Publicul e tot mai curios în legătură cu literatura română, dar multă lume nu știe cu ce să înceapă. Adevărul e că suntem deseori atrași de literatura internațională, însă literatura română contemporană are ceva aparte. Are povești autentice, personaje cu care te poți identifica și situații care reflectă realitatea mai îndepărtată sau imediată a țării noastre.

Atunci când citești autori români din ziua de azi și le parcurgi opera, poți să experimentezi o emoție specială, aceea de a fi martor la transformarea unui scriitor care trăiește în aceeași perioadă cu tine, care gândește și simte în contextul societății românești pe care o cunoști și tu.

Ca să descoperi dacă literatura scrisă la noi îți place, e important să îi dai o șansă și să te lași purtat de poveștile autorilor, fie că scriu cu umor, nostalgie, introspecție sau reprezintă o ficțiune realistă.

10 autori români contemporani

1. Radu Paraschivescu – începe cu Ghidul nesimțitului

Radu Paraschivescu (65 de ani) e cunoscut pentru umorul lui inteligent și pentru stilul accesibil. E prozator, traducător, jurnalist și redactor de carte.

Cartea Ghidul nesimțitului e o colecție de texte scurte și pline de ironie, care fac lectura relaxantă și amuzantă. Totul se învârte în jurul observațiilor despre comportamentele sociale și absurditățile cotidiene, prezentate în stilul literar lejer, dar plin de vervă al lui Paraschivescu, cu fraze concise și mult umor.

2. Bogdan-Alexandru Stănescu – începe cu Copilăria lui Kaspar Hauser

Bogdan-Alexandru Stănescu (47 de ani) e prozator, poet și eseist și scrie și în publicațiile Dilema veche, Observator cultural și Scena 9.

În romanul Copilăria lui Kaspar Hauser, autorul reușește să creeze o atmosferă nostalgică și clară, cu un ritm cursiv, în timp ce urmărește amintirile și reflecțiile unui tânăr și dezvăluie subtil modul în care copilăria influențează viața adultă. Kaspar Hauser apare brusc în oraș fără să cunoască lumea și, cu ajutorul lui Tatutu, care îl ghidează, și al lui Bobiță, începe să învețe regulile vieții cotidiene. Stilul este prietenos și accesibil, ceea ce face cartea potrivită chiar și pentru cei neobișnuiți cu literatura română.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

3. Ioana Nicolaie – începe cu Pelinul negru

Poetă și prozatoare, Ioana Nicolaie (51 de ani) scrie cu o emoție autentică și un limbaj simplu, iar în Pelinul negru spune povestea unor personaje cu trăiri intense, confruntate cu dileme personale și alegeri dificile.

Romanul urmărește viața Agustinei, o fetiță care se naște la scurt timp după catastrofa de la Cernobîl și care se confruntă cu provocări nu numai fizice, ci și emoționale și sociale. Crește într-un mediu greu și descoperă izolarea, stereotipurile și dificultățile școlii speciale, în timp ce își caută refugiu în imaginație și în micile momente de alinare.

Scriitoarea este a patra născută dintr-o familie cu 12 copii, iar stilul ei literar profund combină sensibilitatea cu realismul.

4. Adrian Schiop – începe cu Soldații. Poveste din Ferentari

Adrian Schiop (53 de ani) e romancier și scenarist, dar a lucrat ca profesor de limba și literatura română, ca zugrav, jurnalist și chiar ca actor, într-un film ecranizat după propria lui carte „Soldații. Poveste din Ferentari”, în care aduce în prim-plan lumea urbană și comunitățile marginale cu un stil direct și realist.

Cartea urmărește poveștile unor personaje din cartierul Ferentari și oferă o privire sinceră asupra vieții cotidiene. Practic, spune povestea unui tânăr antropolog care, după un eșec sentimental, se mută în cartierul Ferentari din București ca să documenteze un doctorat despre manele. În realitate, autorul însuși a făcut un doctorat pe tema manelelor, sub coordonarea profesorului Vintilă Mihăilescu.

5. Simona Antonescu – începe cu Fotograful Curții Regale

Simona Antonescu (58 de ani) e o scriitoare care s-a impus prin romanele ei istorice. În Fotograful Curții Regale, autoarea redă viața unui tânăr fotograf angajat la Curtea Regală, prins între îndatoririle profesionale și dorința de a surprinde adevărul din spatele aparențelor.

Povestea explorează intrigile, relațiile și transformările sociale ale epocii și oferă o imagine clară și captivantă a istoriei recente prin ochii unui observator atent. Stilul literar al Simonei Antonescu este clar, elegant și ușor de urmărit, perfect pentru cei care vor să se apropie de autori români contemporani și cărora le plac romanele istorice.

6. Cristian Teodorescu – începe cu Medgidia, orașul de apoi

Cristian Teodorescu are 71 de ani și s-a născut la Medgidia. A început să scrie proză de la 14 ani, pentru revista Vînătorul și pescarul sportiv, în timp devenind un autor apreciat pentru poveștile lui bine structurate și pentru realismul urban.

În Medgidia, orașul de apoi, Teodorescu ne poartă prin viața locuitorilor unui oraș mic. Surprinde momentele lor cotidiene, prieteniile și micile conflicte care fac comunitatea atât de vie și de complexă. Stilul e limpede, cursiv și ușor de parcurs, perfect pentru a-ți începe incursiunea în literatura română contemporană.

7. Dan Lungu – începe cu Sunt o babă comunistă!

Dan Lungu (56 de ani) este unul dintre cei mai populari autori români contemporani. Poate că mai multă lume a auzit de filmul Sunt o babă comunistă! decât de roman.

În centrul romanului se află Emilia, o pensionară care trăiește dificultăți obișnuite la oraș și care, comparând viața de azi cu perioada de dinainte de revoluția din 1989, ajunge să creadă că „pe vremea comuniștilor era mai bine”. Și decide că la următoarele alegeri va vota cu ei. Fiica ei, stabilită în Canada, nu reușește să înțeleagă nostalgia mamei, iar o conversație telefonică între cele două o face pe Emilia să retrăiască și să analizeze cu minuțiozitate viața și evenimentele dinaintea instaurării democrației.

8. Radu Aldulescu – începe cu Amantul colivăresei

Între anii 1973 și 1990, scriitorul Radu Aldulescu (71 de ani) a lucrat pe șantiere și în fabrici. În paralel, a scris la doua romane, publicate după ‘90: Sonata pentru acordeon (1993) și Amantul Colivăresei (1995), ambele premiate. Aldulescu are un realism direct și observații acide asupra societății.

Dimitrie (Mite) Cafanu, protagonistul romanului, încearcă să se descurce în viața de zi cu zi cu tot felul de locuri de muncă (inclusiv hoț de buzunare și boxer), întâlniri și alegeri morale dificile, dar amintirea Colivăresei, marea lui iubire din tinerețe, îi modelează felul în care vede viața.

9. Ioana Pârvulescu – începe cu Inocenții

Ioana Pârvulescu (66 de ani) a scris romane despre București și Brașov și scrie cu o nostalgie caldă și atenție la detalii.

Inocenții este un roman despre Brașov, despre copilărie, amintiri și modul în care trecerea timpului modelează perspectiva adultului asupra vieții. Prin ochii Anei, fetița curioasă și atentă la detalii, cititorul descoperă jocurile din curte, conversațiile cu membrii familiei și micile ritualuri ale vieții de zi cu zi, toate capturate cu o prospețime pe care timpul adultului încearcă să o recupereze.

10. Andrei Dósa – începe cu Multă forță și un dram de gingășie

Andrei Dósa (41 de ani) este cunoscut mai ales pentru poeziile lui, dar și pentru observațiile sensibile și pentru proza reflexivă.

Cartea Multă forță și un dram de gingășie este un roman al maturizării, descris ca „profund autobiografic“, în care autorul combină emoția cu subtilitatea. Este despre parcursul unui tânăr aflat între adolescență și maturitate, un tânăr care încearcă să se descopere și să înțeleagă relațiile cu cei din jur, prieteniile și propriile emoții. Printr-un stil sensibil și introspectiv, cartea arată cum forța interioară și delicatețea se împletesc în procesul de a deveni adult și de a găsi echilibrul în viață.

Aveam 12 ani când a murit Marin Sorescu, unul dintre autorii mei preferați. Nu auzisem până atunci de el sau, dacă am auzit în treacăt, nu mă interesa, la acea vârstă, cine e și ce scrie. Mai târziu, aveam să regret. Există scriitori de care auzim târziu. Nu prea târziu, pentru că operele lor rezistă în timp și ne putem bucura de ele în continuare. Dar nu ne-ar fi, oare, mai mare bucuria, dacă i-am descoperi cât încă sunt printre noi? Și nu ne-ar fi, oare, și mare bucuria, dacă ei ar fi români, dacă am putea să le urmărim activitatea îndeaproape, dacă am putea să mergem la lansările lor de carte sau să le sprijinim opera?

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

De multe ori, din păcate, nu suntem deloc atenți tocmai la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ne lăsăm orbiți de celebritatea de peste hotare și nu observăm că există și aici scriitori buni. De prea multe ori, există autori români contemporani care sunt mai apreciați în alte țări decât la noi.

În felul acesta, am decis să-ți recomandăm șase autori români contemporani pe care ar fi bine să-i citești cât mai repede. Noi îți spunem câte o carte de la fiecare. După ce le citești, poți căuta alte cărți ale celor care ți-au plăcut mai mult.

6 cărți scrise de autori români contemporani

1. Sexagenara și tânărul, de Nora Iuga

Nora Iuga este pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino. Autoarea este, înainte de toate, poetă. Dacă ți-a ajuns pe la urechi vreo poezie de-a ei, nu ai cum să-i reziști. Însă Nora Iuga scrie și proză și este printre cei mai importanți autori români contemporani pe care ar fi bine să-i citești cât mai curând. Săpunul lui Leopold Bloom, Lebăda cu două intrări și Hai să furăm pepeni sunt trei dintre volumele ei de proză.

Îți recomandăm ca, dacă nu ai desoperit deja cărțile Norei Iuga, să începi cu Sexagenara și tânărul, o carte plină de sensibilitate, senzualitate și un fel special de erotism. Pentru că, în paginile acestei cărți a Norei Iuga, nu se face sex decât în amintire. Romanul dezbracă de inhibiții vârsta a treia, a cărei criză e tratată cu sinceritate. Anna, pe care o ghicim a fi Nora însăși, își amintește și-i povestește unui tânăr venit în vizită tot felul de picanterii din tinerețea ei alături de prietena Terry.

Volumul este, de fapt, un monolog în fața acestui tânăr cu ochi verzi și care se dovedește a fi un bun ascultător, chiar și al gândurilor nerostite de Anna. „Confesiunile pot fi mai senzuale decât un act sexual. Ele îl trag cu forța pe cel căruia i te destăinui în intimitatea ta”.

2. Am fost un copil reușit?, de Octavian Soviany

Poet, prozator și critic literar român, Octavian Soviany este, el însuși, un personaj fermecător (și prieten al Norei Iuga). Îți poți da seama de acest lucru fie și numai citindu-i cartea de amintiri Am fost un copil reușit?.

Odată cu amintirile lui Octavian Soviany te vei teleporta în Brașovul anilor ’50 – ’60, în copilăria autorului. Nostalgia presărată cu umor te va face să contempli la zilele de azi, în contrast cu cele de mult trecute.

„Am scris aceste câteva amintiri din copilărie fără intenţia de a face literatură. Doar din nevoia de a-mi aminti. Ele vorbesc despe o lume care a dispărut de mult. Locurile despre care vorbesc aici au devenit de nerecunoscut. Oamenii au murit sau au devenit şi ei de nerecunoscut. Rămân amintirile”, spune Soviany.

Citindu-l, descoperi tot felul de lucruri despre cofetării, case boierești, jucării și jocuri, Crăciun și Revelion, despre mâncăruri și tot felul de alte mărunțișuri pe care le apreciezi cu adevărat când nu le mai ai.

3. Nostalgia, de Mircea Cărtărescu

Poet, prozator, critic literar și publicist roman, Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai cunoscuți și premiați autori români contemporani.

Chiar dacă cele mai multe dintre volumele lui Mircea Cărtărescu pot fi descurajatoare datorită întinderii ample și chiar dacă există impresia că autorul are o scriitură complicată și ermetică, Nostalgia este o carte pe care orice om – deopotrivă român și străin de peste graniță – care are o afinitate pentru fantastic o va citi cu sufletul la gură și o reală plăcere.

Ruletistul, Mendebilul, Gemenii, REM și Arhitectul sunt episodele de proză scurtă care alcătuiesc acest volum labirintic. Cartea lui Cărtărescu este o provocare, pentru că nu oricine o va putea duce la bun sfârșit. Trebuie să ai disponibilitatea de a te lăsa purtat prin senzații contradictorii, să accepți convenții încă nestabilite, să planezi între real și ireal, între copilărie și moarte.

4. Lizoanca la 11 ani, de Doina Ruști

Doina Ruști, profesor universitar și scenarist, a scris mai multe romane. Primul ei roman a apărut în 2004 (Omulețul roșu), dar până atunci s-a confruntat cu mai multe refuzuri din partea editurilor: “Era anul 1997, iar eu umblam prin București, cu Fantoma din moară, pe atunci în manuscris, încercând să înduplec vreun editor. (…) Într-o zi am intrat la Editura Coresi, undeva prin centru. Bineînțeles, nici de data aceasta n-a fost nevoie să scot din geantă manuscrisul Fantomei. Un roman românesc?! Nu cumpără nimeni literatură de-a noastră! – s-a strâmbat editoarea. Dacă ai fi avut ceva despre Eliade, atunci, da, aș fi publicat imediat. Orice. Așa s-a născut Dicționarul Eliade”, își amintește autoarea pe site-ul doinarusti.ro.

Dintre romanele sale, Lizoanca la 11 ani a fost tradus în Germania, Italia, în Spania, Ungaria și în Macedonia, având cronici pozitive. Romanul a fost scris după ce autoarea a citit un articol dintr-un ziar în care se povestea că o prostituată de 11 ani a umplut un sat întreg de sifilis.

Așadar, în roman, Lizoanca, în vârstă de 11 ani, ajunge în centrul atenției întregului sat  după ce oamenii o consideră vinovată de răspândirea unei epidemii. După ce se află că fata are sifilis, Lizoanca este dusă la spital și pusă sub tratament. Iar acesta este abia începutul tuturor problemelor. Pentru că nu poți să nu te întrebi de ce dau toți vina pe Lizoanca, o fetiță minoră, fără să se întrebe cine sunt bărbații maturi care au profitat de ea? Printre ipocrizie, umilințe și tot felul de cruzimi, cele 13 povestiri care compun romanul duc spre un singur personaj, Moș Petrache Notaru, de 80 ani.

5. Dezordinea preventivă, de Matei Vișniec

Cartea lui Matei Vișniec, autor român stabilit în Franța, este despre jurnalism feroce și setea publicului pentru ştiri negative, chiar catastrofale. E despre răspândirea veștilor rele în lume, motiv pentru care stai să te întrebi în ce măsură e ficțiune sau nu.

În Dezordinea preventivă, un tânăr jurnalist ajunge la un post de radio din Paris, unde intră în mașina de tocat a presei. Tot aici, există Sicklyleaks, o agenție care fabrică și oferă presei tot felul de informații negative, de rostogolit mai departe către publicul obișnuit. Sicklyleaks creează, preventiv, tot felul de dezordini, probleme, conflicte care să fie difuzate ulterior către lume.

Până aici, nimic din ce nu am ști deja despre mass-media și știri. Dar absurdul se instaurează în roman odată cu participarea personajului principal la un summit al cooperării dintre oameni și șobolani.

6. Parohia, de Dan Coman

Dan Coman e un alt scriitor român – de proză și poezie – pe care e bine să-l citești cât mai curând. Poți începe cu Parohia, care îmbina proza realistă cu lirismul și fantasticul.

Romanul este monografia unei așezări rurale. Povestea este spusă la persoana întâi și reprezintă o desfășurare de întâmplări dintr-o comunitate cu oameni plini de defecte și de slăbiciuni. Personajul principal – fiul preotului – este un bărbat de 30 de ani care nu vrea să se maturizeze și să se însoare, contrar mersului firesc al lucrurilor din sat, un fel de antierou care, pe deasupra, mai e și îndragostit de fiica șchioapă și din flori a celei mai sărace femei din localitate. Personajele sunt bine conturate și, în felul lor, savuroase, iar Ninia, tânăra de care e îndrăgostit bărbatul de 30 de ani, e o adevărată apariție.

Cartea lui Dan Coman e sensibilă, dar și plină de cruzime, umor și sexualitate.

Dacă ești interesat de literatură română, află ce mai poți găsi pe rafturile noastre dând click AICI.