Orașul și zidurile sale incerte a început ca o încercare de a rescrie o poveste din 1980 cu același titlu, publicată inițial în revista japoneză Bungakukai, pe care Haruki Murakami, nemulțumit, nu a permis niciodată să fie retipărită sau tradusă.

Redăm și noi, parțial, interviul acordat jurnalistului John Self pentru The Guardian.

Orașul și zidurile sale incerte se bazează pe o nuvelă pe care ați scris-o în 1980. De ce a fost important să îi oferiți un nou public?
Aceasta este singura lucrare pe care am scris-o și pe care nu am permis niciodată să fie retipărită sub formă de carte. Cu alte cuvinte, pur și simplu nu am fost mulțumit de poveste. Am considerat că tema ei era foarte importantă, dar, din păcate, nu aveam pe atunci abilitățile necesare ca să o exprim așa cum speram. Am decis să aștept până aveam să dobândesc abilitățile necesare ca scriitor, iar abia atunci să rescriu complet povestea.

Între timp, însă, am avut multe alte lucrări pe care voiam să le abordez și pur și simplu nu am putut începe acest proiect. Când mi-am dat seama, trecuseră deja 40 de ani (ca o clipă mi-au părut) și ajunsesem la 70 de ani. M-am gândit că ar fi bine să mă apuc de treabă dacă vreau să fac asta cu adevărat, pentru că s-ar putea să nu mai am atât de mult timp la dispoziție.

Ați scris această carte în timpul pandemiei, timp în care rareori v-ați părăsit locuința. A influențat acest mod de a scrie tonul sau conținutul poveștii?
Cu siguranță, atunci când scriam la roman aveam nevoie de o anumită liniște și de timp pentru a contempla. Situația orașului înconjurat de ziduri a fost, de asemenea, o metaforă a izolării globale din timpul pandemiei. Cum este posibil ca izolarea extremă și sentimentele calde de empatie să coexiste? Aceasta a fost una dintre temele majore ale romanului și, din acest punct de vedere, reprezintă un salt semnificativ față de nuvela originală.

Unii cititori japonezi s-au declarat confuzi după ce au citit cartea, în timp ce alții consideră că elementele stranii și suprarealiste sunt unele dintre cele mai mari plăceri ale romanelor dumneavoastră. Vă place să vă lăsați cititorii cu întrebări fără răspunsuri?
Cred că un roman care se remarcă își propune întotdeauna să prezinte câteva întrebări captivante, fără să ofere o concluzie clară și directă. Aș vrea să-mi las cititorii cu ceva la care să se gândească după ce termină de citit. De exemplu, ce finaluri ar fi posibile? Las câteva indicii în fiecare poveste, ca să-i pun pe gânduri. Ce mi-aș dori este ca cititorii să observe aceste indicii și să ajungă fiecare la propriul lor final unic.

Nenumărați cititori mi-au scris spunându-mi: „Mi-a făcut plăcere să citesc aceeași carte a dumneavoastră de mai multe ori.” Ca autor, nimic nu m-ar putea bucura mai mult.

Când scrieți despre un personaj precum naratorul din Orașul și zidurile sale incerte, Toru din Cronica păsării-arc sau Kafka din Kafka pe malul mării, în ce măsură scrieți despre dumneavoastră?
Protagoniștii la persoana întâi din romanele mele nu sunt, propriu-zis, eu însumi, ci eu așa cum aș fi putut fi.

E fascinant să urmărești aceste posibilități, având în vedere că nu există prea multe ocazii să devii altcineva decât ești.

Dintre numeroșii autori de limbă engleză pe care i-ați tradus în japoneză, inclusiv Salinger, Fitzgerald, Chandler, Carver și Capote, care dintre ei înseamnă cel mai mult pentru dumneavoastră?
Am fost influențat de fiecare scriitor. Sunt foarte atras de stilul strălucitor și luminos pe care îl au Fitzgerald și Capote, deși e complet diferit de al meu. Personal, îmi place foarte mult stilul lui Chandler.

Cum s-a schimbat scena literară japoneză de când ați început dumneavostră să scrieți și publicați, acum mai bine de 40 de ani? Vă simțiți parte a acesteia sau în afara ei?
Cred că tinerii scriitori de astăzi au renunțat la ideile pretențioase despre „ce înseamnă literatura” și scriu ficțiune într-un mod mai liber și mai flexibil, lucru pe care îl apreciez cu adevărat.

Eu însă continui să lucrez în felul meu și n-aș putea spune ce legătură aș putea avea cu schimbările din scena literară.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Ce schimbări ați observat în rândul cititorilor dumneavoastră, atât în Japonia, cât și la nivel internațional? E mai ușor sau mai greu să scrieți pe măsură ce trece timpul?
Atât în Japonia, cât și în străinătate, se pare că numărul cititorilor mei din întreaga lume continuă să crească. Deseori aceste cifre mă surprind.

În Laos, un cititor thailandez m-a oprit ca să mă salute, în Dresda, un cititor din Albania, iar în Tōkyō, un cititor indonezian. Deseori simt că nu mai sunt eu însumi și că m-am transformat în vreun personaj fictiv…

Totuși, nimic din toate astea nu face scrierea unui roman mai ușoară sau mai dificilă. Sunt pur și simplu recunoscător că atât de mulți oameni, un număr pe care nu l-am anticipat niciodată, îmi citesc cărțile. Nu toată lumea este la fel de binecuvântată ca mine.

Scriitorul turc Orhan Pamuk este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2006. La acea vreme, Academia Suedeză și-a motivat alegerea prin faptul că scriitorul, aflat în căutarea sufletului melancolic al orașului natal, a descoperit noi simboluri pentru ciocnirile şi interacţiunile dintre diferite culturi.

Cărțile lui Orhan Pamuk au fost traduse în peste 40 de limbi și publicate în peste 100 de țări. Pentru că recent, pe 7 iunie, a fost ziua lui, îl sărbătorim recomandând trei dintre cele mai celebre cărți ale sale.

3 cărți de Orhan Pamuk pe care merită să le citești

1. Mă numesc Roșu

Romanul Mă numesc Roșu a apărut în limba română în 2006, dar de atunci a fost reeditat de mai multe ori. E romanul despre care Orhan Pamuk spune că e cel mai plin de culoare și cel mai optimist dintre romanele sale.

Povestea se întinde pe nouă zile potopite de ninsoare în Istanbulul anului 1591, în timpul sultanului Murad al III-lea. Miniaturistul Delicat Efendi, care fusese tocmit în secret, alături de alți miniaturiști, să ilustreze o carte despre gloria măritului sultan, cu cerința să o facă în stil european, e găsit mort pe fundul unei fântâni.

Împrejurările morții lui sunt tot mai greu de lămurit pe parcursul cărții, odată ce apar noi și noi fire narative, cu tot felul de personaje, fiecare cu povestea lui.

Parțial fantezie și parțial puzzle filosofic, Mă numesc Roșu este o călătorie caleidoscopică aflată la intersecția dintre artă, religie, dragoste, sex și putere.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Muzeul inocenţei

Deși e o poveste de dragoste în stil turcesc, Muzeul inocenței nu este un simplu roman de dragoste. În spatele poveștii de dragoste dintre Kemal și Füsun se află tabuurile și restricțiile societății tradiționaliste din Turcia, care încearcă să se deschidă timid către occident.

Dacă citești acest roman, vei descoperi farmecul Istanbulului anilor ’70-’80 și cele două realități ale acestui Istanbul, partea lui occidentală și partea tradițională. În paralel, vei descoperi o dragoste obsesivă – dragostea lui Kemal pentru frumoasa Füsun, căreia îi dedică un muzeu al inocenței, în care expune tot felul de obiecte care au legătură cu aceasta: lucruri pe care Füsun le-a atins sau obiecte furate din casa părinților ei.

Obsesia lui Kemal este descrisă cu precizie, ajungând până la a număra 4213 mucuri de țigări pe care le-a fumat Füsun. Pamuk știe să facă niște descrieri care te fac să simți nu numai locul, cât și oamenii, așa că ar fi bine să citești cartea.

3. O ciudățenie a minții mele

„O ciudățenie a minții mele e o vastă colecție de personaje, evenimente, case, mâncăruri, obiecte care, după cum își va da seama cititorul după ce va fi citit șase sute de pagini, pot fi cuprinse sub un singur nume: Istanbul”, nota publicația The Guardian într-o recenzie.

Romanul se desfășoară pe mai bine de 40 de ani (1969-2012) și e o epopee modernă în centrul căreia se află unul dintre milioanele de „personaje secundare” ale Istanbulului: iaurgiul şi bragagiul Mevlut Karataş. Povestea lui este, de fapt, descrierea „celuilalt Istanbul”, cel al vânzătorilor stradali, al cartierelor mărginașe, unde Mevlut trăiește cu tatăl său, Istanbulul imigranţilor din Anatolia – oameni care ajung să schimbe, treptat, stilul de viaţă al oraşului.

Totuși, O ciudățenie a minții mele este, peste toate, o poveste de dragoste pasională, un elogiu adus iubirii – așa cum Pamuk obișnuiește să facă.

Iarna e anotimpul în care suntem mai triști, din cauza faptului că nu prea vedem soarele, pentru că e frig și pentru că petrecem mai puțin timp în aer liber. Dacă adăugăm, la toate acestea, și posibilele lucruri neplăcute care pot apărea în viața fiecăruia, nu e exclus să avem niște zile destul de grele.

În cazul acesta, de ce să nu te simți mai bine, evadând puțin din cotidian cu ajutorul unor romane care îți ridică moralul? Nu vorbim acum despre cărți de dezvoltare personală, ci despre cărți care te relaxează și te fac să privești și partea bună a paharului.

6 romane care îți ridică moralul

1. Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman

Delectează-te citind cartea lui Fredrik Backman. Începutul poate să pară trist – un bărbat care încearcă să se sinucidă –, dar e, de fapt, o carte amuzantă, fermecătoare, ușor de citit și chiar plină de speranță.

Ove e un bărbat singur, de 59 de ani. Văduv și morocănos. E tipicar, rigid, nu suportă ce e nou și, aparent, nici oamenii. E un bărbat “învechit” și care, pe deasupra, a fost concediat de curând. Aprope că nu poți să-l suferi. Dar Ove nu e doar atât. Pe parcurs ce citești vei observa că regulile lui exagerate vin dintr-un sistem de valori strict: dreptate, moralitate și muncă. La șase luni după ce soția lui, Sonja, moare, Ove e hotărât să își ia viața. Însă Parvaneh, o iraniancă gravidă cu cel de-al treilea copil și cele două fiice ale ei, se mută în casa de vizavi și îi dau planurile peste cap lui Ove.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Eleanor și Park, de Rainbow Rowell

Eleanor și Park știu că prima dragoste nu rezistă aproape niciodată. Dar asta nu înseamnă că nu vor încerca. Romanul lui Rainbow Rowell exprimă felul în care dragostea tinerilor poate fi uneori disperată, copleșitoare și catastrofică.

Cei doi protagoniști au 16 ani și sunt niște inadaptați care-și găsesc locul, cel puțin pentru o perioadă, unul lângă altul. Doi adolescenți normali, cu probleme și frici, cum au toți adolescenții. Park e pe jumătate coreean, tăcut, pasionat de muzică și benzi desenate. Eleanor e cam plinuță, roșcată și cu pistrui: “Eleanor avea dreptate: nu era drăguţă. Arăta ca o operă de artă, iar arta nu trebuie să fie drăguţă; trebuie să te facă să simţi ceva”. Și s-a îndrăgostit de Park: “Eu nu cred că respir când nu suntem împreună… Asta înseamnă că atunci când ne vedem luni dimineaţa, e ca şi cum nu aş fi luat o gură de aer de aproape 60 de ore. De asta sunt aşa ursuză şi mă răstesc la tine. Tot ce fac când nu suntem împreună e să mă gândesc la tine, iar când ne întâlnim, să mă panichez. Asta pentru că fiecare secundă e aşa importantă. Eu nici nu îmi mai aparţin mie. Sunt a ta. Şi ce mă voi face dacă te vei hotărî că nu îţi place de mine?”. Iar Park? Și Park s-a îndrăgostit: “Mi-e dor de tine, Eleanor. Vreau să fiu cu tine tot timpul. Eşti cea mai inteligentă fată pe care am cunoscut-o şi cea mai amuzantă, şi tot ce faci mă surprinde. Aş vrea să spun că de-asta îmi placi, pentru că aş părea… profund… Dar cred că te plac şi pentru că ai părul roşu şi mâinile catifelate… şi miroşi a tort făcut în casă pentru o zi de naştere”.

3. Femeia de hârtie, de Rabih Alameddine

Chiar dacă, la prima vedere, poate părea o carte prea serioasă, pentru că o femeie trăiește singură și traduce tomuri întregi de cărți în arabă, cărți pe care nimeni nu le va citi vreodată, cartea e una relaxantă și cu o scriitură frumoasă.

Aaliya are 72 de ani. E divorțată, nu are copii, dar are o mare pasiune pentru literatură. Locuiește singură într-un apartament din Beirut și, de aproape 50 de ani, traduce în fiecare an, în arabă, o carte pe care o consideră fascinantă. Nu o face pentru bani sau alte aprecieri. Traduce doar pentru ea. Lucrurile se schimbă atunci când un dezastru amenință să-i distrugă opera.

4. Proiectul Rosie, de Graeme Simsion

Don Tillman este un profesor de genetică al cărui talent este acela de stabili ordinea, fără a avea vreo legătură cu romantismul. Totuși, Proiectul Rosie este o poveste de dragoste aparent imposibilă și, în mod evident, superbă.

La 39 de ani, Don Tillman suferă, fără să știe, de sindromul Asperger. Plus că e încă burlac, deși e deștept și arată bine. Pentru că știe că nu prea are noroc în dragoste, inițiază Proiectul Soția, pe baza unui chestionar de 16 pagini, care ar trebui să-l ajute să-și găsească partenera perfectă, prin eliminarea tuturor tipurilor feminine nepotrivite, adică prin eliminarea veganelor, a microbistelor, creaționistelor, fumătoarelor, ignorantelor și așa mai departe.

Doar că Rosie apare în viața lui și e exact ce nu-și dorea Don: muncește într-un bar, e vegetariană, fumează și încearcă să-și găsească tatăl biologic. Don se implică într-un nou proiect – s-o ajute pe Rosie să-și găsească tatăl – dar nu realizează că, astfel, își duce la îndeplinire și proiectul inițial.

5. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

Eleanor e o ciudată. Are 30 de ani și un trecut dramatic, dar și un prezent marcat de izolare socială și singurătate. Aparent, o poveste banală, a unei femei anonime, cum sunt milioane în lumea întreagă. Mai ales în orașele mari, în care identitatea e înghițită de mulțime.

În Londra anului 2017, Eleanor trăiește aceeași rutină zi de zi, iar singurătatea și izolarea sunt cele mai dure constante din viața ei, dar, hei, Eleanor Oliphant se simte excelent! Ca noi toți, nu-i așa? E o eroină imperfectă, ca noi toți. Cartea lui Gail Honeyman, care, din punctul nostru de vedere, intră în categoria “romane care îți ridică moralul”, o să-ți aducă puțină lumină în zilele mohorâte și reci.

6. Și munții au ecou, de Khaled Hosseini

Și munții au ecou este o carte care te unge pe suflet. Doi frați, băiatul Abdullah și fetița Pari, sunt dintr-o familie saracă, dintr-un sat uitat de lume și de timp. Cei doi sunt separați atunci când tatăl, din cauza sărăciei, decide să o dea spre adopție pe Pari. Astfel, fetița ajunge să trăiască la Paris, ducând o viață incomparabil mai bună decât a lui Abdullah.

Alte perechi de frați apar în carte. Idris și Timur. Markos și Thalia.

Cartea are nouă capitole, care te plimbă prin Kabul, Paris, San Francisco, Africa, Grecia și California. Timpul nu este nici el liniar, pentru că lucrurile se petrec  în 1952, 1949, 2003, 1974 și 2010.

O lectură foarte plăcută, care îți va smulge de mai multe ori câte un zâmbet de pe buze.

Oricât de mult ai idealiza iubirea, nu aștepta să intri direct în relația perfectă, pentru că așa ceva nu există. După ce trec primii “fluturi” din stomac, adică după primele săptămâni, începi să-ți cunoști partenerul cu bune și cu rele. Tot cam atunci începi să negociezi în relație tot felul de nevoi, dorințe, să faci planuri, să speri la mai mult sau să fii dezamăgit. Dacă ai noroc, relația va fi una de durată. Dar, chiar și așa, după câțiva ani împreună, relația nu poate fi numai “lapte și miere”.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Pentru ca o relație să reziste peste ani și să fie una mulțumitoare pentru ambii parteneri, e nevoie ca aceștia să depună eforturi și să-și reinventeze iubirea. Ușor de zis, greu de conștientizat și, mai ales, greu de realizat! Există cărți despre relațiile de cuplu care vă pot ajuta să deschideți ochii și să vă gestionați mai bine problemele. În general, aceste cărți sunt scrise de terapeuți, pe baza experienței lor dobândite în ședințele de terapie de cuplu.

6 cărți despre relațiile de cuplu

1. Regândirea infidelității, Esther Perel

Esther Perel este o cunoscută terapeută care a explorat tensiunile care apar între nevoia de securitate (iubire, apartenență și apropiere) și nevoia de libertate (dorință erotică, aventură și distanță) în relațiile umane.

Regândirea infidelității este o carte despre relații, sexualitate, căsătorie, adulter și divorț. Toate acestea, pornind de la ideea de infidelitate. Ce este infidelitatea, când și de ce apare ea? Cartea nu conţine reţete miraculoase pentru cupluri care se confruntă cu adulterul, ci teme de reflecţie pentru orice cuplu care vrea să înțeleagă cum apar probemele și cum să le depășească.

“Într-o relaţie, trădarea ia multe forme: desconsiderare, neglijare, violenţă, indiferenţă. Trădarea sexuală este doar un mod de a-ţi răni partenerul, iar de multe ori, victima unei trădări nu este victimă în căsnicie. Idilele sunt mai puţin legate de sex şi mai mult de dorinţă: dorinţa de atenţie, de a te simţi special, de a te simţi important. Structura unei aventuri este faptul că nu poţi avea nicicând iubitul acela, iar asta ţine dorinţa vie. Ăsta e un mecanism al dorinţei, deoarece incompletitudinea, ambiguitatea te fac să doreşti ceea ce nu poţi să ai. Suntem ispitiţi de puterea fructului oprit”, spune Esther Perel în cartea sa.

O altă carte a lui Esther Perel pe care ar fi bine să o citești este Inteligenţa erotică. Reconcilierea vieţii erotice cu viaţa de familie. Volumul a devenit bestseller după ce a fost tradus în 24 de limbi.

2. Primește iubirea pe care o dorești – Ghid pentru cupluri, de Harville Hendrix

Primește iubirea pe care o dorești a apărut în SUA în 1988 și a avut vânzări de milioane de exemplare. Autorul cărții, Harville Hendrix, a elaborat împreună cu soția sa Teoria Imago, prin care explică de ce ne îndrăgostim de anumite persoane, urmând un anumit tipar, cu un set de trăsături, și cum ajungem să constatăm că relațiile noastre, la început fericite, devin frustrante.

Nu degeaba cartea este un ghid pentru cupluri, pentru că, pe lângă teorie, volumul are și o parte practică. Hendrix propune 18 exerciții concrete, cu scopuri bine definite, pentru reechilibrarea relaţiei de cuplu. Cu ajutorul lor, poți să îți recreezi percepția despre persoana alături de care trăiești și să înveți să îți exprimi emoțiile fără a-l răni pe celălalt.

Tot în această carte, Hendrix descrie stadiile majorității relațiilor – atracția, iubirea romantică și lupta pentru putere – și sugerează modalități prin care partenerii pot asocia conflictele din relația lor cu fiecare dintre aceste stadii.

3. Ține-mă strâns în brațe. Șapte conversații pentru o viață de iubire, de dr. Sue Johnson

Sue Johnson este cunoscută pentru munca sa în domeniul psihologiei privind legăturile, atașamentul și relațiile romantice adulte. Împreună cu dr. Leslie Greenberg, a dezvoltat metoda EFT – Emotionally Focused Couple Therapy (Terapia de Cuplu Concentrată pe Emoții), care este folosită cupluri din diferite culturi ale lumii, în practică privată, centre universitare și clinici medicale.

Cartea Ține-mă strâns în brațe. Șapte conversații pentru o viață de iubire vorbește despre mecanismele iubirii și încearcă să le descifreze prin prisma teoriei atașamentului.

Sue Johnson încearcă, prin cartea sa, să învețe partenerii de cuplu să-și păstreze sau să-și salveze relația fiind deschiși, generoși și sensibili unul față de celălalt. Recunoașterea atașamentului emoțional și a dependenței față de partener este primul pas. EFT se concentrează pe crearea și întărirea acestei legături emoționale prin identificarea și transformarea momentelor cheie care întrețin o relație de dragoste.

4. Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, de John Gray

John Gray este autorul celor mai vândute cărți despre relații din lume, fiind consilier în probleme legate de relații. Dintre toate volumele sale, Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, este considerată “una din cele 10 cărți care au influențat lumea în ultimii 25 de ani”.

Cartea se vrea a fi “un ghid practic pentru îmbunătățirea comunicării și pentru obținerea rezultatelor dorite” în relațiile de cuplu. Cartea pornește de la ideea că bărbații și femeile sunt extrem de diferiți din cele mai multe puncte de vedere, înțelegerea acestor diferențe ajută la prevenirea și eliminarea  problemelor și frustrărilor care, altfel, sunt inevitabile în orice relație.

Cum bărbații vin de pe Marte, iar femeile de pe Venus – ceea ce este, desigur, o metaforă pentru a sublinia diferențele majore dintre cele două forme de viață – este imposibil să ne înțelegem unii pe alții în mod natural, neavând același istoric. Femeile îi tratează pe barbați în modul în care ar vrea ele să fie tratate, iar bărbații le tratează pe femei în modul în care ar vrea ei să fie tratați. Motivul pentru care nu am reuși să funcționăm eficient împreună ar fi acela că nu ne cunoaștem unii altora nevoile.

“Bărbații se simt motivați și mobilizați atunci când se simt necesari. Femeile se simt motivate și moblilizate când se simt apreciate”.

5. Dragoste sau dependență? Cum să recunoști iubirea sănătoasă, de Brenda Schaeffer

Brenda Schaeffer este psiholog și psihoterapeut specializat în comunicare și tratamentul adicțiilor. Poate de aceea a și abordat problemele de cuplu din perspectiva unei adicții. Pentru că, da, există această confuzie între dragoste și dependența de partener.

Iubirea considerată sănătoasă este cea care ne ajută să ne dezvoltăm și să fim noi înșine, în timp ce dependența este cea care ne blochează dezvoltarea, ne face să stagnăm sau mai rău, să involuăm. Dragoste sau dependență? Cum să recunoști iubirea sănătoasă este o carte care ne poate ajuta să facem diferența între cele două. În carte, se vorbește pe larg despre îndrăgostiții dependenți, despre jocurile de putere din cuplu, dar și despre apartenența sănătoasă.

Brenda Schaeffer spune că iubirea adictivă face parte din firea umană, avându-și rădăcinile în copilărie, în dorințele și nevoile neîmplinite atunci. Tot ea spune că e nevoie de efort pentru a exersa și, în cele din urmă, a realiza saltul de la acest tip de iubire la o dragoste sănătoasă, care să permită ambilor parteneri să se dezvolte liber, unul alături de celălalt.

6. Demascarea ipocriziei în relațiile de cuplu, de Cristi Popan

Cristi Popan nu e terapeut. E un economist care a intrat pe tărâmul dezvoltării personale scriind pe un forum. Apoi, a dezvoltat proiectul Fii conștient. Dă o șansă relațiilor de cuplu, care include patru cărți. Prima dintre ele, Demascarea ipocriziei în relațiile de cuplu, vorbește despre motivul pentru care un partener acceptă, într-o relație, lucruri cu care nu e de acord sau pentru care, pe de altă parte, nu poate accepta alte lucruri.

Limbajul simplu și lipsit de termeni de specialitate face lectura ușoară și pe înțelesul tuturor: “Când iubitul tău nu poate trăi fără tine, aflați de la băiatu’ că asta se-ntâmplă doar pentru că iubitul nu poate trăi cu el însuși. Mai simplu: iubirea lui pentru tine este fuga lui de el însuși. Și așa cum foarte ușor vă puteți imagina, nimeni nu fuge de ceva frumos sau plăcut. Toți fug de ceva neplăcut. Înțelegeți acum de ce nu ar trebui să vă bucurați prea tare când sunteți indispensabili fericirii cuiva”.

Titlul acestui volum, respectiv ipocrizia la care face referire autorul, este despre cei care sunt duplicitari în relație, fie că o fac conștient sau nu: “Duplicitatea asumată este perversitate sau cinism. Duplicitatea inconştientă este superficialitate, ca expresie a unei lipse cronice de introspecţie şi discernământ”.

Nu trebuie să aștepți soluția finală pentru problemele tale de cuplu într-o carte. Nu vei găsi acolo soluții miraculoase. Însă, dacă iei în considerare ideile și mai ales exemplele oferite de autorii acestui tip de cărți, e posibil să descoperi singur unele cauze și soluții ale problemelor cu care te confrunți în relație. Utilitatea cărților despre relațiile de cuplu crește dacă îți convingi și partenerul să citească. De asemenea, dacă nu rezonezi cu ideile din prima carte despre cupluri pe care o deschizi, nu renunța! Caută un alt scriitor-terapeut, pentru că sigur există și unii ale cărui idei te pot ajuta.

Câteodată te simți singur, indiferent că ai o familie sau nu, indiferent că uneori îți mai trec prietenii pragul casei. Singurătatea e în noi, orice ar fi, și uneori își face simțită prezența mai puternic. Sunt momente când vrei să fugi de singurătate și să stai mai mult în preajma oamenilor. Sunt însă și momente când te simți singur și vrei să îți explorezi sentimentele fără să cauți neapărat compania altor oameni. Însă compania unei cărți n-a făcut rău nicicând nimănui. Dimpotrivă.

În momentele de singurătate, izolare, îndoială sau anxietate, a deschide o carte poate fi o cale de a evada într-o altă lume. Poți lăsa în spate grijile și poți pătrunde într-un alt univers.

Cititul reduce sentimentul de izolare

Un studiu realizat recent de asociația non-guvernamentală The Reading Agency și grupul de lucru Demos, ambele din Marea Britanie, arată legătura dintre citit și singurătate. Potrivit cercetării, cititul de cărți poate reduce sentimentul de izolare în cazul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani.

“Cititul este o unealtă incredibil de puternică. Ne ajută să ne simțim mai puțin singuri și ne poate da o stare de confort emoțional. Cititul este perceput deseori ca o activitate solitară, dar există dovezi care arată că poate atenua sentimentul de singurătate. Pentru persoanele care intră într-un grup de lectură, cititul reprezintă punctul de pornire a unei conversații și, în cele din urmă, poate duce la legarea unor relații cu alte persoane”, a spus Sue Wilkinson, director executiv al The Reading Agency.

Ce să citești când te simți singur

Există multe cărți care-ți pot ține companie când te simți singur și sigur că alegerile depind de gusturi. Însă cei de la Stylist.co.uk au întrebat mai multe persoane – scriitori și jurnaliști – ce e bine să citești dacă te simți singur. Am selectat și noi câteva din răspunsurile lor.

1. O mie și una de nopți, antologie de povești

Nikita Gill, poetă, recomandă o antologie de povești: O mie și una de nopți. “Aceasă carte mi se pare incredibil de reconfortantă. O comoară strălucitoare de povești din locuri îndepărtate, dar totuși familiare, pline de aventură, frumusețe și haos. Această carte îmi aduce mereu aminte de frumusețea care stă în adversitate, mă ajută să uit de singurătate și mă umple de dorința de a crea”, spune Nikita Gill.

O mie și una de nopți a fost editată de-a lungul timpului în variante pentru copii sau colecții cu mai multe volume. Povestirea principală este despre Regele persan Shahryar care, după ce a descoperit infidelitatea primei sale soții și a executat-o, a început să se căsătorească cu virgine, doar pentru a le executa în dimineața următoare nunții. Până când a dat de Șeherezada, cea care de bunăvoie s-a oferit să fie următoarea mireasă. Șeherezada a început să-i spună regelui o poveste chiar în noatea nunții, dar nu a terminat-o, așa că regele nu s-a îndurat să o ucidă a doua zi, pentru a auzi finalul poveștii. În noaptea următoare, Șeherezada termină povestea, dar începe alta. Strategia Șeherezadei continuă pentru următoarele 1001 de nopți.

2. Matilda, de Roald Dahl

Kayleigh Dray, editor la publicația Stylist.co.uk, recomandă cartea Matilda, de Roald Dahl: “Știu că e un clișeu, dar oare există ceva mai inspirațional decât această poveste despre o fată care – în ciuda singurătății, în ciuda faptului că e mereu sursa batjocurii, în ciuda faptului că e diferită de cei din jur – găsește în sine puterea de a se salva? Eu cred că nu”.

Matilda este o fetiță genială, care citeşte de la vârsta de trei ani. Părinții – un tată infractor și o mamă cicălitoare nu prea inteligentă – cred că Matilda e o adevărată pacoste care pierde prea mult timp cu cititul în loc să se uite la televizor, ca oamenii normali.

Pare o carte pentru copii, dar Matilda nu e numai atât, e o carte actuală despre neglijența și abandonul cu care mulți părinți își tratează copiii.

3. Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee

Francesca Brown scrie despre cărți la Stylist și recomandă Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee: “Prima dată când am citit această carte aveam 16 ani, dar e o carte la care revin constant, în perioadele în care trec prin schimbări sau sunt mai îngrijorată, pentru că lumea din orașul Maycomb – cu bârfe, străzi prăfuite și jocuri copilărești – e o evadare în alt timp. Cred că ceea ce îmi place cel mai mult la cartea asta este că nu este una care să te facă să te simți întru totul în siguranță – e plină de rasism, violență și gândiri înguste -, dar copiii și tatăl lor, Atticus, găsesc o soluție pentru toate. E plăcut să vezi că viața nu e formată numai din răsărituri de soare și trandafiri, dar că încrederea în bunătatea oamenilor te ajută să treci mai departe”.

Romanul lui Harper Lee este conturat în jurul procesului lui Tom Robinson, un mulatru care este adus în fața tribunalului de către Bob Ewell, deoarece se presupune că ar fi abuzat-o sexual pe fiica acestuia. Atticus, tatăl micuţei Scout și al lui Jem, este desemnat “avocat al apărării”, fapt ce aduce multe schimbări în viața lui și a celor din jur. Povestea este spusă de Scout ajunsă la vârstă adultă, dar rememorând din perspectiva copilului.

4. Bătrânul și marea, de Ernest Hemingway

Sarah Collings, de la asociația Breaking Barriers din Marea Britanie, recomandă celor care se simt singuri să citească Bătrânul și marea, de Ernest Hemingway: “Prima dată când am citit-o, mi s-a părut o carte plictisitoare. Apoi, bunica mi-a spus să o citesc din nou și, sinceră să fiu, am plâns de cât de frumoasă mi s-a părut. Cred că e o alegere bună dacă nu știi ce să citești când te simți singur, pentru că e o poveste despre a fi singur și a fi puternic, despre realizări ascunse și depășirea provocărilor pe care nimeni altcineva nu le știe în afară de tine”.

Santiago e un pescar bătrân, sărac și singur. Pescarii sunt adesea oameni solitari și introvertiți. După ce nu a mai prins vreun pește de 84 de zile, Santiago decide să iasă în larg. Aflat la apusul vieții, încă visează o captură imensă, “peștele cel mare”, care să dea sens vieții. Întâlnește marele pește cu care se luptă până la epuizare. În timpul luptei, bătrânul contemplă asupra vieții, naturii, divinității, dar se gândește și la nevoia de a avea alături alți oameni: „Nimeni n-ar trebui să rămână singur când îmbătrânește”.

5. Franny și Zooey, de J.D. Salinger

Charly Cox este scriitoare și recomandă Franny și Zooey, de J.D. Salinger. “Dacă am inima frântă, Franny mă răsfață. Dacă sunt deprimată, Zooey încearcă să mă susțină. Dacă am o criză existențială și vreau să evit realitatea și să-mi găsesc liniștea în ceva mai puțin înfricoșător, dar cu un limbaj delicios, Franny și Zooey e răspunsul”, spune ea.

Franny și Zooey e despre crizele morale ale celor doi adolescenți din familia Glass. Franny e dezamăgită de superficialitateași egoismul celor din jur. Zooey, fratele ei, încearcă să-i vină în ajutor.

6. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

Jurnalista Sarah Baba spune că romanul Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman, merge la suflet atunci când te simți singur. “Cartea mea parteneră este una recent publicată, dar e genul de “prietenă” pe care simți că o cunoști dintotdeauna, care te face să râzi pe rupte, îți încălzește sufletul, dar te face și să plângi. Romanul Eleanor Oliphant se simte excelent e cartea care mi-a fost alături când mi-a fost greu. Atitudinea de “asta sunt eu!” și originalitatea au fost lucrurile de care aveam nevoie când nu mai aveam încredere în mine și când mă criticam pe mine însămi. Totodată, e cartea care mi-a arătat că e în regulă să fii vulnerabil și că nu poți să porți în fiecare zi o armură din cap până-n picioare”, spune Sarah.

Eleanor e o tânără femeie de 30 ani, cu un trecut dramatic și un prezent marcat de izolare socială și singurătate. Aparent, o poveste banală, a unei femei anonime, cum sunt milioane în lumea întreagă, mai ales în orașele mari, în care identitatea e înghițită de mulțime.

7. Anne de la Green Gables, de L. M. Montgomery

Jurnalistă freelancer, Sarah Shaffi, a găsit tot ce-și dorea într-o carte: Anne de la Green Gables, de L. M. Montgomery. În unele ediții, cartea a fost publicată cu titlul Anne. Casa cu frontoane verzi.

“Acest roman are tot ce-mi pot dori de la o carte care să-mi țină companie. Eroina e bună, se luptă mereu pentru ea însăși și e un personaj cu care te poți identifica. În această carte găsești o prietenie care durează ani de zile, o idilă care-ți dă fiori calzi și o familie care n-o să te lase niciodată la greu. E o carte plină de iubire”, spune Sarah Shaffi.

Roșcata Anne Shirley e o orfană de 11 ani care e trimisă, dintr-o eroare, la casa cu frontoane verzi din Avonlea. Casa este, de fapt, o mica fermă îngrijită de frații Matthew si Marilla Cuthbert, care voiau, inițial, să aibă în casă un băiat care să-i ajute la treburile din gospodărie. Dar, după ce o întâlnesc pe visătoarea și vorbăreața Anne, nu o mai pot trimite înapoi.

8. La răscruce de vânturi, Emily Brontë

Millie Milliken e tot jurnalistă. Ea recomandă La răscruce de vânturi, de Emily Brontë: “Această poveste clasică de iubire tulbure care are loc pe un tărâm sumbru și sterp nu te face, la prima impresie, să te gândești la o lectură reconfortantă. Dar lumea creată de Emily Brontë pentru protagoniștii Catherine și  Heathcliff este, după părerea mea, cea mai magică transportare literară. Citind acest roman, îți vei pierde urma, vei uita unde te afli, în ce lume trăiești și, mai ales, motivul pentru care te simți singur”.

Cartea La răscruce de vânturi începe cu domnul Lockwood care închiriază o casă de la domnul Heathcliff, în locul numit Wuthering Heights, un loc descris ca o răscruce de vânturi, unde vântul bate din toate părțile și scoate un zgomot înfricoșător când trece prin ferestre. Astfel, Lockwood află tulburătoarea poveste de dragoste dintre Heathcliff și Catherine – o dragoste zgomotoasă și dură până la violență ce se desfășoară pe parcursul a 20 de ani.

Ție ce-ți place să citești când te simți singur?