Când citești o carte de memorii, ești invitat să pătrunzi în viața cuiva, trăind povestea prin propriile lui cuvinte, însoțite de toate emoțiile, reflecțiile și onestitatea brută care vin odată cu amintirile personale.

Călătoriile care i-au modelat pe autorii de memorii pot oferi uneori cititorilor o perspectivă nouă, permițându-le să vadă lumea dintr-un unghi diferit.

Așadar, fie că este vorba despre povestirea aventurilor din copilăria cuiva, despre aspecte profesionale sau despre lupte personale, aceste cărți de memorii pot să te transporte în locuri noi și să îți lărgească înțelegerea asupra experienței umane.

10 cărți de memorii

1. În lacrimi la H Mart, Michelle Zauner

În lacrimi la H Mart este povestea lui Michelle Zauner despre cum a crescut ca americancă de origine coreeană într-un orășel din Oregon, fără mulți copii asiatici americani în preajmă, despre legătura cu familia ei prin intermediul mâncării făcute de bunica ei din Seul și despre lupta pe care a dus-o cu așteptările mamei ei, atunci când a anunțat-o că vrea să urmeze o carieră muzicală.

2. Rezervă, de Prințul Harry

Prințul Harry este fiul cel mic al Regelui Charles al III-lea și al Dianei, Prințesă de Wales, nepot al Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii și al cincilea în linia de succesiune la tronul britanic. Harry și-a pierdut titlurile regale în urma plecării din Casa Regală, după care a publicat Rezervă, o carte care s-a vândut în peste 3,2 milioane de exemplare doar în prima săptămână. Titlul volumului provine din vechea zicală „un moștenitor și o rezervă”, o referire la statutul său de al doilea fiu al Regelui Charles.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Mă bucur că mama a murit, de Jennette Mccurdy

Actrița Jennette McCurdy, cunoscută mai ales pentru munca ei din televiziune, a scris despre luptele pe care le-a avut cu mama ei abuzivă și autoritară, a cărei singură dorință era ca fiica ei să devină vedetă. Tulburările alimentare și dependența, împreună cu, până la urmă, moartea prematură a mamei ei din cauza cancerului, i-au complicat cariera de actriță în devenire. În cele din urmă, a renunțat la actorie în favoarea psihoterapiei și a scris această carte.

4. Învățare, de Tara Westover

Crescută într-o casă de mormoni conservatori în munții izolați din Idaho și destinată să devină o soție ascultătoare și fără ambiții sau curiozități, Tara Westover a luptat pentru educație. Împotriva tuturor obstacolelor și în ciuda multor piedici, a ajuns la Harvard și și-a obținut doctoratul la Universitatea Cambridge.

5. U de la Uliu, de Helen Macdonald

În doliu după moartea tatălui ei, naturalista Helen Macdonald s-a vindecat într-un mod neobișnuit: adoptând un uliu. Mai exact, a adoptat un uliu porumbar pe care l-a numit Mabel, a cărui ferocitate sălbatică reflecta durerea autoarei.

6. Fata de laborator. O poveste despre plante, știință și dragoste, de Hope Jahren

Hope Jahren, o paleobiologă specializată în plante și arbori, oferă o privire accesibilă și, uneori, intimă asupra vieții în laborator și pe teren. Cine citește această carte are ocazia să trăiască pasiunea și concentrarea lui Jahren, întrucât autoarea reușește ceva ce n-ai crede: reușește să facă botanica — ceea ce majoritatea ar considera un subiect plictisitor — absolut captivantă.

7. Clubul mincinoșilor, de Mary Karr

Memoriile lui Mary Karr despre felul în care a crescut alături de părinți alcoolici în Texasul anilor 1960 au inspirat o generație de scriitori să își spună adevărul. Cartea se remarcă prin sinceritate, umor sec și curaj, deoarece refuză să lase secretele familiei să se ascundă în întuneric.

8. Leopardul de zăpadă, de Peter Matthiessen

Peter Matthiessen, romancier american, naturalist, scriitor, profesor zen și, cândva, agent CIA, povestește în această carte călătoria lui din 1972, adânc în inima Munților Himalaya, în căutarea evazivului leopard de zăpadă asiatic și, de asemenea, în căutarea propriului sine.

9. Anul gândirii magice, de Joan Didion

Joan Didion vorbește despre moartea subită a soțului ei și spitalizarea fiicei lor la câteva zile distanță una de alta. Este o privire captivantă și vulnerabilă asupra unui an în care s-a confruntat cu tragedia si s-a adaptat la ea. Totul, într-o proza incisivă pentru care scriitoarea este renumită.

10. Foame. Memoriile corpului (meu), de Roxane Gay

Foame reprezintă memoriile lui Roxane Gay despre imaginea ei de sine și obsesia societății noastre pentru aparențe. Autoarea scrie intim și cu sensibilitate despre trup, folosind propriile lupte emoționale și psihologice ca mijloace de explorare a fricilor noastre legate de plăcere, consum, aspect și sănătate.