Scăderea capacității de concentrare la citit nu e un defect, ci rezultatul unei combinații de factori psihologici, biologici și culturali specifici lumii moderne. În primul rând, avem o atenție mult mai fragmentată decât în urmă cu, să spunem, 30 de ani. Creierul nostru este adaptat să reacționeze la nou, să sară rapid de la un stimul la altul. Multitasking-ul frecvent slăbește capacitatea de a rămâne focalizați pe o singură sarcină pentru perioade mai lungi, pe când cititul unei cărți cere atenție susținută și răbdare. În plus, e o întreagă discuție despre cum eliberarea de dopamină și recompensele rapide ne afectează răbdarea. Aplicațiile, social media și conținutul scurt (shorts) duc la eliberare rapidă de dopamină, care este hormonul motivației și al recompensei. Pe măsură ce ne obișnuim cu stimularea rapidă, cititul pare mult mai greu sau mai plictisitor, pentru că lectura oferă o recompensă lentă și profundă, nu una imediată.

Să nu uităm de faptul că suntem suprasolicitați cognitiv. Trăim într-un flux constant de informații, chiar dacă nu sunt dintre cele mai importante: notificări, știri, mesaje. Non-stop. Această supraîncărcare obosește atenția și reduce resursele mintale pentru activități care cer efort cognitiv, cum este cititul atent.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Mai există și factori sociali și culturali care afectează concentrarea și răbdarea când vine vorba de citit. Ritmul de viață accelerat și presiunea de a fi mereu productivi ne fac să percepem cititul ca pe o pierdere de timp, nu ca pe o activitate valoroasă în sine. În timp ce contextul cultural în care ne aflăm favorizează consumul rapid și conținutul ușor digerabil, lectura profundă nu mai este susținută așa cum era în trecut.

Din fericire, există soluții practice pentru a ne „antrena” atenția și a transforma cititul într-o experiență mai plăcută și eficientă, fie că e vorba despre lecturi de plăcere sau despre studiu.

Cum să te concentrezi mai bine când citești pentru plăcere și relaxare. 5 trucuri

1. Alege un spațiu liniștit și dedicat

Un mediu calm, fără zgomote puternice și fără distrageri are șanse să nu-ți mai „sugrume” atenția atât de mult. Un spațiu ordonat și confortabil, cu lumină bună, îți pregătește zona de lectură ca pe un spațiu al atenției.

2. Elimină distragerile digitale

Telefonul care scoate sunete la fiecare două minute îți rupe fluxul de citit și duce la pierderea concentrării. De fapt, chiar dacă elimini notificările auditive și le păstrezi pe cele vizuale, având telefonul alături, tot o să-ți distugă atenția. Deci scoate telefonul din cameră sau pune-l pe mod silențios, cu fața în jos.

3. Folosește tehnica Pomodoro

În loc să te forțezi să citești o oră întreagă (sau mai multe), împarte-ți timpul în segmente concentrate. De exemplu, 25 de minute de citit urmate de 5 minute de pauză. E o metodă recomandată pentru a menține atenția fără epuizare, dar și pentru a evita amânarea.

Tehnica Pomodoro a fost dezvoltată de Francesco Cirillo la sfârșitul anilor 1980. Original se referea la folosirea unui cronometru de bucătărie (în formă de roșie, pomodoro în limba italiană) pentru a împărți munca în intervale, de obicei de 25 de minute, separate de pauze scurte. Tot în metoda originală, ideea era să finalizezi patru sesiuni Pomodoro, adică de câte 25 de minute, după care iei o pauză mai lungă, de aproximativ 20–30 de minute. Însă, când vine vorba de citit pentru plăcere, nu e obligatoriu să faci asta. Chiar și o singură sesiune e de ajuns.

4. Citește cu un scop mic și clar

Chiar și pentru relaxare, pune-ți o intenție. De exemplu, „vreau să ajung la finalul capitolului X” sau „vreau să parcurg următoarele 15 pagini”. Un scop clar te ajută să rămâi ancorat în citit.

5. Implică-ți simțurile

De exemplu, citește cu o lumină plăcută alături, aprinde o lumânare parfumată în preajmă, simte textura paginilor, vizualizează scenele pe măsură ce le citești. Micile detalii transformă lectura dintr-o activitate pasivă într-una activă și captivantă.

Alte 5 trucuri de concentrare. De data asta, pentru cititul care are ca scop studiul

Când lectura are un scop academic sau profesional, concentrarea nu înseamnă doar să parcurgi paginile, ci și să înțelegi bine și poate chiar să reții informația. Așadar:

1. Antrenează atenția înainte de a începe

Încearcă practici scurte de meditație sau mindfulness înainte de a trece la studiu. De exemplu, 5–10 minute de respirație conștientă. S-a demonstrat că aceste tehnici îmbunătățesc focusul și capacitatea de a rămâne concentrat pe o sarcină.

2. Folosește notițe

În loc să treci pur și simplu cu privirea peste rânduri, subliniază idei, scrie rezumate, notează întrebări, explică unele concepte mai complicate folosind cuvintele tale. Astfel, lectura pasivă devine un proces cognitiv activ.

3. Învață prin interleaving și spacing

Pentru studiu eficient, alternarea temelor (interleaving) și revizuirea materialului în sesiuni separate în timp (spacing) sunt strategii validate care îmbunătățesc concentrarea și memorarea pe termen lung.

Interleaving se referă la învățarea simultană a mai multor concepte înrudite, alternând constant între ele. Adică treci de la un subiect la altul sau de la un tip de problemă la altul. Metoda este considerată eficientă pentru că ajută la înțelegerea diferențelor dintre concepte.

Spacing înseamnă să împarți studiul în sesiuni mai scurte, răspândite în timp, în loc să înveți totul dintr-o singură sesiune lungă.

4. Rezumă și testează-te

Dacă ai de învățat, în loc să recitești de mai multe ori același text, pune-ți întrebări după fiecare secțiune parcursă și încearcă să răspunzi fără să te uiți în text. Ajută procesul de memorare pentru că îl face mult mai activ și îți menține creierul angajat.

5. Evită multitasking-ul

Creierul nu poate procesa eficient două sarcini complexe în același timp. Când studiezi, evită să răspunzi la mesaje sau e-mailuri sau să faci orice altceva în același timp, pentru că fiecare întrerupere te obligă să o iei cu atenția de la zero.

Peste toate acestea, nu uita să te odihnești și să faci pauze reale, adică nu în care scrollezi pe telefon. Da, poate că unele persoane se concentrează mai ușor decât altele în general și, implicit, și când vine vorba de citit. Dar concentrarea nu este un dar, ci un obicei care se construiește.

Trăim într-o epocă în care suntem constant bombardați cu vești negative, îngrijorări și anxietate colectivă. În acest context, să citim romane optimiste devine o formă de igienă mintală. Ce-ar fi să mai înconjurăm și de frumos și pozitiv?

Poveștile un pic mai luminoase ne pot învăța că vulnerabilitatea e o forță, că oamenii se pot schimba, că binele poate exista la tot pasul. Când citim cărți de tipul „feel-good” putem observa că ni se mai reduce stresul, că devenim mai empatici și că găsim un refugiu emoțional. În plus, romanele pozitive ne hrănesc mintea cu valori esențiale precum bunătatea, generozitatea și recunoștința, care ne pot echilibra în fața provocărilor.

Da, cititul poate fi o formă de evadare, dar și o întoarcere la speranță.

6 romane optimiste care te ajută să vezi frumosul

1. Familia mea și alte animale, de Gerald Durrell

Romanul este o evocare plină de tandrețe a anilor petrecuți de micul Gerald Durrell împreună cu familia lui pe insula Corfu, în perioada interbelică. Povestea este narată din perspectiva copilului curios și pasionat de natură.

Pe lângă aventurile lui cu broaște, șerpi, scorpioni sau păsări tropicale, autorul ne face cunoștință cu membrii excentrici ai familiei lui: mama, calmă și tolerantă, fratele Larry (în realitate scriitorul Lawrence Durrell), pretențios și intelectual, cel de-al doilea frate, Leslie, pasionat de arme, și sora Margot, mereu preocupată de frumusețea personală. Alături de ei apar și localnici interesanți și optimiști, cum sunt Spiro, șoferul grec loial și vorbăreț, sau doctorul Theodore, un naturalist pasionat.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

2. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, de Fredrik Backman

Un roman plin de umor și tandrețe despre o fetiță ciudățică în vârsă de șapte ani, o bunică neobișnuită și o aventură emoțională care împletește realul cu imaginarul. După moartea bunicii, Elsa pornește într-o aventură magică și reală deopotrivă, ducând scrisori de iertare către vecini și necunoscuți, și învățând pe parcurs despre curaj și acceptare.

Backman reușește să transforme durerea într-o poveste caldă despre iubire.

3. Anne de la Green Gables, de Lucy Maud Montgomery

O poveste clasică aparent pentru copii, în realitate un balsam pentru sufletul oricărui adult care nu s-a încrâncenat definitv.

Anne Shirley e o fetiță orfană, visătoare și plină de imaginație, care ajunge din greșeală la ferma Green Gables, unde un frate și o soră de vârstă mai înaintată voiau, de fapt, un băiat să-i ajute la treabă. Dar Anne reușește să cucerească inimile tuturor prin personalitatea ei efervescentă.

Cu imaginația și energia ei debordantă, ne învață și pe noi, cititorii, să privim lumea cu ochi curioși și inima deschisă. Lucy Maud Montgomery a scris o carte ideală pentru când ai nevoie de speranță și farmec rural.

4. Întâlniri în vacanță, de Emily Henry

Poppy și Alex sunt prieteni buni cu personalități opuse, care obișnuiau să călătorească împreună în fiecare vară. O ceartă le destramă relația, dar după doi ani, Poppy îl convinge pe Alex să mai încerce o ultimă vacanță. Pe parcursul călătoriei, amintirile și sentimentele nerezolvate ies la iveală, punând prietenia lor la încercare și deschizând calea către ceva mai profund.

Romanul lui Emily Henry explorează teme despre iubire, vindecare și șansele noi pe care viața ni le oferă. Tonul vesel face din această carte o lectură plăcută și optimistă.

5. Dă mai departe, de Catherine Ryan Hyde

O idee simplă, dar cu impact: fă o faptă bună pentru trei persoane și cere-le doar să „dea mai departe”. Povestea urmărește un băiat care, după ce primește un gest mare de ajutor, decide să „dea mai departe” acea bunătate către alte persoane, creând un lanț de fapte pozitive.

Catherine Ryan Hyde a scris o poveste profund umană, emoționantă, dar niciodată disperată. Ideală pentru a-ți recăpăta încrederea în oameni.

6. Mâine începe o nouă viață, de Virginie Grimaldi

O poveste despre schimbare, redescoperire și libertate. E povestea a trei persoane foarte diferite, aflate în momente importante ale vieții lor, care ajung să locuiască împreună: Iris, o tânără care călătorește cu o valiză plină de amintiri, Théo, un adolescent precaut care încearcă să se protejeze de dezamăgiri, și Jeanne, o femeie în vârstă care reflectă asupra trecutului său. Întâlnirea lor neașteptată îi ajută să găsească sprijin reciproc, să înfrunte singurătatea și să se redescopere, dând startul unui nou capitol plin de speranță și schimbare.

Virginie Grimaldi scrie cu umor și duioșie despre viață, prietenie și momentele în care totul pare pierdut, dar de fapt, abia începe.

Lumea nu este mereu ușoară, dar poveștile frumoase ne pot ajuta să ne regăsim centrul, să ne liniștim și să ne amintim că există mereu un mâine. Uneori, e suficientă o carte bună și optimistă pentru a simți că viața merită trăită din plin.

Nu știi pe ce criterii să mai alegi următoarea carte? Ce spui să alegi, de data aceasta, cele mai potrivite genuri literare în funcție de zodie? Specialiștii de la Reader’s Digest au citit în stele și au aflat care sunt genurile cele mai potrivite în funcție de semnul astral.

Conform astrologilor, cărțile și genurile literare se pot alinia cu arhetipurile zodiacale pentru a oferi un scop și o înțelegere mai bună a ciclurilor și tiparelor vieții. Deci, fie că alegi cărți de ficțiune sau cărți non-ficțiune, poți încerca să mergi pe recomandări de cărți care se potrivesc cu semnul tău zodiacal.

Cele mai potrivite genuri literare și în funcție de zodie

Berbec (21 martie–19 aprilie): acțiune și aventură

Berbecul este primul semn de foc al zodiacului și îi plac cărțile pline de acțiune și aventură. Aici intră și cărțile thriller și chiar cărți scurte sau povestiri scurte, care îi stârnesc curiozitatea.

Berbecului îi place să fie în mijlocul acțiunii și al creației, îi plac scenele de luptă – inclusiv cele cu săbii – și adoră romanele de aventuri care explorează lumi ciudate.

Taur (20 aprilie–20 mai): romance

Taurului îi plac finalurile fericite și acțiunile care nu au ceva prea complex și stresant, așa că cele mai potrivite cărți pentru el sunt cele romantice și relaxante. Dacă sunt și amuzante, cu atât mai bine!

Zodia Taurului e una care apreciază confortul și luxul, așa că apreciază și cărțile care îi trezesc simțurile și îi ajută să pătrundă într-o lume de plăcere și distracție. Parcă pentru el sunt gândite cărțile de luat la plajă, în vacanță sau cele de citit la gura sobei, în confort.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Gemeni (21 mai–20 iunie): literatura LGBTQ

Semnul zodiacal al Gemenilor e reprezentat de două persoane care stau întotdeauna de vorbă cu plăcere. Ca semn de aer, Gemenii sunt versatili și expansivi, iar literatura care li se potrivește cel mai bine e ficțiunea contemporană, eventual cu ceva supereroi.

S-ar putea să li se potrivească și piesele de teatru, pentru că le place literatura bazată pe mult dialog. Dar ceea ce îi atrage cel mai mult e literatura LGBTQ, pentru că exprimă societatea modernă și modurile de comunicare de ultimă oră. Dacă vrei să oferi o carte cuiva din zodia Gemeni, alege una care să-i ațâțe curiozitatea și intelectul.

Rac (21 iunie–22 iulie): ficțiune pentru femei

Racul e zodia emoțiilor intense, așa că cele mai potrivite cărți pentru el trebuie să fie unele care să-i hrănească mintea, sufletul și trupul. Poate să citească cu plăcere orice e legat de familie și conține profunzime, de aceea literatura pentru femei poate fi potrivită pentru el, indiferent de sex.

Dramele de familie sau temele importante legate de relația dintre părinți și copii, precum și cărțile pentru copii îi merg direct la suflet.

Leu (23 iulie–22 august): ficțiune young adult

Leul e un semn de foc recunoscut pentru verva, entuziasmul și încrederea de care dă dovadă. Cei aflați în această zodie citesc cu plăcere ficțiune young adult, pentru că sunt, indiferent de vârstă, niște persoane radiante, pozitive și care se simt confortabil să fie în centrul atenției în propriile lor povești de viață.

O altă variantă pentru ei sunt cărțile care au fost adaptate pentru cinamatografie sau autobiografiile.

Fecioară (23 august–22 septembrie): ficțiune istorică

Fecioarele sunt recunoscute pentru atenția lor la detalii, ceea înseamnă că apreciază cărțile cu o structură bine pusă la punct. Îi plac și eroinele care au o doză de pragmatism în romantism și în aventurile de orice fel, așa că genul literar care i se potrivește cel mai bine e ficțiunea istorică, pentru că presupune o documentare minuțioasă.

De asemenea, i se potrivesc și volumele de nonficțiune și cărțile feministe bine scrise.

Balanță (23 septembrie–22 octombrie): biografiile

Pentru Balanțe, dramele din sala de judecată și poveștile cu procese juridice sunt extrem de potrivite, pentru că au un simț al dreptății foarte bine conturat, apreciind integritatea și echitatea. De asemenea, își găsesc inspirația în poveștile adevărate, deci li se potrivesc foarte bine biografiile. Dacă găsești biografii care au legătură cu situații de dreptate socială, cu atât mai bine!

Firea sociabilă a acestei zodii face să i se potrivească și romanele care au teme legate de incluziune.

Scorpion (23 octombrie–21 noiembrie): mister

Scorpionul e o zodie căreia nu-i e frică. Poate să facă față sentimentelor puternice și îi plac misterele, pentru că îi dau ocazia să caute profunzime și să pună lucrurile cap la cap, ca într-un puzzle.

Orice carte care conține elemente gotice sau mistere cu detectivi îi va capta atenția. Îi plac și cărțile despre lumi subterane și întunecate, precum și cele cu crime și horror.

Săgetător (22 noiembrie–21 decembrie): romane grafice

Cărțile cele mai potrivite pentru Săgetători sunt poveștile amuzante și romanele grafice, pentru că sunt extrem de vizuali și le place să pătrundă într-o lume în care le sunt atinse cât mai multe simțuri. De asemenea, li se potrivesc seriile de cărți, pentru că, odată ce au început ceva ce le place, nu vor să se mai termine. Au o curiozitate enormă și le place să citească despre experiențe de viață ale altor oameni.

Capricorn (22 decembrie–19 ianuarie): romane clasice

Capricornul e serios și îi place să meargă la baza lucrurilor pentru a le înțelege cât mai bine. De exemplu, adoră să se adâncească în manualele de istorie, pentru că vrea să știe ce s-a întâmplat și de ce. Cele mai potrivite cărți pentru el sunt romane clasice, pentru că îi dau ocazia să aibă de unde să pornească discuții interesante. Capricornul poate aprecia și povestirile moderne ale istoriei, astfel încât să poată înțelege bazele și fundamentele literaturii în ansamblul ei.

Vărsător (20 ianuarie–18 februarie): science fiction

Vărsătorul are o inteligență ascuțită și abilitatea de a privi obiectiv problemele sociale dificile. E întotdeauna înaintea vremurilor. Ei sunt cei care, când citesc distopii, vor avea atitudinea de știam eu că așa se va întâmpla.

De aceea, distopiile și poveștile apocaliptice li se potrivesc cel mai bine. Le plac poveștile plasate în viitor și care conțin multă tehnologie și inovație.

Pești (19 februarie–20 martie): fantasy

Peștilor le plac reinterpretările mitologiei și orice implică îmbinări ale tradiției cu imaginația. Realismul magic, lumile inventate, tărâmurile de basm și reveriile creative alcătuiesc, pentru ei, cărțile ideale. Sunt niște visători poetici, așa că cel mai bine li se potrivesc cărțile fantasy cu magicieni, creaturi mitologice și aventuri pline de alegorii.

Nu sunt multe lucrurile care pot să depășească sentimentul pe care-l ai atunci când citești o carte cu final neașteptat. Narațiunea se construiește treptat într-o direcție numai ca, la final, să ia o turnură surprinzătoare. Dacă scriitorul a construit-o bine, e posibil să fii șocat și să dai paginile înapoi, ca să recitești și să-ți dai seama dacă ai fi putut să intuiești acel final.

Pe măsură ce citești mai mult și devii un cititor mai experimentat, cu atât mai mult apreciezi cărțile cu final neașteptat. Iar cărțile de mai jos se încheie în moduri care n-au cum să-ți treacă prin cap.

8 cărți cu final neașteptat

1. Asasinarea lui Roger Ackroyd, de Agatha Christie

Agatha Christie e maestra finalurilor întortocheate, șocante și de-a dreptul de neuitat. Când o femeie văduvă se sinucide în mod neașteptat, apar tot felul de bârfe legate de eventuale aventuri, plus alte crime care ridică semne de întrebare. Asasinarea lui Roger Ackroyd e un roman plin de șantaj, secrete și personaje fascinante. Chiar dacă lasă, pe parcurs, tot felul de indicii referitoare la criminal, toate sunt atât de bine ascunse încât e imposibil să previi finalul.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Apă pentru elefanți, de Sara Gruen

Chiar dacă nu e un roman-thriller, Apă pentru elefanți are un final neașteptat. Jakob Jankowski, la cei 90 sau 93 de ani ai săi, își rememorează tinerețea, mai precis scurta perioadă în care a însoțit circul The Benzini Brothers, ca medic veterinar. Circul e o adevărată microsocietate, iar el ajunge să petreacă timp cu August, în a cărui grijă sunt animalele, și cu soția lui, acrobata Marlena.

Sara Gruen te distrage folosind toate elementele fantastice ale circului și drama amoroasă care se leagă între Jakob și Marlena, așa că nimeni nu poate prezice finalul celui mai spectaculos show al fraților Benzini.

3. Fight Club, de Chuck Palahniuk

Tyler Durden a inventat Fight Club, un loc în care bărbați de pretutindeni vin ca să se bată între ei într-un mod crud, până la limită, adică până când simt că pot face față aproape oricărui alt lucru din viața lor. Chuck Palahniuk a scris una dintre cele mai bune cărți cu final neașteptat, pentru că te conduce pe o cale confuză, dar complet captivantă, în care răul care se petrece în clubul de luptă se intensifică cu fiecare pagină. Până la final, n-ai cum să știi cine trage de fapt sforile în acest năucitor roman filosofic.

4. Fata dispărută, de Gillian Flynn

Amy și Nick Dunne sunt căsătoriți de cinci ani și pe cale să își serbeze aniversarea, când Amy dispare. Cititorul e lăsat de unul singur să descopere dacă Nick a avut sau nu ceva de-a face cu dispariția ei sau dacă fata a plecat de una singură. Gillian Flynn face dintr-un eveniment care ar fi putut să fie simplu ceva întortocheat, într-ul stil asemănător Agathei Christie.

5. Obiecte ascuțite, de Gillian Flynn

Gillian Flynn e prea pricepută la cărți cu final neașteptat, așa că, dacă îți place stilul, citește și Obiecte ascuțite! Camille Preaker e o jurnalistă de investigații bântuită de trecut, atunci când citește într-un ziar despre evenimente care au avut loc în orașul ei natal și decide să se întoarcă acolo. Tocmai când crezi că ți-ai dat seama în ce direcție se duce finalul, bam!, lucrurile se schimbă și îți dai seama că ești departe de a intui cum se termină. Iar asta nu se întâmplă o singură dată pe parcursul romanului.

6. Din vârful degetelor, de Sarah Waters

Sarah Waters este o scriitoare vicleană când vine vorba de a-l face pe cititor să încerce să ghicească finalul cărții sale. Din vârful degetelor este, fără îndoială, un roman plin de personaje interesante, în special Sue Trinder, o orfană crescută de hoți. Jucând un rol major într-o schema importantă, Sue se află în centrul tuturor lucrurilor, dar are posibilitatea să distrugă totul dacă își ascultă inima.

Intrigile și ritmul te vor ține ca pe ace, dar ceea ce te poate șoca cel mai mult este modul în care povestea se răstoarnă în ultimul minut.

7. Mincinoșii, de E. Lockhart

Patru adolescenți cunoscuți drept „mincinoșii” își petrec vara pe o insulă privată. În timp ce adulții se ceartă și adolescenții se îndrăgostesc, minciunile sunt răspândite. Lucrurile iau o întorsătură bruscă atunci când Cady se întoarce pe insulă în vara următoare și totul este diferit, dar ea nu își amintește de ce. Intrigantă și frumos scrisă, cartea lui E. Lockhart te va surprinde până la sfârșit.

8. Ispășire, de Ian McEwan

Modul în care este scrisă această poveste o face unică în felul ei incredibil. Dar sfârșitul neprevăzut e cel care va continua să se joace cu mintea ta zile și săptămâni după ce o citești.

În epoca celui de-al Doilea Război Mondial, Briony Tallis, în vârstă de 13 ani, este martoră la o crimă care o s-o urmărească atât pe ea și pe familia ei, cât și întreaga poveste. Ispasire este un roman al realismului psihologic și i-a adus lui Ian McEwan o nominalizare la Booker Prize în 2001.

E imposibil să stabilești cine sunt cei mai buni scriitori contemporani, de aceea, în lista noastră de recomandări, nu afirmăm că cei pe care i-am ales sunt cei mai buni. Am ales însă autori care și-au făcut un renume în ultimii 50 de ani și sunt, cu siguranță, printre cei mai buni. Fiecare dintre ei are un impact semnificativ în literatura internațională și merită explorat.

6 scriitori contemporani pe care să-i citești

1. Haruki Murakami, 73 de ani

Dacă vorbim despre scriitori contemporani pe care trebuie să-i citești, atunci Haruki Murakami nu poate lipsi! Autorul japonez a devenit cunoscut începând cu romanul În căutarea oii fantastice, scris în genul realismului magic, care a devenit emblema lui Murakami în deceniile care au urmat.

Operele lui Murakami sunt melancolice, uneori fantastice și cel mai adesea scrise la persoana întâi. Unele dintre cele mai cunoscute cărți ale lui sunt Cronica Păsării-Arc, Kafka pe malul mării și 1Q84.

2. Margaret Atwood, 82 de ani

Canadiana Margaret Atwood are în palmares numeroase romane. Unele dintre cele mai bine vândute titluri ale ei sunt Oryx și Crake (2003), Povestea slujitoarei (1986), Asasinul orb (2000) și mai recentul Testamentele (2019).

Atwood e celebră pentru temele ei bazate pe feminism și distopie politică, iar opera ei prolifică nu se rezumă numai la romane, ci acoperă mai multe genuri, inclusiv poezie, povestiri scurte și eseuri. Genul literar pe care îl abordează, numit ficțiune speculativă, se diferențiază de cel SF prin aceea că „science fiction are monștri și nave spațiale, în timp ce ficțiunea speculativă chiar se poate întâmpla”.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Isabel Allende, 79 de ani

Scriitoarea chiliano-americană Isabel Allende a scris romanul ei de debut, Casa spiritelor, în 1982, la vârsta de 40 de ani. Romanul începe ca o scrisoare către bunicul ei, aflat pe patul de moarte, și e scris în stilul realismului magic, dezvăluind istoria statului Chile.

Allende a început să scrie Casa spiritelor pe 8 ianuarie și, de atunci, începe fiecare nouă carte în aceeași zi a anului. Cele mai multe romane ale ai conțin elemente de realism magic și personaje feminine de mare impact. Orașul fiarelor, publicat în 2002, e un alt mare succes comercial.

4. Ian McEwan, 73 de ani

Scriitorul britanic Ian McEwan a început să câștige premii literare cu prima lui carte, Prima dragoste, ultimele ritualuri (1976), care a fost o colecție de nuvele. De atunci, nu s-a mai oprit din câștigat premii.

Ispășire (2001), o dramă de familie, a câștigat numeroase premii și a fost și ecranizat, iar Sâmbătă a luat Premiul James Tait Black Memorial, acordat pentru literatura scrisă în limba engleză, unul dintre cele mai vechi premii literare din Marea Britanie. Opera lui McEwan se concentrează adesea pe fina observare a vieților personale ale personajelor sale, puse într-un context plin de probleme politice.

5. Jonathan Franzen, 62 de ani

Câștigător al National Book Award – premii literare care se țin anual în Statele Unite ale Americii – pentru Corecții, romanul lui din 2001, și autor de eseuri care se publică în mod constant în revista The New Yorker, Jonathan Franzen e unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani. Fără îndoială, opera lui merită citită, iar printre lucrările pe care le recomandăm se află Libertate și Sfârșitul sfârșitului lumii. Dacă citești în engleză pune pe listă și How to be alone, o carte de eseuri și The discomfort zone, memorii.

6. David Mitchell, 53 de ani

Romancierul englez David Mitchell e cunoscut pentru structura complexă experimentală pe care o folosește în cărțile lui. Cea mai cunoscută carte a lui Atlasul Norilor (2004) conține șase povești interconectate, iar Mitchell a scris-o la numai 35 de ani. Citește și Visul numărul 9, care a fost pe lista scurtă a Booker Prize!

Cărțile de ficțiune istorică sunt scrise, de obicei, la cel puțin 30-50 de ani după un eveniment sau după perioada la care face referire acțiunea. Chiar dacă unele romane de ficțiune istorică par a fi scrise din proprie experiență – și, în unele cazuri, autorul a trăit parțial acele vremuri – scrierea unei astfel de cărți vine ca urmare a unei îndelungi documentări.

De obicei, ficțiunea istorică este considerată drept naturalistă. Totuși, fantezia și realismul magic pot face trecutul mai ușor de înțeles.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Perioada în care are loc acțiunea și evenimentele istorice reale de atunci joacă un rol crucial în poveste, la fel ca orice personaj sau întâmplare. În lista de mai jos vei găsi cărți de ficțiune istorică în care elementele fantastice și de mister se îmbină cu romantismul.

6 cărți de ficțiune istorică

1. Un gentleman la Moscova, de Amor Towles

Anii 1920, Rusia

În 1922, contele Alexander Rostov este, ca aristocrat, condamnat la arest la domiciliu de către un tribunal bolșevic. Arestul se petrece în Metropol, un hotel celebru din Moscova.

Rostov, de o erudiție și inteligență ieșite din comun, nu lucrase vreo zi în viața lui, iar acum trebuie să trăiască într-o cameră din mansarda hotelului, în timp ce afară se desfășoară unele dintre cele mai tumultuoase evenimente din istoria Rusiei. În mod neașteptat, limitarea posibilităților lui îi oferă acces la o lume mult mai largă a descoperirilor emoționale.

Romanul lui Amor Towles e presărat de umor, are niște personaje sclipitoare și scene captivante care vin una după alta, fără să-ți lase timp să te plictisești.

2. Alias Grace, de Margaret Atwood

Anii 1800, Canada

În 1843, Grace Marks e condamnată pentru implicarea în crimele violente ale angajatorului ei, a amantei lui și a menajerei. Unii cred că Grace este nevinovată, dar alții o consideră rea sau chiar nebună. Pe durata executării condamnării ei pe viață, Grace susține că nu își amintește de crime.

Prin urmare, un expert în domeniul complicat al bolilor psihice este angajat de un grup de reformatori și duhovnici care vor anularea pedepsei lui Grace. Specialistul îi ascultă povestea treptat, aducând-o din ce în ce mai aproape de ziua pe care nu și-o mai poate aminti.

Romanul lui Margaret Atwood este inspirat de un fapt real, un dublu asasinat de o violență rară, care se presupune că a fost comis de o fată de 16 ani și care a cutremurat Canada anului 1843.

3. Preaiubita, de Toni Morrison

Anii 1800, Statele Unite ale Americii

Sethe s-a născut ca sclavă și a evadat în Ohio, dar 18 ani mai târziu tot nu e liberă. Are prea multe amitiri de la Dulcea Casă, ferma unde a fost sclavă și unde s-au întâmplat prea multe atrocități. Acum, deși liberă, Sethe și noul ei cămin sunt bântuite de fantoma fiicei ei, care a murit fără nume și pe a cărei piatră de mormânt e încrustat un singur cuvânt: Preaiubita.

Cartea are accente de poezie amară și suspans încordat la maximum. Autoarea de Nobel Toni Morrison s-a inspirat, în scrierea acestei cărți, din povestea reală a unei femei de culoare – Margaret Garner – care și-a ucis copilul nou-născut pentru că a considerat că moartea și lumea de dincolo sunt de preferat unei vieți în sclavie.

4. Dumnezeul lucrurilor mărunte, de Arundhati Roy

Anii 1960, India

Comparată în mod favorabil cu opera lui William Faulkner și Charles Dickens, romanul clasic modern al lui Arundhati Roy e, pe de o parte, o saga de familie, pe de alta, o poveste de dragoste interzisă și, în același timp, o dramă politică pătrunzătoare.

Gemenii Rahel și Estha, în vârstă de șapte ani, trăiesc liniștiți cu familia lor, în India. În scurt timp, cei doi află cum lumea se poate cutremura iremediabil, atunci când vine în vizită verișoara lor mai mică din Anglia.

5. Numele trandafirului, de Umberto Eco

Anii 1300, Italia

În 1327, franciscanii de la o mânăstire bogată din Italia sunt suspectați de erezie, iar fratele William de Baskerville merge să investigheze situația. Când misiunea lui, deloc ușoară, e pusă în umbră în mod subit de șapte morți bizare, fratele William devine detectiv. Uneltele lui sunt logica lui Aristotel, teologia lui Aquino, perspectivele empirice ale lui Roger Bacon – toate, ascuțite de un umor irascibil și o curiozitate feroce. Colectează probe, descifrează secrete, simboluri și manuscrise codificate și sapă în labirintul misterios al mânăstirii, unde „cele mai interesante lucruri se întâmplă noaptea”. Romanul lui Umberto Eco e un clasic al ficțiunii istorice.

6. Cortul roșu, de Anita Diamant

Antichitate, Orientul Mijlociu

Numele ei este Dina. În Biblie, viața ei este amintită doar pe scurt în unele capitole din Geneză, care vorbesc despre tatăl ei, Iacob, și despre cei doisprezece fii ai lui. Povestea Dinei, singura fiică a patriarhului Iacob, nu este nici pe departe cea mai cunoscută din Vechiul Testament.

Faptul că Biblia nu a exploatat suficient povestea Dinei, i-a permis Anitei Diamant, autoarea mai multor studii biblice, să-și folosească din plin imaginația în Cortul roșu. Povestea începe cu povestea mamelor – cele patru soții ale lui Iacob, surori între ele. Toate o iubesc pe Dina.

În prima parte a romanului, Dina observă lumea din jurul ei și, prin intermediul celor patru mame ale ei, învață ce înseamnă să fii femeie. A doua parte a romanului este dedicată vieții Dinei. Atunci când ea se îndrăgostește de Salem și familia se întoarce împotriva ei, Dina fuge departe de mamele la care ține atât de mult.

Romanul este unul plin de afecțiune și oferă o nouă perspectivă asupra vieților biblice ale femeilor.

De câte ori ți se întâmplă să găsești, în cărțile pe care le citești, tot felul de citate pe care ai vrea să le reții? Ce faci atunci? Le subliniezi? Ți le notezi undeva? Îndoi colțul paginii, în ideea că te vei mai întoarce la ele cândva? Și eu îndoiam pagini, dar nu reveneam aproape niciodată asupra acelor rânduri. Între timp, am descoperit că poți nota citate în aplicația Goodreads, așa că am început să notez acolo rândurile pe care aș vrea să le recitesc. Am constatat apoi că cele mai multe sunt citate despre dragoste, pentru că acest sentiment pare să fie cel care ne emoționează, ne înalță și ne dărâmă cel mai mult. Am vrea să-i aflăm tainele, mereu în schimbare, indiferent vârstă, și uneori încercăm să ne ghidăm după ce au spus marii poeți, scriitori sau filosofi în cărțile lor.

20 de citate despre dragoste

Mihail Drumeş în Invitaţia la vals:

“Bărbatul, datorită eului său aşa-zis “superior”, se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost”, spune Mihail Drumeș în Invitația la vals, prin intermediul personajului Micaela Deleanu.

Ionel Teodoreanu în La Medeleni:

“Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimţi frumuseţe…”.

Octavian Paler în Viața pe un peron:

“Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am zărit doi șerpi încolăciți. Poate făceau dragoste. Să vă spun drept, nu știu cum fac șerpii dragoste. Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă și chiar peste șerpii încolăciți. Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh. Așadar, vulturul le-a întrerupt șerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste și luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Și, oricum, pentru unul din șerpi nu mai avea importanță diferența dintre dragoste și luptă. Pentru el totul se sfârșise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct și iubirilor și luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit și cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit și n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte”.

Elizabeth Gilbert în Mănâncă, roagă-te, iubește:

“Oamenii cred că un suflet pereche te completează perfect şi asta e ceea ce îşi doreşte toată lumea. Însă un adevărat suflet pereche este ca o oglindă, este acea persoană care îţi arată tot ce te trage înapoi şi este acea persoană care îţi va atrage atenţia asupra lucrurilor ce le poţi schimba în bine”.

Jane Austen în Mândrie și prejudecată:

“Imaginaţia unei femei este foarte rapidă; sare de la admiraţie la dragoste, de la dragoste la căsătorie într-un moment”.

Chuck Palahniuk în Monștri Invizibili:

“Cel pe care-l iubești și cel care te iubește nu sunt niciodată aceeași persoană”.

Rainer Maria Rilke în Scrisori către un tânăr poet:

“E bine să fii singur, căci e greu să fii singur, dacă ceva este greu, cu atât mai mult trebue să-l facem.

Și să iubești e bine, fiindcă să iubești e greu!”.

Ludmila Ulițkaia în Medeea și copiii ei:

“Necazul e că toată lumea vrea să-i iubească pe cei frumoși și puternici”.

Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război:

“O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie, trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei”.

Francisco Goldman în Rostește-i numele:

“Însă era dormitorul nostru. Avea tavanele atât de înalte, încât, pentru a schimba un bec de la lustră, mă urcam pe o scară de un metru și jumătate, stăteam pe vârfuri pe ultima treaptă șubredă și mă întindeam cât de mult puteam, deși sfârșeam prin a mă îndoi în față, dând din mâini, chinuindu-mă să-mi găsesc echilibrul. Aura, care privea de la biroul ei din colț, zicea: – Semeni cu o pasăre”.

Victor Hugo în Mizerabilii:

“Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubeşti! Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai sprijină decât pe ceea ce e mare şi înalt. În ea nu poate încolţi niciun gând nevrednic, cum nu pot creşte urzici pe un gheţar. Sufletul înalt şi senin, neatins de patimile şi emoţiile josnice care domină viaţa şi umbrele lumii acesteia, nici de nebuniile, minciunile, urile, vanităţile și mizeriile sale, locuieşte în albastrul cerului şi nu mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, aşa cum culmea munţilor simte cutremurele de pământ.”

Markus Zusak în Hoțul de cărți:

“O definiție pe care nu o veți găsi în dicționar – A nu pleca: un act de încredere și iubire descifrat deseori de copii”.

Antoine de Saint-Exupéry în Micul Prinț:

“Vulpea: Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…”.

Elif Shafak în Cele 40 de legi ale iubirii:

“O viață fără iubire e lipsită de însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur și simplu. Iubirea e apa vieții. Iar cel ce iubește e un suflet de foc! Lumea se învârte altfel când focul iubește apa”.

Charles Bukowski în Dragostea e un câine venit din iad:

“Te-am iubit așa cum un bărbat iubește o femeie pe care nu o atinge niciodată, căreia doar îi scrie și îi păstrează fotografiile”.

F. Scott Fitzgerald în Dincoace de Paradis:

“Nu sunt sentimental – sunt la fel de romantic ca și tine. Înțelege, ideea e că o persoană sentimentală este convinsă că lucrurile vor dura; persoana romantică nutrește o încredere vecină cu disperarea că ele nu vor dura”.

Orhan Pamuk în Zăpada:

„–  Ce este fericirea?

–  Să descoperi o lume în care să poți uita de toate necazurile, de toată suferința. Să poți cuprinde pe cineva în brațe, de parcă ai cuprinde întreaga lumea, a spus Ka”.

Lev Tolstoi în Anna Karenina:

“Oamenii au inventat respectul ca să ascundă locul gol unde ar trebui să fie iubirea”.

Liviu Rebreanu în Adam şi Eva:

“Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului”.

Andrei Pleșu în Despre frumusețea uitată a vieții:

“Iubirea adevărată e o experienţă a bucuriei împărtăşite şi ea iradiază, ca atare, în întregul spaţiu din jurul său. Evident, nu cred în utopia unei exaltări de fiecare clipă, sau în convieţuirea paradiziacă, în care totul e roz, adorabil, ireproşabil. Vreau doar să spun că dacă o întîlnire de dragoste devine prea complicată, dacă emoţia, farmecul şi plăcerea se umplu, dintr-un motiv sau altul, de cearcăne, ceva în măruntaiele acestei întîlniri e pe cale de a se deteriora. De asemenea, dacă frumuseţea întîlnirii se cuplează cu nefericirea masivă a altora. O mare iubire care sfîrşeşte prin a ruina cariere, caractere, vieţi e o iubire mai curînd strîmbă şi are puţine şanse de happy end. Sintagme de tipul „sînt îndrăgostit fără speranţă“, „sînt îndrăgostit şi mă simt vinovat“, „sînt îndrăgostit şi nu mai sînt bun de nimic“ n-au ce căuta în vocabularul iubirii. Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amărăciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor şi tot alaiul de indispoziţii cotidiene care confiscă uneori viaţa cuplului sînt preliminarii şi semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ a reuşitei umane, o binecuvîntare care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează inventarul destinului pămîntesc. Fericirea se multiplică, atunci cînd e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului aşază asupra întregii comunităţi un cer mai curat şi mai hrănitor.

Ştiu foarte bine că descrierea de mai sus nu se potriveşte tuturor iubirilor, că iubirile fericite nu se întîlnesc pe toate drumurile (deşi sînt sigur că ele sînt mai numeroase decît ne închipuim). Dar iubirile nefericite ar trebui şterse din registrul iubirii: admit că ele sînt curente, aproape inevitabile şi că îşi au nimbul lor de tragism şi de respectabilitate. Nu sînt însă iubiri adevărate: sînt doar teribile probe existenţiale, provocări tainice ale sorţii, materie primă pentru o eventuală soluţie de înţelepciune. Iubirea adevărată e fericire pe termen lung sau nu e deloc”.

Citește și: A înșela sau a nu înșela? 6 cărți despre infidelitate.