această nevoie simplă se naște o poveste de dragoste profundă și foarte emoționantă.

3. Dragostea târzie a doamnei Ali, de Helen Simonson

Maiorul în retragere Ernest Pettigrew e văduv, pensionar și obișnuit cu o viață liniștită în micul sat britanic Edgecombe St. Mary. Urmează reguli și respectă tradițiile englezești cu sfințenie. Doamna Ali, proprietara magazinului din sat, este și ea văduvă și are propria poveste de viață în spate.

După ce fratele maiorului moare, cei doi ajung să se apropie. La început e vorba despre conversații și companie, dar între ei apare treptat ceva mai mult. Problema este că relația lor nu este privită cu ochi buni de toată lumea, și asta nu doar pentru că sunt în vârstă. Diferențele de origine și cultură, familiile și prejudecățile comunității complică o poveste care ar fi putut fi mult mai simplă dacă ar fi depins doar de cei doi.

Helen Simonson scrie cu umor despre o iubire care apare într-un moment în care personajele nu mai sunt dispuse să-și trăiască viața doar pentru a-i mulțumi pe ceilalți. Acest roman e despre dragoste, dar e și despre libertatea de a lua propriile decizii atunci când lumea se-așteaptă, poate, să nu mai schimbi nimic.

4. Ultimele iubiri, de Virgil Duda

În Ultimele iubiri, Virgil Duda vorbește despre o poveste care se reaprinde după mulți ani. Radu Glasberg și Marieta s-au cunoscut în studenție, la București, și au avut atunci o relație, dar mai degrabă erotică. Destinele lor s-au despărțit, iar după ani se întâlnesc din nou în Israel, unde atracția dintre ei revine.

Pentru Radu, reîntâlnirea capătă de această dată o altă greutate: singurătatea și sentimentul că se apropie de bătrânețe îl fac să creadă că între el și Marieta ar putea exista, în sfârșit, ceva mai profund.

Romanul nu e o poveste romantică în sensul clasic și nici nu încearcă să prezinte iubirea târzie ca pe ceva simplu și idilic. Dimpotrivă, vorbește despre dorință, singurătate, îmbătrânire și nevoia de apropiere într-un mod destul de direct.

5. Cactusul, de Sarah Haywood

La 45 de ani, Susan Green are impresia că și-a pus viața în ordine. Are un job, un apartament și o relație fără obligații cu Richard, un bărbat cu care se întâlnește de mult timp fără să-și complice existența cu sentimente sau planuri de viitor.

Numai că lucrurile nu rămân atât de ordonate. Susan descoperă că este însărcinată, mama ei moare, iar în jurul unei moșteniri apar tot felul de conflicte de familie. Peste toate acestea, în viața ei apare Rob, un om care nu seamănă deloc cu tipul de bărbat pe care Susan și l-ar fi imaginat lângă ea.

Sarah Haywood urmărește foarte bine felul în care o femeie care a încercat să controleze fiecare aspect al vieții ajunge să accepte că unele lucruri pur și simplu nu pot fi planificate. Inclusiv dragostea.

6. Dragostea în vremea holerei, de Gabriel García Márquez

Florentino Ariza și Fermina Daza nu se îndrăgostesc la maturitate. Povestea lor începe când sunt foarte tineri, dar este întreruptă de alegerile pe care le face Fermina, care se căsătorește cu doctorul Juvenal Urbino. Florentino însă nu renunță niciodată cu adevărat la ideea că, într-o zi, se va putea întoarce la Fermina.

Trec zeci de ani, Fermina își trăiește căsnicia, Florentino are la rândul lui o viață complicată și numeroase aventuri, dar dragostea lui pentru ea rămâne prezentă. După moartea lui Juvenal Urbino, Florentino revine în viața Ferminei și îi declară din nou iubirea.

Gabriel García Márquez folosește această poveste pentru a vorbi despre timp, poate una dintre obsesiile lui, despre bătrânețe și felul în care dragostea se poate schimba odată cu oamenii. Florentino și Fermina nu mai sunt cei care erau în tinerețe, iar întrebarea care rămâne este dacă doi oameni care au trăit atât de mult separat mai pot construi ceva împreună.

Personajele din aceste romane nu primesc nicio garanție că lucrurile vor fi simple doar pentru că s-au îndrăgostit sau regăsit mai târziu. Au, ca și în tinerețe, familii, trecut și frici. Și au poate un bagaj emoțional mai încărcat. Diferența este că, în ciuda tuturor locrurilor, aleg să nu spună „e prea târziu”.

Și poate că de aici și vine farmecul poveștilor de dragoste de la maturitate. Chiar dacă, poate, nu sunt despre începuturi perfecte, sunt despre oameni care își dau voie să mai spere.

Avem tot felul de motive pentru care ne place o carte sau alta. Pentru unii contează acțiunea și suspansul. Alții caută o poveste de dragoste, un mister bine construit sau un ritm anume, mai lent și mai poetic sau, dimpotrivă, alert și surprinzător. Unii cititori aleg după stilul autorului și alții în funcție de ideile sau temele pe care le propune romanul.

Dar există și un alt motiv foarte puternic pentru care o carte poate să-ți rămână în suflet mult timp după ce ai terminat-o: personajele. Câteodată, nu povestea în sine este cea care ne face să iubim o carte, ci oamenii pe care i-am descoperit în ea.

Poate ne recunoaștem în ei. Vedem într-un personaj propriile noastre nesiguranțe, încăpățânări sau visuri și avem senzația că cineva a reușit să pună în cuvinte lucruri pe care noi nu am știut să le spunem. Alteori e exact invers, ne atrage la un personaj ceva ce nouă ne lipsește. Curajul lui, spontaneitatea, umorul, felul în care vorbește cu ceilalți, libertatea de a face lucruri pe care noi nu îndrăznim să le facem. Și mai există și personaje pe care le îndrăgim pur și simplu pentru că ne fac plăcere. Sunt carismatice, amuzante, inteligente sau pur și simplu au acel „ceva” greu de definit. Poate seamănă cu cineva drag, poate ne amintesc de o versiune mai tânără a noastră sau, dimpotrivă, ne fac să visăm la persoana care am putea deveni.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Afinitatea față de unele personaje nu e doar o impresie subiectivă. Cercetările despre lectură și psihologia narațiunilor vorbesc despre identificarea cu personajele și despre „transportarea” cititorului în lumea poveștii. Atunci când suntem absorbiți emoțional de ceea ce citim, putem ajunge să privim evenimentele din perspectiva personajelor și să le înțelegem mai bine emoțiile. Un studiu experimental arată, de exemplu, că există o legătură între modul în care ne implicăm emoțional în ficțiune și anumite schimbări la nivelul empatiei, iar ceea ce se evidențiază este că empatia crește atunci când cititorii sunt realmente absorbiți de poveste.

Unele personaje ajung să ne însoțească mult timp după ce am terminat cartea, iar asta se întâmplă nu pentru că sunt impecabile, ci pentru că par vii. Așa că am adunat în lista de mai jos personaje foarte diferite: tineri și oameni în vârstă, visători și cinici, oameni curajoși, oameni dificili, excentrici, încăpățânați sau pur și simplu imposibil de uitat.

11 cărți care te fac să te îndrăgostești de personajele lor

1. Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald

Jay Gatsby e un personaj care a reușit să devină mai mare decât propria poveste. Inițial, e un milionar misterios care organizează petreceri spectaculoase și pare să aibă tot ce și-ar putea dori cineva. Dar, pe măsură ce îl descoperim, în spatele luxului apare un om care trăiește aproape obsesiv în jurul unui vis.

Ce îl face carismatic este tocmai combinația dintre mister și vulnerabilitate. Gatsby are eleganță, ambiție și o capacitate aproape naivă de a crede în propriul vis. Poate că nu este personajul pe care îl admiri în toate privințele, pentru că are, cu siguranță, și multe defecte, dar e foarte ușor să fii fascinat de el. Are ceva din oamenii care refuză să accepte că un vis s-a terminat, iar asta poate să fie foarte atrăgător.

2. Anne de la Green Gables, de L. M. Montgomery

Micuța Anne Shirley este unul dintre cele mai ușor de îndrăgit personaje din literatură. Și nu e valabil doar pentru cititorii copii, ba chiar dimpotrivă, s-ar putea să prinzi și mai mare drag de ea ca adult. Ajunge la Green Gables după ce e adoptată din greșeală de Marilla și Matthew Cuthbert și transformă aproape fiecare întâmplare banală într-o aventură.

Anne este vorbăreață, impulsivă, are multă imaginație și e teribil de dramatică. Se băgă singură în tot felul de încurcături, dar are și o capacitate extraordinară de a vedea frumusețea acolo unde alții nu o observă. E genul de personaj care ne amintește că imaginația poate să facă viața mai interesantă și că uneori merită să privești lumea cu mai multă curiozitate. Dacă ai fost cândva în viața ta un visător, n-ai cum să-i reziști!

3. Oameni normali, de Sally Rooney

Marianne și Connell sunt mult mai puțin spectaculoși decât Gatsby sau Anne Shirley, dar tocmai asta îi face atât de speciali, pentru că e atât de ușor să te identifici cu ei. Sunt doi tineri care se cunosc încă din adolescență și a căror relație continuă să se schimbe pe măsură ce cresc.

Connell are o sensibilitate pe care nu știe întotdeauna să o exprime, în timp ce Marianne este inteligentă, independentă și mult mai complicată decât pare la început. Sally Rooney nu a construit niște personaje perfecte sau care să fie permanent simpatice, ci unele realiste. Cei doi sunt nesiguri, greșesc, se rănesc și se răzgândesc. Sunt oameni care încă încearcă să-și dea seama cine sunt, iar asta te face să-i îndrăgești.

4. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, de Fredrik Backman

Aici, nu știu de cine te vei îndrăgosti mai repede. De Elsa sau de bunica ei? Elsa are șapte ani și o imaginație bogată. Mai are și o relație specială cu bunica ei. Totuși, bunica este, probabil, motivul pentru care romanul e atât de ușor de îndrăgit. Pentru că bunica e excentrică, curajoasă, ireverențioasă și refuză să se comporte așa cum ar trebui să se comporte o „bunică respectabilă”. Îi inventează Elsei lumi fantastice și îi oferă un refugiu.

Bunica pe care a creat-o Fredrik Backman e, poate, adultul pe care ți-ai fi dorit să îl ai alături în copilărie: cineva care îți spune că poți fi altfel, că lumea nu trebuie luată mereu în serios și că imaginația este o formă de libertate.

5. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

Pe Eleanor nu o placi neapărat din prima. E rigidă, izolată social, spune lucruri nepotrivite și are o rutină foarte bine pusă la punct. Dar tocmai diferența dintre ceea ce vedem la exterior și ceea ce descoperim treptat în interiorul ei o face atât de interesantă.

Pentru că Eleanor are și un simț al umorului sec și o perspectivă asupra lumii care poate fi foarte amuzantă. Pe măsură ce o cunoști, începi să vezi nu doar o femeie singuratică, ci una care încearcă să înțeleagă cum funcționează relațiile cu ceilalți și cum ar putea să-și schimbe propria viață.

E un personaj de care te poți atașa tocmai pentru că nu încearcă să fie plăcută și să impresioneze. Dacă și tu ai simțit uneori despre tine că în exterior arăți altceva decât simți pe dinăuntru, s-ar putea să rezonezi foarte mult cu acest personaj construit cu blândețe de Gail Honeyman.

6. Stoner, de John Williams

William Stoner, personajul principal din cartea lui John Williams, nu are nimic spectaculos în sensul obișnuit al cuvântului. E un om obișnuit, profesor universitar, care își trăiește viața fără mari aventuri sau gesturi eroice. Oricât de banal ar părea, nu prea ai cum să nu ții la el.

Farmecul lui vine din discreție, pentru că e un om care găsește sens în lucruri care nu par spectaculoase: învățaț, literatură, muncă și câteva relații importante. Ca să-ți pese de un personaj, nu trebuie să fie cel mai inteligent sau cel mai curajos. Câteodată, tocmai modestia lui te face să-ți aduci aminte că și o viață aparent simplă înseamnă frumusețe.

7. Proiectul Rosie, de Graeme Simsion

S-ar putea ca Don Tillman să fie unul dintre cele mai neobișnuite personaje din această listă. E extrem de inteligent, metodic și organizat, dar nu prea înțelege cum e treaba cu emoțiile, așa că decide că cea mai eficientă metodă de a-și găsi partenera perfectă este să creeze un chestionar foarte riguros. Problema e că oamenii nu funcționează chiar ca niște formule matematice.

Don e carismatic pentru că vede lumea diferit. Este literal, foarte logic și de multe ori e complet nedumerit de comportamentul celorlalți. Totuși, asta nu înseamnă că nu-și dorește, la fel ca toți ceilalți, să fie iubit și acceptat. Personajul lui Graeme Simsion nu doar că te face să-l îndrăgești, dar te ajută și să privești puțin altfel oamenii care nu intră în tiparul obișnuit.

8. Bonjour tristesse, de Françoise Sagan

Tânăra din acest roman, Cécile, e foarte diferită de Anne Shirley sau Eleanor Oliphant și, de fapt, cam între ele ca vârstă. E tânără, inteligentă, ironică și extrem de conștientă de propria persoană. Își petrece vacanța alături de tatăl ei și de noua lui parteneră, iar apariția acestei femei amenință libertatea cu care Cécile s-a obișnuit.

Ceea ce o face fascinantă este tocmai amestecul de inteligență și egoism, pantru că Cécile nu este o eroină pe care o admiri fără rezerve, ea e capricioasă și manipulatoare, dar are o voce atât de puternică și o asemenea luciditate încât nu poți să nu o urmărești. Și, până la urmă, o s-o și placi, chiar dacă nu ești de acord cu ea în tot ce face.

9. Zorba Grecul, de Nikos Kazantzakis

Dacă există un personaj care pare să aibă prea multă viață pentru o singură carte, e Zorba. Un bărbat matur, dar care are o energie uluitoare prin care îi face pe oamenii din jur să pară mult mai reținuți. Iubește mâncarea, femeile, muzica, dansul, munca și viața în toate formele ei. Iubește tot! E departe de a fi perfect sau măcar “corect” sau “normal” din punct de vedere al societății. Are propriile reguli și propriul mod de a privi lumea, dar n-ai cum să nu-l iubești pentru pofta lui de viață.

Prin acest personaj de mult celebru, Nikos Kazantzakis te face să te întrebi dacă nu cumva luăm lucrurile prea în serios și dacă nu am putea, din când în când, să fim mai curajoși în felul în care trăim.

10. Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră și a dispărut, de Jonas Jonasson

Allan Karlsson are o sută de ani și, în loc să-și petreacă aniversarea în azil, decide să plece. De aici începe o aventură absurdă, în care trecutul lui incredibil se combină cu tot felul de întâmplări improbabile din prezent. Allan este carismatic tocmai pentru că nu se agită aiurea, are o atitudine calmă în situații în care majoritatea oamenilor ar intra în panică și pare să accepte absurditatea vieții cu o detașare aproape comică. Bine, e și greu să te mai agiți când ai 100 de ani și ai trăit atâtea.

Dincolo de aventurile lui, e un personaj care ne amintește că vârsta nu trebuie să însemne renunțare la viață. Că vârsta a treia poate să fie momentul în care îți dai voie să faci lucrurile pe care nu le-ai făcut până atunci.

11. Promisiunea zorilor, de Romain Gary

În Promisiunea zorilor, unul dintre cele mai memorabile personaje este Nina Kacew, mama lui Romain Gary. O femeie ambițioasă, extravagantă, teatrală și capabilă să creadă cu o forță impresionantă în viitorul fiului ei.

Relația dintre ea și Romain e foarte intensă și nu întotdeauna simplă. Nina poate să fie copleșitoare, pentru că iubirea ei vine la pachet cu așteptări uriașe, dar tocmai această personalitate enormă face ca personajul ei să-ți rămână în minte. Pentru că e o femeie care refuză să accepte limitele pe care ceilalți i le pun. Are visuri pentru fiul ei, dar și o energie extraordinară prin care transformă orice obstacol într-o etapă spre ceva mai mare. Poate nu ți-ai dori neapărat să ai sau să fii o astfel de mamă, dar este foarte greu să nu fii fascinat/ă de ea.

Nu e ușor să definești ce face un personaj să fie plăcut sau să-l poți îndrăgi. Nu există o rețetă. Și nici nu trebuie să ne placă toate în același fel. Unele ne seamănă, altele sunt exact opusul nostru. Unele ne fac să râdem, pe altele le admirăm, iar altele ne enervează și, cu toate acestea, continuăm să ne gândim la ele. Și uneori nici măcar nu ne plac atât de mult, doar că ne vine foarte greu să ne despărțim de ele la finalul cărții.

Când îți alegi următoarea carte, e tentant să mergi direct către titlurile despre care vorbește toată lumea. Și e și firesc, deja știi că sunt apreciate, găsești ușor recenzii despre ele și poate chiar primești recomandări de la prieteni. Dar, dacă rămâi mereu în această zonă sigură, riști să ratezi cărți excelente care nu au fost la fel de promovate.

Să descoperi un autor mai puțin cunoscut este, poate, una dintre plăcerile speciale ale cititului, o plăcere despre care nu vorbește multă lume. Nu mai pornești la drum cu așteptări foarte clare și nici cu imaginea deja formată despre scriitor, deci îți dai voie să explorezi și îți asumi inclusiv riscul de a fi dezamăgit. Însă și șansa de a fi surprins în mod plăcut.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

În plus, chiar dacă alegi tot autori celebri, și ei au romane mai puțin cunoscute, care merită citite. Se-ntâmplă ca o carte considerată a fi secundară să spună ceva nou sau necunoscut despre universul unui scriitor, o latură pe care bestsellerurile lui nu au avut ocazia să o dezvăluie.

Cărțile mai puțin cunoscute pot un sentiment plăcut de descoperire, senzația că tu ai descoperit ceva important. Uneori găsim un autor despre care nu știam nimic și devenim curioși să-i citim și celelalte volume, alteori descoperim o carte secundară a unui scriitor celebru și constatăm că e la fel de bună, chiar dacă nu a avut parte de aceeași atenție ca romanele lui consacrate.

7 romane pe care merită să le descoperi

1. Calendarul unei vechi iubiri, de Andreï Makine

Valdas Bataev, un tânăr provenit dintr-o familie înstărită din Rusia țaristă, a cărui viață este dată peste cap de revoluția din 1917, își trăiește tinerețea într-un secol 20 dominat de violență, războaie și schimbări care răstoarnă destinele oamenilor obișnuiți. În mijlocul acestei istorii violente apare o iubire clandestină, față de Lera, tânăra soție a tatălui lui vitreg, care îi oferă pentru scurt timp o formă de libertate și de fericire.

Andreï Makine nu face însă o simplă dramă romantică, ci folosește povestea pentru a arăta cât de mult poate să conteze o experiență personală într-o existență modelată de evenimente istorice. Un roman scurt, elegant și melancolic, în care iubirea și memoria ajung să fie forme de rezistență în fața timpului.

2. Ușa, de Magda Szabó

De data aceasta, chiar o carte puțin cunoscută. Ușa e despre o scriitoare din Ungaria, care angajează o femeie în vârstă, Emerenc, ca s-o ajute în gospodărie. Între cele două se dezvoltă o relație dificil de încadrat. Este, pe rând, ba prietenie, ba dependență, ba apropiere sau confruntare. Emerenc este o femeie autoritară, misterioasă și extrem de independentă, care își protejează cu orice preț viața privată și nu dă voie aproape nimănui să treacă de ușa casei ei. Pe măsură ce naratoarea ajunge să o cunoască, ies la iveală experiențe dureroase din trecutul ei, iar relația dintre cele două femei devine tot mai complicată.

Magda Szabó a scris un roman psihologic foarte fin despre vinovăție, limitele iubirii și imposibilitatea de a cunoaște vreodată complet un alt om.

3. Firida Rușinii, de Ismail Kadare

Ismail Kadare pornește de la figura lui Ali Pașa din Ianina și de la sfârșitul său violent, dar construiește în jurul acestei povești o meditație mai amplă asupra puterii și fricii.

Ali Pașa încearcă să-și construiască propriul teritoriu într-un Imperiu Otoman aflat în declin, iar ascensiunea lui îl aduce, inevitabil, în conflict cu autoritatea sultanului. După confruntarea cu sultanul, moartea lui Ali Pașa devine un spectacol politic, iar capul lui este expus la Constantinopol în „firida rușinii”, un loc destinat trădătorilor.

Este un roman dens și apăsător, potrivit pentru cititorii care apreciază literatura istorică.

4. Nobila doamnă din Yodo, de Yasushi Inoue

Chacha, cunoscută drept Doamna din Yodo, este o femeie reală din istoria Japoniei, ajunsă în centrul luptelor pentru putere ale secolului al XVI-lea. Destinul ei se schimbă radical după ce devine soția comandantului Hideyoshi, iar viața ei personală ajunge să fie inseparabilă de războaie, alianțe și trădări.

Romanul urmărește o lume dominată de alianțe, conflicte și schimbări politice din perspectiva ei. Dar interesul lui Yasushi Inoue nu se rezumă la a descrie marile evenimente istorice, pentru că descrie și o femeie care încearcă să-și înțeleagă locul într-o societate în care alegerile personale sunt aproape întotdeauna dictate de interese mai mari decât persoana.

5. Amurgul marinarului, de Yukio Mishima

Deși a fost ecranizat în 1976 de Lewis John Carlino, cu titlul The Sailor Who Fell from Grace with the Sea, romanul Amurgul marinarului, de Yukio Mishima, e prea puțin cunoscut.

Noboru este un adolescent de 13 ani care locuiește la Yokohama împreună cu mama lui și privește lumea adulților cu un amestec de dispreț și fascinație. Când Fusako, mama lui, începe o relație cu Ryuji, un marinar care tocmai a renunțat la viața pe mare, băiatul îl transformă inițial într-un fel de erou. Dar imaginea marinarului se schimbă pe măsură ce Ryuji alege viața domestică, iar grupul de adolescenți din care face parte Noboru începe să-l considere un trădător al propriilor idealuri.

Mishima construiește un roman tensionat și întunecat despre masculinitate, cruzime, maturizare și nevoia de a găsi un sens într-o lume percepută ca lipsită de autenticitate.

6. Istanbul Istanbul, de Burhan Sönmez

Patru prizonieri sunt închiși într-o celulă a unui centru de tortură din Istanbul și găsesc o metodă neașteptată prin care să reziste: își spun povești. În loc să uite de realitatea din jur, ei reconstruiesc prin cuvinte un alt Istanbul, populat de oameni, amintiri, vise și întâmplări care se leagă treptat unele de altele. În acest fel, poveștile devin mai mult decât o evadare imaginară, devin o formă prin care cei patru își păstrează umanitatea într-un loc conceput tocmai pentru a o distruge.

Sönmez combină cruzimea cu tandrețea și transformă orașul într-un personaj în sine, în acest roman despre memorie, rezistență și puterea poveștilor de a-i apropia pe oameni.

7. Fiul omului, de Jean-Baptiste Del Amo

După o lungă absență, un bărbat revine în viața partenerei lui și a fiului lor și îi duce într-o casă izolată din munți, locul în care el însuși a crescut. Ceea ce, la început, părea o încercare de a începe o viață nouă, adică retragerea în natură, devine treptat o experiență tot mai apăsătoare, pe măsură ce tatăl începe să impună reguli și să controleze fiecare detaliu din viața familiei. Trecutul lui violent revine constant la suprafață, iar relația cu fiul e tot mai tensionată.

Jean-Baptiste Del Amo construiește un roman întunecat despre violența transmisă între generații, frică și degradarea unei familii, cu o atmosferă aproape claustrofobică, în ciuda spațiilor largi din natură.

O carte nu devine valoroasă doar pentru că se află în vitrinele tuturor librăriilor sau pentru că despre ea se vorbește intens pe rețelele sociale sau pentru că e, neapărat, a unui scriitor apreciat deja pentru alte titluri. Câteodată, o lectură descoperită aproape întâmplător poate ajunge să fie mult mai personală tocmai pentru că ai găsit-o singur.

Dacă ne gândim puțin, nu e nimic nefiresc în apariția acestor modificări. Aproape orice mare ecranizare a unei opere clasice modifică anumite personaje, comprimă povestea sau schimbă ritmul pentru a funcționa mai bine ca film. Tocmai de aceea, cea mai bună metodă pentru a înțelege cu adevărat cine este Ulise și de ce călătoria lui continuă să fascineze după aproape trei mii de ani e să citim textul lui Homer. Cine se-ncumetă, desigur.

Și spunem asta pentru că mulți cititori evită literatura clasică din convingerea că e învechită, prăfuită, greoaie sau nerelevantă pentru viața de azi. În realitate, marile opere au rămas de interes tocmai pentru că vorbesc despre experiențe universale, care ne preocupă și azi: dorința de a ajunge acasă, lupta cu propriile slăbiciuni, relația cu puterea, iubirea, ambiția, pierderea și sensul vieții.

La prima vedere, Odiseea urmărește drumul anevoios al lui Ulise înapoi spre Ithaca, după încheierea războiului troian. Călătoria, care ar fi trebuit să dureze doar câteva săptămâni, se întinde pe zece ani și îl poartă prin lumi populate de ciclopi, sirene, zei capricioși și vrăjitoare. Totuși, aventura lui e doar cadrul unei povești mult mai profunde. Homer vorbește despre răbdare, inteligență și adaptare, iar importanța Odiseei depășește cu mult literatura. Ne dăm seama de asta fie și numai dacă ne gândim că mai multe expresii și simboluri pe care le găsim în viața noastră de zi cu zi își au originea în această epopee. De exemplu, Penelopa a devenit simbolul fidelității, sirenele simbolizează tentația, călătoria lui Ulise e invocată de fiecare dată când vorbim despre transformarea interioară a unui om.

Dacă ai văzut filmul și ți-a plăcut, probabil că merită să acorzi timp și cărții. Și Odiseea poate fi doar începutul.

Există și alte cărți clasice care merită descoperite, cu mențiunea că nu sunt lecturi ușoare. Cele mai multe cer răbdare, concentrare și disponibilitatea de a accepta că ritmul lor este diferit de cel al romanelor contemporane.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Nu uita că, prin definiție, epopeea (adică ceea ce este Odiseea lui Homer) e un poem epic scris în versuri, de mari dimensiuni, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate deseori de personaje extraordinare sau supranaturale. Dacă, la asta, mai adaugi și faptul că versurile sunt scrise într-un limbaj de acum aproape 3.000 de ani, deci arhaic, o să înțelegi și mai bine de ce nu e chiar ușor de parcurs.

Dacă totusi decizi să te „înhami” la o astfel de explorare, în care uneori vei simți că înaintezi greu, că anumite pasaje trebuie recitite sau că ai nevoie să te documentezi puțin pentru a înțelege contextul istoric și cultural, s-ar putea ca, în final, să merite efortul. Nu doar că vei înțelege mai bine literatura și arta, că vei avea noi subiecte de discuție interesante, dar vei descoperi că unele idei vechi continuă să influențeze lumea în care trăim.

Ține cont însă și de faptul că nu toată lumea se împrietenește cu astfel de cărți, și e perfect firesc să fie așa. Dacă totuși te încumeți, iată niște recomandări.

Alte 10 cărți clasice care merită un loc în biblioteca ta

1. Iliada, de Homer

Un pas firesc după Odiseea este Iliada. Dacă prima epopee vorbește despre întoarcerea acasă, cea de-a doua se concentrează asupra câtorva săptămâni din ultimul an al războiului troian. În centrul poveștii se află conflictul dintre Ahile și Agamemnon, orgoliul care îi dezbină și consecințele dramatice ale acestei rupturi. Dincolo de scenele de luptă, Iliada e o reflecție impresionantă asupra furiei, onoarei și mortalității. Dacă o citești, înțelegi mai bine nu doar mitologia greacă, ci și felul în care anticii priveau curajul și gloria.

2. Eneida, de Virgiliu

Lumea lui Homer (grec) continuă în Eneida lui Virgiliu (poet roman), considerată epopeea națională a romanilor. După căderea Troiei, eroul Aeneas pornește într-o lungă călătorie care îl va conduce spre locul unde urma să ia naștere Roma.

Cartea îmbină aventura cu reflecția politică și morală și e unul dintre textele care au definit identitatea culturală a Imperiului Roman. Opera e formată din 12 cărți grupate în două părți, corespunzatoare celor doua epopei ale lui Homer, care a fost marele model literar al lui Virgiliu.

3. Metamorfoze, de Ovidiu

Într-un stil asemănător este și Metamorfoze, poate cea mai generoasă colecție de povești din Antichitate, scrisă de poetul roman Ovidiu. Cartea reunește peste 200 de mituri unite prin tema transformării.

Aici îi întâlnim pe Narcis, îndrăgostit de propria imagine, pe Orfeu coborând în Infern pentru a-și recupera iubita, pe Pygmalion, sculptorul care se îndrăgostește de propria creație, și pe Daphne, transformată în laur pentru a scăpa de Apollo.

De ce s-o citești? În primul rând, pentru că e una dintre cele mai importante surse ale mitologiei greco-romane, apoi, pentru că te ajută să înțelegi arta – de la Botticelli și Tițian până la Rubens, Bernini sau Salvador Dalí, nenumărați artiști au ilustrat scene inspirate din Metamorfoze –, pentru că e o carte despre natura umană, a cărei influențe se regăsește în psihologie și în limbajul nostru de zi cu zi.

4. Republica, de Platon

După aceste epopei, drumul firesc poate să continue spre filosofie, iar Republica grecului Platon e una dintre cele mai bune porți de intrare în acest domeniu vast. Sub forma unui dialog purtat de Socrate cu discipolii lui, cartea discută despre dreptate, educație, putere și organizarea statului ideal.

Chiar dacă unele idei pot să ți se pară controversate azi, întrebările pe care le ridică Platon rămân surprinzător de actuale, iar Republica este o carte care antrenează gândirea. Nu oferă răspunsuri definitive, ci te obligă să-ți pui întrebări despre dreptate, responsabilitate, libertate, educație și natura puterii.

În ceea ce privește stilul în care e scrisă, de-aici lucrurile devin mai simple. Scriitura e surprinzător de accesibilă pentru un autor antic, pentru că Platon a scris într-un limbaj viu, iar personajele lui se contrazic, glumesc, se ironizează și își schimbă poziția.

5. Meditații, de Marcus Aurelius

Mult mai accesibilă ca scriitură decât primele recomandări este și cartea Meditații, jurnalul personal al împăratului roman Marcus Aurelius, care încerca să își păstreze echilibrul interior în mijlocul responsabilităților uriașe ale conducerii imperiului. Tocmai de aceea, dificultatea de a citi Meditațiile vine din altă parte. Fiind un jurnal, Marcus Aurelius vorbește uneori despre idei pe care le considera deja cunoscute și nu simte nevoia să le explice. Câteodată trece de la un subiect la altul fără nicio introducere, iar alteori formulează o observație pe care ai nevoie să o recitești de două sau trei ori pentru a-i da un sens.

Deci cartea lui nu este un tratat filosofic în sens clasic, ci o colecție de reflecții despre disciplină, responsabilitate, fragilitatea vieții și modul în care putem să răspundem cu demnitate dificultăților care apar în viață în mod inevitabil. De altfel, popularitatea filosofiei stoice din ultimii ani se datorează în mare măsură acestei cărți.

6. Divina Comedie, de Dante Alighieri

Dacă îți dorești o provocare literară autentică, Divina Comedie rămâne una dintre cele mai impresionante creații din istoria literaturii. Dante Alighieri imaginează propria călătorie prin Infern, Purgatoriu și Paradis, însoțit mai întâi de Virgiliu și apoi de Beatrice, femeia pe care Dante a iubit-o și pe care o transformă într-un simbol al harului divin.

Fiecare întâlnire e încărcată de simboluri religioase, filosofice și politice, iar lectura îți va da o perspectivă fascinantă asupra mentalității Evului Mediu. Da, este una dintre cele mai dificile cărți din lista noastră, dar dificultatea ei nu vine din limbajul propriu-zis, ci multitudinea de referințe și simboluri cu care îți poate deveni greu să ții pasul.

7. Don Quijote de la Mancha, de Miguel de Cervantes

Cervantes e mai ironic. Don Quijote de la Mancha urmărește aventurile unui mic nobil spaniol care, fascinat de romanele cavalerești, dar și având un soi de fragilitate psihică, decide să devină el însuși cavaler rătăcitor. Însoțit de credinciosul Sancho Panza, pornește într-o serie de aventuri în care confundă multe lucruri din realitate cu lucruri închipuite, de exemplu, hanurile i se par castele, iar morile de vânt i se par uriași cu care se ia la luptă.

Dincolo de umor, dacă reușești să-l vezi, romanul e o reflecție despre puterea imaginației, conflictul dintre ideal și realitate și felul în care fiecare om își construiește propriul sens al existenței, chiar și când e în conflict cu sensurile pe care alții le dau existenței.

8. Faust, de Johann Wolfgang von Goethe

O altă operă fundamentală este Faust a lui Goethe, povestea savantului nemulțumit de limitele cunoașterii omenești, care încheie un pact cu diavolul pentru a primi, în schimb, acces la experiențe și cunoaștere nelimitate.

Chiar dacă poate să pară o carte departe de preocupările noastre de azi, pentru că e vorba despre un savant german din secolul al XVIII-lea și o mulțime de simboluri religioase, Faust este una dintre cele mai moderne opere clasice, pentru că vorbește despre o problemă pe care o recunoaștem foarte bine astăzi: sentimentul că avem acces la tot mai multe lucruri, dar nu găsim neapărat răspunsul la întrebarea „pentru ce?” și trăim veșnic nemulțumiți. Cartea vorbește, complicat, simbolic și fascinat, despre prețul pe care îl plătim pentru dorințele noastre.

Și dacă o citești, și dacă nu, poți să mergi să vezi și piesa de teatru pusă în scenă de regizorul Siviu Purcărete la Sibiu.

9. Oedip Rege, de Sofocle

Puține tragedii au avut un impact atât de mare asupra culturii occidentale precum Oedip Rege. Piesa urmărește încercările regelui Oedip de a descoperi cine este vinovat pentru nenorocirile care s-au abătut asupra Tebei, fără să bănuiască faptul că investigația îl va conduce chiar la propriul destin.

Ceea ce a scris Sofocle e o piesă de teatru, nu un roman sau epopee, deci se citește relativ repede. Dificultatea poate să vină nu din lungimea textului, ci din simboluri și din faptul că trebuie să fii atent la ideile din spatele acțiunii.

10. Mitul lui Sisif, de Albert Camus

Mult mai apropiată de epoca noastră decât celelalte titluri propuse, Mitul lui Sisif este o operă fundamentală a filosofiei secolului XX. Pornind de la mitul personajului condamnat să împingă veșnic un bolovan pe un munte doar ca să-l vadă rostogolindu-se din nou la vale, Albert Camus explorează una dintre cele mai dificile întrebări ale existenței: cum poate omul să găsească sens într-o lume care pare lipsită de un sens obiectiv?

Răspunsul autorului nu e pesimist, ci surprinzător de optimist. Camus nu spune „nimic nu contează”, ci spune că, da, nimic nu are un sens garantat dinainte, dar tocmai această libertate ne obligă să participăm activ la construirea sensului propriei vieți. Cartea te provoacă să reflectezi asupra libertății, responsabilității și modului în care alegi să îți trăiești viața.

Cărțile din această listă nu pot fi citite în grabă. E nevoie de implicare, răbdare și chiar de a accepta că nu vei înțelege totul din prima, că unele fraze sau pasaje vor trebui recitite. Dar tocmai aici se află frumusețea lor. Cultura generală nu se construiește prin a memora sau a parcurge fugitiv înșiruiri de cuvinte, ci prin întâlnirea directă cu ideile.

Pentru unii cititori, vacanța e singura perioadă din an în care au timp să citească fără grabă. O carte bună poate să transforme o dimineață pe plajă, o călătorie cu trenul sau o seară liniștită pe terasa unei pensiuni într-o experiență mult mai împlinitoare, pe care o vei asocia mereu cu acel concediu, acel peisaj, cu oamenii cunoscuți atunci.

De aceea, pentru unii oameni, nu e chiar un detaliu să aleagă ce să citească în vacanță. O lectură prea complicată, încărcată de personaje sau cu un ritm greoi poate să fie dificil de urmărit atunci când vrei, înainte de toate, să te relaxezi. La fel, o poveste prea superficială s-ar putea să nu îți aducă satisfacția pe care o cauți atunci când ai, în sfârșit, timp să citești pe îndelete.

Din fericire, există și o categorie de romane care găsesc echilibrul perfect: se citesc cu ușurință, te țin cu sufletul la gură și, în același timp, spun povești importante. Deci, dacă ești în căutarea unor romane pentru vacanță care să fie accesibile, dar nu simpliste, recomandările de mai jos sunt un punct excelent de plecare.

10 romane pentru vacanță care te cuceresc fără să fie superficiale

1. Mâine, și mâine, și mâine, de Gabrielle Zevin

Gabrielle Zevin pornește de la lumea dezvoltării jocurilor video, dar construiește, în realitate, un roman despre prietenie, iubire și creativitate.

Sam și Sadie se cunosc în adolescență și ajung să creeze împreună unele dintre cele mai apreciate jocuri ale generației lor. Succesul lor profesional este însă numai fundalul pe care se petrece o relație complexă, marcată de apropiere, rivalitate și dorința de a fi înțeles. Chiar dacă este un roman amplu, are un ritm excelent și este genul de carte pe care o iei cu tine în vacanță și, oricât de obosit ai fi după o zi de stat afară, ajungi să citești încă un capitol înainte de culcare.

2. Pachinko, de Min Jin Lee

Povestea începe într-un sat de pescari din Coreea și urmărește destinul mai multor generații ale aceleiași familii, pornind de la povestea Sunjei, o tânără care ajunge în Japonia după o alegere care îi schimbă întreaga viață. O Japonie care îi privește, pe ea și ai ei, ca pe niște străini.

Min Jin Lee surprinde lupta unei comunități de imigranți pentru supraviețuire și acceptare, într-o societate în care originea lor devine o sursă constantă de marginalizare. Deși e o carte amplă (poate nu o iei dacă ai doar bagaj de mână), are o poveste atât de bogată și personaje atât de bine construite încât devine o alegere potrivită pentru vacanțele în care ai timp.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

3. Toată lumina pe care nu o putem vedea, de Anthony Doerr

Anthony Doerr urmărește două destine care se apropie încet pe fundalul celui de-Al Doilea Război Mondial. Marie-Laure, o adolescentă nevăzătoare din Franța care fuge din Paris împreună cu tatăl ei, și Werner, un tânăr german pasionat de tehnologie, recrutat de armata nazistă datorită talentului lui.

Nu războiul e personajul principal în acest roman, așa că nu te gândi că ar fi prea apăsător pentru vacanță, pentru că autorul construiește o poveste despre speranță, compasiune și alegeri imposibile.

4. Domnul Ibrahim și florile din Coran, de Éric-Emmanuel Schmitt

Așa cum nu toate cărțile potrivite pentru vacanță au sub 200 de pagini, nu toate cărțile memorabile au sute de pagini. Romanul lui Éric-Emmanuel Schmitt e foarte scurt, dar impresionant.

Într-o formă simplă și delicată, vei găsi povestea prieteniei dintre Momo, un adolescent care n-a prea avut parte de afecțiune, și bătrânul băcan musulman de la el din cartier. Bătrânul îl învață pe Momo despre bucuriile simple ale vieții, despre toleranță și felul în care oamenii se pot apropia dincolo de diferențele de religie sau generație. Dialogurile dintre ei sunt pline de blândețe, umor și înțelepciune, ceea ce te va lăsa cu o stare de liniște și optimism.

5. Stoner, de John Williams

William Stoner pare un om obișnuit: studiază, devine profesor universitar, se căsătorește și îmbătrânește. Însă John Williams demonstrează, prin acest roman, că o viață aparent lipsită de evenimente spectaculoase poate să ascundă compromisuri, conflicte interioare profunde și momente de o frumusețe discretă.

E un roman potrivit pentru vacanță pentru cititorii care caută o lectură liniștită și profundă, pentru că are un stil clar, ritm calm și poate fi un roman care te face să privești altfel propria viață după ce l-ai terminat.

6. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, de Fredrik Backman

Elsa are șapte ani și o bunică excentrică, care îi spune povești fantastice și îi insuflă curajul de a fi diferită. După moartea bunicii, fata primește misiunea de a livra scrisori de iertare unor oameni din bloc, ceea ce o face să vadă dincolo de aparențe și să înțeleagă că oamenii care par dificili au deseori propriile răni și motive pentru felul în care se comportă. De altfel, tema că fiecare om aparent „dificil” are o poveste pe care nu o vedem la prima întâlnire este una recurentă în cărțile lui Fredrik Backman.

Dacă îți dorești un roman care să te facă să zâmbești și să te și emoționeze în același timp în vacanță, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău e potrivit.

7. Lecții de chimie, de Bonnie Garmus

Elizabeth Zott este o cercetătoare în chimie din anii ’60, o femeie inteligentă și ambițioasă care se lovește constant de prejudecățile unei lumi academice dominate de bărbați. Când ajunge, mai mult de nevoie, nu de bunăvoie, prezentatoarea unei emisiuni de gătit, refuză să joace rolul tradițional al unei gazde care oferă doar rețete și decide să transforme fiecare episod într-o lecție despre independență, curiozitate și gândire critică pentru telespectatoarele ei. Treptat, publicul începe să o vadă drept un simbol al schimbării. În paralel, aflăm și despre relația ei neconvențională cu un cercetător genial.

Bonnie Garmus creează un roman plin de energie, cu personaje memorabile și mult umor, fără să piardă din vedere teme ca discriminarea și curajul de a-ți urma propriul drum.

8. Un gentleman la Moscova, de Amor Towles

Am tot recomandat cartea aceasta, dar pentru că pur și simplu pare potrivită în mai multe contexte. Romanul lui Amor Towles e potrivit pentru vacanță tocmai pentru că nu trebuie să alergi după acțiune, ci poți să savurezi atmosfera, personajele și detaliile. Deși premisa e aparent restrictivă, contele Alexander Rostov e condamnat de bolșevici să își petreacă restul vieții în hotelul Metropol din Moscova, romanul devine o poveste despre felul în care un om își poate păstra curiozitatea, eleganța și bucuria de a trăi chiar și în condiții neașteptate.

În loc să privească hotelul ca pe o închisoare, Rostov transformă spațiul hotelului într-o lume proprie, leeagă prietenii cu angajați și oaspeți ai hotelului și descoperă noi forme de libertate.

9. Înainte să se răcească cafeaua, de Toshikazu Kawaguchi

Într-o cafenea discretă din Tokyo există posibilitatea de a călători pentru scurt timp în trecut. Totuși, regulile sunt stricte: nu poți să schimbi prezentul și trebuie să te întorci înainte să se răcească cafeaua. Toshikazu Kawaguchi spune mai multe povești despre regrete, împăcare și cuvinte rămase nespuse, printr-un roman sensibil și foarte ușor de citit, care se potrivește perfect unei zile liniștite de concediu.

10. Visează androizii oi electrice?, de Philip K. Dick

Romanul este plasat într-un viitor postapocaliptic, după un război nuclear care a devastat Pământul și a făcut ca animalele reale să devină extrem de rare. Rick Deckard e un vânător de recompense care primește misiunea de a găsi și elimina șase androizi foarte avansați, care au fugit de pe coloniile spațiale și se ascund printre oameni. Pe măsură ce îi urmărește, Deckard începe să se întrebe ce diferențiază cu adevărat un om de o mașină și dacă empatia, emoțiile și dorința de a trăi pot să aparțină și unor ființe create artificial.

Deși e un roman SF, Philip K. Dick pune în centrul poveștii întrebări filosofice despre identitate și conștiință, semânând, într-o anumită măsură, cu Să nu mă părăsești al lui Kazuo Ishiguro. E potrivit pentru cititorii care caută romane pentru vacanță, dar cu un plus de profunzime.

Vacanța e unul dintre puținele momente în care putem citi doar de plăcere și fără a sta cu ochii pe ceas. Dacă îți place să combini cele două plăceri și încă nu ai decis ce carte să iei cu tine, poți alege unul dintre aceste romane, iar apoi lasă-te purtat de poveste și bucură-te de ritmul lecturii. Uneori, cele mai frumoase amintiri dintr-un concediu sunt legate nu doar de locurile pe care le-ai descoperit, ci și de cărțile care ți-au fost alături.

Vara e nu doar sezonul în care mergem la plajă, e și cel mai plin de festivaluri, concerte și seri petrecute în aer liber, cu muzica dată puțin mai tare decât în restul anului. Pentru cei foarte tineri, e perioada în care descoperă artiști pe care îi vor asculta ani la rând. Pentru cei care au trecut de prima tinerețe, e momentul în care o melodie auzită întâmplător poate să deschidă sertarul cu amintiri.

Cu puține excepții, muzica ne însoțește aproape în toate etapele vieții. O asociem cu oameni, locuri, vacanțe, iubiri sau despărțiri și, de multe ori, ajunge să spună lucruri pe care noi nu reușim să le punem în cuvinte.

În general, nu alegem muzica la întâmplare, iar alegerile noastre sunt legate de personalitate, de valori și modul în care vrem să fim percepuți. Punem un anumit album pentru că avem nevoie să ne liniștim, să ne înveselim, să exprimăm emoțiile mai neplăcure sau pur și simplu să simțim că cineva în lumea asta ne înțelege, e „la fel ca noi”. Psihologii numesc acest proces reglare emoțională prin muzică, și mai multe studii vorbesc despre asta, despre beneficiile muzicii, atât când o ascultăm acasă, cât și, mai ales, când mergem la concerte și cântăm împreună cu artiștii și ceilalți oameni din public.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

În spatele cântecelor și trupelor pe care le iubim există însă, dincolo de lumea spectaculoasă a showbiz-ului, plină de creativitate și energie, și o lume plină de presiune, competiție, oboseală, riscuri și sacrificii personale.

Tocmai de aceea e bine să citești și biografiile muzicale, indiferent că ești sau nu fan al artistului despre care citești. Biografiile și autobiografiile muzicale nu vorbesc doar despre vedete, ci despre oameni care au trăit extraordinar de intens și care au schimbat, fiecare în felul lui, istoria muzicii, cu prețul a ceva.

Cărți despre muzicieni celebri pe care merită să le ai pe listă

1. Eu: Elton John, de Elton John

Dacă ar fi să aleg o singură autobiografie muzicală de la care să înceapă cineva, probabil aceasta ar fi printre primele recomandări. Sir Elton John, acum în vârstă de 79 de ani, își spune povestea cu mult umor, fără să încerce să își cosmetizeze trecutul și fără să se ia prea în serios. Vorbește despre copilăria modestă a lui Reginald Kenneth Dwight (și-a schimbat numele ulterior) și despre drumul parcurs până când a devenit una dintre cele mai mari vedete ale muzicii mondiale, odată cu explozia succesului din anii ’70, despre întâlnirea cu textierul Bernie Taupin, dar și despre dependențe, relații complicate și momentele în care a fost nevoit să își regândească viața.

În carte apar multe nume celebre din industria muzicală, dar atenția rămâne mereu asupra lui Elton John omul, nu celebritatea. Cartea e o autobiografie sinceră, amuzantă și se citește cu ușurință, așa cum e și când asculți un album al lui Sir Elton John.

Click aici pentru viniluri

2. Freddie Mercury, de Peter Freestone

„Am fost pentru Freddie bucătar-șef, spălător de sticle, chelner, valet, secretar, om de serviciu… și mătușa înțelegatoare din momentele sale de agonie”, scrie Peter Freestone, cel care i-a fost asistent personal și unul dintre cei mai apropiați oameni în ultimii 12 ani ai artistului. Tocmai acesta este avantajul acestei cărți, că e scrisă de cineva care l-a cunoscut direct, la bine și la greu, nu e o biografie construită din documentare și interviuri.

Dacă citești cartea, descoperi un Freddie perfecționist, generos, excentric și foarte atent la cei din jur, dincolo de imaginea legendarului solist Queen. E mai puțin despre legenda Freddie Mercury și mai mult despre om, ceea ce te apropie de artist fără să îi scadă misterul.

3. The Beatles: O istorie, de Craig Brown

Despre Beatles s-au scris biblioteci întregi, dar Craig Brown, cunoscut autor de biografii, a ales o abordare diferită. În locul unei cronologii clasice, a construit povestea formației din sute de fragmente, întâmplări, mărturii și perspective care se completează reciproc.

Cartea e plină de detalii savuroase și surprinde nu doar destinul celor patru membri ai trupei, Paul McCartney, John Lennon, George Harrison și Ringo Starr, ci și impactul pe care l-au avut asupra culturii pop.

„(…) în cazul celor de la Beatles chiar a existat posibilitatea asta, așa că puteai să-ți alegi favoritul, iar cel pe care-l alegeai, de fapt, spunea multe despre tine. Din punctul de vedere al lui Carolyn See, una dintre fanele lor din America, lucrurile stăteau cam așa: „Paul, pentru cei care preferau frumusețea androgină; John, pentru cei care prețuiau inteligența și spiritul liber; George, pentru că avea acel ceva inefabil, pe care mai târziu aveam să-l numim spiritualitate; și Ringo, sfântul protector al distrușilor din toată lumea.“

Volumul se citește cu ușurință, aproape ca un roman alcătuit din povești scurte. Chiar și cititorii care cred că știu totul despre Beatles vor găsi aici lucruri care îi vor surprinde, iar cei care nu știu prea multe vor fi fascinați.

4. David Bowie. O stranie fascinație, de David Buckley

David Bowie a fost un artist care a dat mereu impresia că se reinventează înainte ca publicul să simtă nevoia unei schimbări, mereu cu un pas înainte, mereu provocator. Iar David Buckley, unul dintre cei mai apreciați biografi ai muzicii pop, urmărește această transformare continuă a artistului și explică foarte bine de ce Bowie a devenit un reper nu doar pentru muzică, ci și pentru modă, film și cultura pop în ansamblu.

Cartea, apărută inițial în 2000, când Bowie nu doar că era în viață, ci și era încă activ artistic și mai avea să lanseze albume importante, e și bine documentată, dar și atât de accesibilă încât să fie citită și de cineva care abia începe să descopere muzica lui Bowie. Deci nu e nevoie să fii un cunoscător ca să o citești.

Pornește de la primii ani ai lui Bowie, trece prin perioada în care a creat personajul Ziggy Stardust și explorează etapele prin care artistul s-a reinventat constant, de la glam rock la experimentele sonore din perioada berlineză, dar descrie și omul din spatele personajelor sale, despre nevoia permanentă de schimbare și despre ce înseamnă un creator care a transformat propria identitate într-o formă de artă.

5. Eu sunt Ozzy, de Chris Ayres și Ozzy Osbourne

Puține autobiografii sunt atât de haotice și, în același timp, atât de amuzante. Ozzy Osbourne și-a povestit viața exact așa cum te-ai aștepta: fără filtre, cu mult umor și cu o sinceritate care îl face imposibil de antipatizat, iar Chris Ayres a avut rolul de a organiza materialul, de a păstra un anumit tip de haos în structura poveștii și de a transforma amintirile artistului într-un volum coerent, scris la persoana întâi.

De la copilăria din Birmingham până la anii petrecuți în trupa Black Sabbath, inclusiv excesele de droguri și alcool care au afectat relațiile dintre membrii trupei, și apoi cariera solo, cartea alternează episoade aproape incredibile (de exemplu, când a mușcat capul unui porumbel) cu momente de vulnerabilitate autentică. Dincolo de legenda rock-ului excentric, vedem un om care a făcut multe greșeli, dar care nu încearcă să le ascundă. Dacă nu-l știi pe Ozzy, te face să-l iubești, iar dacă îl știi, te face să-l iubești și mai mult.

6. Robbie Williams: Reveal, de Chris Heath

Chris Heath l-a intervievat pe Robbie Williams de-a lungul mai multor ani, iar apropierea dintre cei doi se simte în fiecare pagină din această carte, care nu urmărește doar momentele spectaculoase ale carierei, ci și nesiguranțele, anxietatea și presiunea pe care le aduce celebritatea.

Volumul descrie perioada de după despărțirea de trupa Take That, succesul carierei solo și încercarea permanentă a lui Robbie de a găsi un echilibru între faimă și viața lui personală. Artistul nu e doar extrem de carismatic, e și un om care se îndoiește de multe ori de sine, un om care încearcă să trăiască normal după ce a devenit celebru foarte devreme.

Citește biografii muzicale, chiar dacă nu știi mare lucru despre artiștii respectivi. După ce închizi o astfel de carte, s-ar putea să simți nevoia să asculți o piesă sau un album al celui despre care tocmai ai citit, iar combinația aceasta dintre lectură și muzică te poate ajuta să te simți mult mai conectat cu tine însuți.

Sunt cărți pe care nu le terminăm niciodată cu adevărat. Le punem înapoi în bibliotecă, trec luni sau ani, iar la un moment dat ne trezim gândindu-ne la ele. Am vrea să revenim la o frază, la un personaj, la o atmosferă, uneori poate chiar deschidem cărțile respective și încercăm să găsim exact fraza care ne-a revenit în minte, rămânând cu speranța că, la un moment dat, o vom reciti în întregime. Cu toate acestea, tentația de a descoperi o altă carte câștigă de fiecare dată.

Am și eu o astfel de listă, cpe care am pus cărți pe care le-aș reciti cu plăcere oricând. Oricând, dacă nu aș avea mereu senzația că mă așteaptă prea multe alte povești necitite. Sunt romane diferite ca stil și temă, dar, pentru mine, au ceva în comun: lasă în urmă o stare, nu doar o poveste.

7 cărți pe care aș vrea să le recitesc oricând

1. Inimi cicatrizate, de Max Blecher

Romanul lui Max Blecher este o carte care nu se uită ușor. Inimi cicatrizate e inspirat din propria experiență a bolii, autorul descriind viața unui tânăr internat într-un sanatoriu de la malul mării, unde timpul pare să curgă după alte reguli. Emanuel, personajul principal, descoperă într-un spațiu dominat de suferință prietenii, iubiri și fragmente de normalitate.

Deși vorbește despre boală și fragilitatea trupului, cartea nu este una apăsătoare în sensul obișnuit, ci mai degrabă dominată de o melancolie senină. Are o frumusețe stranie, o sensibilitate aparte și o privire foarte lucidă asupra condiției umane. De asemenea, aș reciti de același autor Întâmplări în irealitatea imediată.

2. Medeea și copiii ei, de Ludmila Ulițkaia

Un roman despre familie, memorie și legăturile care rezistă peste generații, o carte frumoasă, care parcă te unge pe suflet, pe care aș reciti-o în fiecare vară, dacă s-ar putea. Medeea, personajul principal, este centrul unei familii numeroase, iar casa ei din Crimeea devine locul în care rudele risipite se întorc, mai ales vara, pentru a regăsi un sentiment de apartenență.

Ulițkaia scrie despre oameni cu destine complicate, despre iubiri, pierderi și alegeri făcute de-a lungul vieții. E genul de carte care pare să vorbească despre o familie anume, dar ajunge să spună ceva universal despre rădăcini și despre nevoia de a avea un loc unde să ne întoarcem, iar dacă ai crescut și tu oriunde prin satul românesc n-ai cum să nu te simți, măcar un pic atunci când o citești, „acasă”.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

3. Rostește-i numele, de Francisco Goldman

Un roman despre iubire, pierdere și felul în care memoria încearcă să păstreze cu tot dinadinsul ceea ce timpul ne ia. Francisco Goldman reconstruiește povestea relației cu Aura Estrada, soția lui, după moartea tragică a acesteia la numai 30 de ani. Între ei era o diferență de vârstă de peste 20 de ani, iar asta nu i-a împiedicat să se iubească.

Cartea este intimă și dureroasă, dar nu este doar o poveste despre doliu. E, pe de o parte, o meditație despre vinovăție, dar și despre fragilitatea fericirii și despre încercarea de a înțelege un om iubit după ce nu mai este lângă noi. Un fel de poem închinat iubirii.

4. Iisus răstignit din nou, de Nikos Kazantzakis

O carte pe care aș reciti-o în primul rând pentru că eram foarte tânără când am citit-o și sunt curioasă cum aș vedea-o acum. Kazantzakis mută povestea lui Iisus într-o comunitate grecească în care oamenii sunt puși să interpreteze și să retrăiască simbolic Patimile, iar ceea ce-ar fi putut părea simplu – interpretarea unei povești – devine din ce în ce mai real pentru cei din sat. Iisus răstignit din nou devine astfel o reflecție despre credință, sacrificiu, frică și curajul de a face ceea ce este drept.

E o carte despre oameni obișnuiți confruntați cu alegeri dificile, despre conflictul dintre ideal și realitate și despre cât de greu este uneori să rămâi fidel valorilor tale.

5. Între cer și pământ, de Jón Kalman Stefánsson

De data aceasta, un roman pe care l-aș reciti iarna, nu numai pentru că iarna l-am și citit prima dată, ci și pentru că acest prim volum din Trilogia Fiordurilor a lui Jón Kalman Stefánsson are ceva din liniștea și asprimea peisajelor nordice.

Într-un sat de pescari din Islanda, oamenii trăiesc aproape de mare și de limitele propriei existențe. Prietenia, moartea, iubirea și dorința de a găsi un sens se amestecă într-o poveste poetică și profund umană. Stefánsson scrie despre lucrurile mari ale vieții prin gesturi mici, iar frumusețea cărții vine tocmai din această combinație dintre simplitate și profunzime.

6. Insuportabila ușurătate a ființei, de Milan Kundera

Un roman despre iubire, libertate și alegerile care ne definesc pe care, din nou, l-am citit în urmă cu mulți ani. Relația dintre Tomas și Tereza, dar și povestea Sabinei, explorează tensiunea dintre dorința de independență și nevoia de atașament.

Kundera pune întrebări despre sensul vieții, despre fidelitate și despre cât de mult cântăresc deciziile noastre. Cred că e o carte care se schimbă odată cu cititorul. Dacă o recitești la altă vârstă, poți să descoperi alte nuanțe, din acest motiv aș vrea să îmi mai fac o dată timp pentru ea.

7. Sexagenara și tânărul, de Nora Iuga

Nora Iuga a scris un roman surprinzător despre dorință, libertate și refuzul de a accepta că viața ar avea o vârstă la care trebuie să încetăm să mai avem emoții sau fantezii intense. Povestea e una mai neobișnuită, în care întâlnirea dintre o femeie matură (și nu oricum, ci sexagenară!) și un bărbat mult mai tânăr devine prilej de reflecție asupra iubirii și identității.

E o carte curajoasă, cu umor, senzualitate și multă sinceritate, care vorbește despre dreptul fiecărui om de a rămâne viu pe dinăuntru indiferent de vârstă. Poate că o s-o citesc din nou chiar la 60 de ani.

Faptul că o carte e bună sau mai puțin bună e un aspect subiectiv, chiar dacă există critici literari care stabilesc asta. Pentru unii dintre noi, semnul că o caret e bună e nu faptul că îți amintești exact toate detaliile acțiunii, ci faptul că simți nevoia să te întorci la ea. Și, din punctul nostru de vedere, unele romane cer să fie întâlnite din nou, pentru că noi nu mai suntem aceiași cititori după câțiva ani.

Vara e anotimpul perfect pentru lecturi care ne transportă pe malul mării, în orașe însorite, în case vechi, pline de amintiri, sau pe drumuri care schimbă destine. O carte potrivită pentru vară nu trebuie să fie neapărat ușoară sau lipsită de profunzime, ci poate doar să ofere o pauză de la ritmul cotidian sau să ne facă să privim lumea cu mai multă curiozitate.

Am ales câteva cărți de citit vara care oferă o atmosferă de călătorie, povești despre iubire, familie, prietenie și transformare. Sunt romane și volume de memorii care se citesc cu plăcere într-o după-amiază liniștită, pe o terasă, la malul mării sau într-un colț verde, în aer liber.

10 cărți de citit vara care merită puse în bagajul de vacanță

1. Insula copacilor dispăruți, de Elif Shafak

Un roman despre iubire, memorie și rădăcinile pe care oamenii le poartă cu ei oriunde ar ajunge. Povestea lui Elif Shafak pornește de la o familie legată de insula Cipru și se construiește pe două planuri temporale care se completează treptat.

În prezent, în Londra, Ada Kazantzakis încearcă să descopere povestea familiei ei și să înțeleagă tăcerile din jurul trecutului, după pierderea mamei. Tatăl ei, Kostas, originar din Cipru și pasionat de studiul naturii, poartă cu el amintirile unei insule de care s-a îndepărtat, dar pe care nu a uitat-o niciodată. Cel de-al doilea fir narativ îi poartă pe cititori în Ciprul anilor 1970, unde începe povestea de dragoste dintre Defne, o tânără turcoaică, și Kostas, o relație care trebuie să înfrunte prejudecățile și separările impuse de istorie.

E o carte cu atmosferă mediteraneană, dar și cu o puternică dimensiune despre identitate și vindecare.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

2. Fiesta, de Ernest Hemingway

Un roman despre tinerețe, călătorii și sentimentul de dezorientare și libertate al unei generații care încearcă să-și găsească locul după război. Fiesta a fost scris într-o perioadă foarte scurtă de timp, în 1925, când Hemingway avea aproximativ 26 de ani. Era încă un scriitor relativ tânăr, dar avea deja experiențe care i-au influențat puternic literatura: fusese pe front în Primul Război Mondial ca șofer de ambulanță, lucrase ca jurnalist pe front și trăia în mediul boem al expaților americani din Paris.

Acțiunea romanului te poartă prin cafenelele din Paris și pe străzile animate ale Spaniei, unde personajele caută distracție, sens și apropiere. Stilul simplu și precis al lui Hemingway surprinde perfect atmosfera de vacanță, nopțile lungi și libertatea aparentă a unei veri fără griji.

3. Bonjour tristețe, de Françoise Sagan

Un roman scurt, dar plin de farmec, plasat pe Riviera franceză, într-o vară dominată de soare, lux și emoții contradictorii. Cécile, o adolescentă de 17 ani, își petrece vara alături de tatăl ei, Raymond, un bărbat boem și iubitor de plăceri. Anna, în schimb, e o femeie elegantă care încearcă să schimbe echilibrul dintre ei, ceea ce o determină pe Cécile să ia o decizie ale cărei urmări îi vor schimba perspectiva asupra iubirii și maturizării.

Dincolo de atmosfera elegantă de vacanță, cartea lui Françoise Sagan este o poveste despre maturizare, gelozie și fragilitatea relațiilor.

4. Medeea și copiii ei, de Ludmila Ulițkaia

Ludmila Ulițkaia a scris o saga de familie care urmărește destinul unei femei și al celor care gravitează în jurul ei. Familia Sinopli, la fel ca de alte familii de greci, armeni și evrei, stabilite initial în orașul Feodosia din Crimeea, s-au împrăștiat prin lume din cauza evenimentelor istorice. Însă odată cu relativa liniște apărută în plan politic, cei plecați încep să vină, vara, an de an, în casa bătrânei Medeea. Ea este singura care a rămas acasă.

Familiie vin însă cu tot cu copii, iar sub soarele fierbinte între tineri se înnoadă şi se deznoadă iubiri pasionale. Medeea, femeie fără copii, nu judecă această adunare zgomotoasă de rubedenii care se strâng în fiecare an în casa ei. Romanul emană un sentiment de liniște și pace, de parcă toți am putea să redevenim copii măcar în zilele de vară, când plecăm din rutina de zi cu zi în vacanțe cu peisaje de vis: „Pe urmă a așezat mâncarea pe masă, au mâncat cartofi mirosind a gaz și brânză de capră, ea a vrut de câteva ori să se ridice și să plece, dar a tot amânat, nu știa nici ea de ce”.

5. Strigă-mă pe numele tău, de André Aciman

Un roman senzorial despre o vară care devine definitorie pentru viața cuiva, așa cum, poate, fiecare dintre noi avem o vară care ne-a ghidat destinul.

Într-o vară petrecută în nordul Italiei, Elio, un adolescent de 17 ani, îl cunoaște pe Oliver, un tânăr american venit să lucreze alături de tatăl lui. Între cei doi tineri se naște o apropiere intensă, care transformă o vacanță aparent obișnuită într-o experiență care le va rămâne în memorie pentru tot restul vieții.

Povestea spusă atât de delicat de André Aciman surprinde frumusețea și fragilitatea primei iubiri, dar și felul în care anumite întâlniri continuă să ne influențeze ani mai târziu.

6. Hotelul Portofino, de J.P. O’Connell

Pentru cei care iubesc atmosfera elegantă a Italiei, acest roman oferă o incursiune într-un hotel de lux de pe Riviera italiană, în anii 1920.

O familie britanică încearcă să transforme o proprietate veche într-o destinație exclusivistă. În timp ce hotelul devine locul de întâlnire al unor personaje diverse, cu povești și secrete proprii, familia trebuie să facă față tensiunilor dintre membrii ei, dar și diferențelor sociale și schimbărilor dintr-o epocă tulbure.

Cartea lui J.P. O’Connell e plină de peisaje spectaculoase și personaje cu destine complicate.

7. Natura moartă, de Sarah Winman

Sarah Winman a scris un roman despre prietenie, artă și oamenii care devin familie prin alegerile pe care le fac.

Povestea începe tot în Italia – s-ar zice, din recomandările de până acum, că Italia și vara sunt aproape sinonime – și urmărește viețile unor personaje care se intersectează într-un mod neașteptat. Ulysses și Evelyn ajung să se întâlnească într-un orășel de pe coasta Liguriei. El e un tânăr englez care încearcă să-și găsească locul în lume, iar ea este o istorică de artă ajunsă la maturitate, dedicată pasiunii sale pentru pictură. Cu multă căldură și sensibilitate, cartea vorbește despre frumusețea momentelor simple, prietenie și despre locurile care ajung să ne definească.

8. Inocenții, de Ioana Pârvulescu

Un roman nostalgic despre copilărie, familie și lumea privită prin ochii unui copil. Acțiunea are loc în Brașovul de altădată, într-un univers al caselor vechi, al vacanțelor lungi și al micilor aventuri de familie. Cartea Ioanei Pârvulescu readuce bucuria lucrurilor mărunte și senzația unei veri petrecute fără grabă.

Prin ochii Anei, descoperim bucuriile simple ale copilăriei, oamenii dragi și momente care, deși par obișnuite atunci când le trăim, în timp realizăm că rămân cele mai prețioase amintiri. În centrul poveștii se află casa de pe strada Maiakovski (în prezent strada Sfântul Ioan), un loc plin de camere, obiecte vechi și personaje care dau viață fiecărei zile. Alături de părinți, bunici, rude și prieteni, Ana trăiește aventurile mărunte ale copilăriei, de la jocuri și vacanțe până la întâmplări care pentru un copil devin adevărate mistere.

9. Madlena, de Aurora Liiceanu

În Madlena, Aurora Liiceanu se întoarce în timp către o perioadă a tinereții ei, când a legat o prietenie specială cu Pusi Cocea, o femeie cu un destin aparte și un spirit liber. Cartea urmărește povestea acestei relații, dar descrie și verile petrecute la Vama Veche de altădată, întâlnirile cu oameni boemi, conversațiile de pe malul mării și sentimentul unei libertăți greu de regăsit astăzi. Cele două prietene, foarte diferite ca personalitate și destin, își găsesc un spațiu comun în libertatea verilor la mare, în conversații, prietenii și întâmplări care le vor lega pentru totdeauna.

10. Autostrada Lincoln, de Amor Towles

În 1954, Emmett Watson, un adolescent de 18 ani, se întoarce în Nebraska după ce a fost eliberat de la o școală de corecție și încearcă să-și refacă viața alături de fratele lui mai mic. Cei doi plănuiesc să plece spre California în căutarea unui nou început, dar planurile li se complică atunci când doi prieteni din trecutul lui Emmett apar pe neașteptate și schimbă direcția călătoriei.

Deși are teme serioase, romanul lui Amor Towles are energia unei aventuri: patru tineri traversează America, descoperă locuri noi, întâlnesc oameni diferiți și trăiesc experiențe care le schimbă perspectiva asupra vieții.

O vară cu o carte bună poate să fie relativ asemănătoare cu o călătorie: spre Italia, spre trecut, spre alte generații sau chiar spre propriile amintiri. Iar cărțile pe care le-am selectat nu sunt doar lecturi de vacanță, ci, credem noi, povești care rămân cu cititorul prin personajele lor, prin locurile descrise și prin emoțiile pe care le trezesc.

Nu există o vârstă potrivită la care să începi să citești. Poate în liceu nu ai avut răbdare pentru romane, poate ai asociat cititul doar cu lecturile obligatorii sau poate că pur și simplu ai avut alte preocupări. Toate sunt perfect normale. Lectura nu e o competiție și nici un tren pe care îl pierzi dacă nu urci la timp în el.

Însă cititul are mai multe beneficii, iar unele dintre ele merg dincolo de relaxare. Îți dezvoltă vocabularul, gândirea critică și empatia, te ajută să înțelegi mai bine oamenii și propriile emoții, iar toate aceste lucruri contribuie, în timp, la o încredere mai mare în tine. Nu pentru că ai citit multe cărți și că „le-ai bifat”, ci pentru că, citind, începi să privești lumea din perspective diferite.

10 cărți care merită citite la 20+ ani

1. Siddhartha, de Hermann Hesse

Dacă ar fi să aleg o singură carte despre căutarea propriei identități, aceasta ar fi fost, probabil, la 20 de ani, Siddhartha. Romanul lui Hermann Hesse urmărește parcursul unui brahman din India antică, adică membru al uneia dintre cele mai înalte caste tradiționale din hinduism, care renunță la viața confortabilă pentru a descoperi, prin propriile experiențe, ce înseamnă fericirea, iubirea și împlinirea.

E o carte scurtă (și asta poate încuraja chiar și tinerii care nu sunt foarte atrași de citit), dar profundă, care te face să înțelegi că răspunsurile importante nu pot fi primite de la alții, ci trebuie descoperite pe cont propriu.

2. Biblioteca de la miezul nopții, de Matt Haig

Ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi luat alte decizii? Dacă ai fi ales altă facultate, alt oraș sau alt partener?Astfel de întrebări stau la baza romanului lui Matt Haig.

Nora, personajul principal din această carte, ajunge într-o bibliotecă misterioasă, unde fiecare carte îi oferă șansa de a trăi o altă versiune a propriei vieți. O lectură accesibilă și emoționantă, care vorbește despre regrete, speranță și acceptarea propriului parcurs. E o alegere potrivită pentru oricine simte presiunea de a lua deciziile „perfecte” la începutul vieții adulte.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

3. Pădurea norvegiană, de Haruki Murakami

Murakami scrie despre iubire, pierdere și singurătate într-un mod care rămâne cu tine mult timp după ce închizi cartea. Pădurea norvegiană e un roman pe care îl citești încet, pentru că îl citești nu pentru acțiune, ci pentru emoțiile și reflecțiile pe care le transmite. Ai grijă totuși, nu te aștepta la o experiență veselă, pentru că e un roman melancolic și, pe alocuri, poate fi considerat apăsător. Totuși, Murakami alternează momentele de tristețe cu pasaje despre frumusețea vieții de zi cu zi, prietenie, muzică și primele iubiri, motiv pentru care consider că e potrivit pentru 20+ ani.

După ce aude melodia Norwegian Wood a trupei The Beatles, personajul principal, Toru Watanabe, își amintește anii studenției și relațiile care l-au format.

Acțiunea are loc în Tokyo, la sfârșitul anilor ‘60. După sinuciderea celui mai bun prieten al lui, Toru se apropie de Naoko, iubita acestuia rămasă în urmă. Cei doi încearcă să facă față durerii și sentimentului de vinovăție care îi urmărește, însă Naoko se retrage într-un sanatoriu, pentru că se confruntă cu probleme de sănătate mintală.

În paralel, Toru o cunoaște pe Midori, o tânără energică, spontană și plină de viață, care îi oferă o perspectivă complet diferită asupra iubirii și a viitorului.

4. Oameni normali, de Sally Rooney

Marianne și Connell provin din lumi diferite, dar asta nu-i împiedică să lege o relație complicată, care evoluează odată cu trecerea anilor. Pe parcurs, drumurile lor se despart și se intersectează de mai multe ori, timp în care cei doi încearcă, separat sau împreună, să-și găsească locul în lume, să înțeleagă iubirea și să depășească propriile nesiguranțe.

Romanul lui Sally Rooney surprinde cu mult realism nesiguranțele, vulnerabilitățile și dificultățile de comunicare care apar frecvent la începutul vieții adulte. Prin umrare, dacă ai între 18 și 25 de ani, este foarte posibil să te regăsești în multe dintre dilemele personajelor.

5. Să nu mă părăsești, de Kazuo Ishiguro

La început, romanul lui Kazuo Ishiguro pare povestea unor copii care cresc într-un internat izolat. Treptat însă, cititorul descoperă că lucrurile sunt mult mai complexe decât par. Kathy, Ruth și Tommy sunt trei dintre copiii din această instituție. Pe măsură ce cresc, descoperă adevărul despre scopul pentru care au fost aduși pe lume, iar viețile lor sunt marcate de întrebări despre iubire, destin și ce înseamnă, cu adevărat, să fii om. În final, n-ai cum să nu te întrebi și tu aceleași lucruri.

6. Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde

Un clasic care rămâne surprinzător de actual. Deși are peste 130 de ani, romanul lui Oscar Wilde e surprinzător de actual, pentru că abordează teme care continuă să fie relevante: obsesia pentru tinerețe și frumusețe, construcția identității, diferența dintre cine suntem cu adevărat și imaginea pe care o proiectăm în fața celorlalți, influența oamenilor din jur și consecințele alegerilor morale.

Dorian Gray își dorește să rămână veșnic tânăr, iar dorința i se îndeplinește într-un mod neașteptat. În timp ce chipul lui rămâne neschimbat, portretul îi reflectă toate greșelile și compromisurile morale.

Dincolo de poveste în sine, romanul e o reflecție despre identitate, frumusețe, vanitate și consecințele alegerilor pe care le facem, dilemele personajului principal fiind ușor de recunoscut și în ziua de azi.

7. Metamorfoza, de Franz Kafka

Gregor Samsa se trezește într-o dimineață transformat într-o insectă uriașă. Imobilizat în camera lui, nu mai poate să muncească și devine treptat o povară pentru familie, care începe să-l privească cu frică și începe să-l respingă. El devine tot mai izolat, în timp ce relațiile cu cei apropiați se degradează.

Nuvela lui Franz Kafka – pentru că nu are lungimea unui roman, ci e proză scurtă – e despre singurătate, pierderea identității și despre felul în care oamenii se schimbă în ochii celorlalți atunci când nu mai sunt considerați „utili” sau „normali”. E o lectură scurtă, dar intensă, care poate să deschidă multe direcții de reflecție.

8. Un gentleman la Moscova, de Amor Towles

Chiar dacă personajul principal din romanul lui Amor Towles are în jur de 30 de ani la începutul poveștii, Un gentleman la Moscova e o carte potrivită pentru vârsta de 20+ ani pentru că vorbește despre cum poți să îți construiești identitatea atunci când nu ai control total asupra contextului în care te afli.

La început de drum, mulți oameni simt presiunea de a „ajunge undeva” sau de a avea libertate completă de alegere, însă romanul lui Towles aduce o idee contraintuitivă: nu circumstanțele definesc viața, ci felul în care alegi să trăiești, indiferent de circumstanțe.

Aleksandr Rostov e un aristocrat rus care, după Revoluția Bolșevică, e condamnat la arest la domiciliu pe viață într-un hotel de lux din Moscova. Condamnat să își petreacă întreaga viață în același hotel, el reușește să transforme limitările în oportunități și își construiește o viață completă în interiorul unei singure clădiri.

Se adaptează noii realități și devine o prezență constantă și respectată printre angajați și oaspeți, lucrează în restaurantul hotelului, se implică în viața socială și dezvoltă relații profunde cu oamenii din jur, de la personal până la clienți obișnuiți și chiar ajunge să aibă grijă de o fetiță pe nume Nina. Toate aceste relații îi oferă sens și responsabilitate, chiar și într-un spațiu limitat. Un roman care vorbește despre adaptare, prietenie și sensul unei vieți bine trăite.

9. Flori pentru Algernon, de Daniel Keyes

Romanul lui Daniel Keyes spune povestea lui Charlie Gordon, un bărbat cu o dizabilitate intelectuală care este ales pentru un experiment medical menit să-i crească inteligența. Povestea lui este una dintre cele mai emoționante despre inteligență, empatie, iubire și nevoia de a fi acceptat.

După experiment, Charlie ajunge să aibă o capacitate de înțelegere mult peste medie și descoperă treptat atât lumea din jur, cât și modul în care era perceput înainte de experiment. Pe măsură ce inteligența lui crește, relațiile cu ceilalți se schimbă, iar el începe să vadă lucruri dureroase despre oameni și despre propria viață.

Experimentul asupra lui e cu atât mai puternic din punct de vedere emoțional cu cât Charlie are peste 30 de ani la momentul intervenției, deci nu este vorba doar despre „creștere”, ci despre o schimbare radicală a identității la o vârstă la care personalitatea este deja formată într-o anumită direcție.

10. Darurile imperfecțiunii, de Brené Brown

Singura carte de non-ficțiune din această listă vine de la Brené Brown. După ani de cercetare pe tema vulnerabilității, perfecționismului și curajului de a te accepta așa cum ești, autoarea aduce în această carte perspective practice care te ajută să construiești o relație mai sănătoasă cu tine însuți.

Ideea centrală este că oamenii trăiesc deseori cu presiunea de a fi „perfecți” pentru a fi acceptați, numai că acest lucru duce la anxietate, frică de eșec și de respingere. Brené Brown explică de ce renunțarea la perfecționism și acceptarea propriei vulnerabilități pot duce la o viață mai autentică și mai echilibrată.

Ideile din această carte de dezvoltare personală sunt organizate în 10 „ghiduri” pentru o viață mai autentică, mergând de la ideea de a renunța la a-i mulțumi pe toți și a fi „pe plac”, pentru că valoarea ta nu depinde de a nu greși, și până la a face lucruri care au sens pentru tine, chiar dacă nu sunt productive, cum ar fi să dansezi, să cânți și să râzi.

Dacă ai citit acest articol până aici, deja ești pregătit să citești și o carte. Începe cu una care îți stârnește curiozitatea, nu cu cea pe care simți că „trebuie” să o citești. Nu e nevoie să termini zeci de volume într-un an și nici să citești doar clasici, important e să descoperi povești care te fac să privești lumea altfel și care te ajută să te cunoști mai bine.