După stresul pandemiei, cel generat de războiul din apropiere și scumpirile din ultima vreme, devenim parcă mult prea serioși. Avem nevoie să râdem mai mult decât oricând, însă nu e deloc ușor să facem asta, dacă ne-am pierdut exercițiul amuzamentului. Așa că ne-am gândit să vorbim despre cărți amuzante.

Încercând să ne dăm seama ce cărți merită să fie puse pe o listă foarte scurtă de cărți amuzante, am realizat că niciodată comedia bună nu se ferește de subiectele dificile. Dimpotrivă, mulți dintre cei mai buni autori cu umor se scufundă direct în teme serioase și nu ezită să facă haz pe seama lor înșiși, vorbind despre propriile defecte, indiferent că o fac sub forma unor eseuri sau prin romane.

5 cărți amuzante

1. Conjurația imbecililor, de John Kennedy Toole

John Kennedy Toole a scris, poate, una dintre cele mai bune cărți umoristice. El a câștigat postum un premiu Pulitzer pentru romanul său epic, publicat în 1980, la 11 ani după moartea sa prematură (și-a luat viața la 32 de ani).

Pe scurt, Conjurația imbecililor este o capodoperă modernă și, fără îndoială, una dintre cele mai bune cărți de comedie din toate timpurile. Unii o consideră comedie neagră. Oricum ar fi, e o aventură nebunească, plină de descrieri hilare, fraze amuzante și o intrigă genială, care îl urmărește pe eroul tragicomic Ignatius J. Reilly printr-o serie de întâmplări ciudate.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Un an de odihnă și relaxare, de Ottessa Moshfegh

Romanul satiric și plin de umor al Ottessei Moshfegh este spus prin prisma unei naratoare autoproclamate ca fiind frumoasă, dar pe care nu te poți baza, care a absolvit Universitatea Columbia și locuiește în New York City.

Naratoarea nenumită din Un an de odihnă și relaxare este la modă și drăguță, dar este și nefericită. Situație în care își face un plan: își va petrece anul dormind și odihnindu-se, sub influența medicamentelor prescrise de terapeutul ei ciudat și lipsit de etică. Dar cu cât naratoarea se adâncește mai mult în somn, cu atât începe să se înstrăineze mai mult de lume, inclusiv de cea mai bună prietenă a ei.

3. Nu-mi place cum arată gâtul meu – și alte gânduri despre ce înseamnă să fii femeie, de Nora Ephron

Nora Ephron a fost scenaristă de comedii romantice și, după cum demonstrează cu Nu-mi place cum arată gâtul meu, are o scriitură cu efect la fel de puternic și în literatură.

În această colecție de eseuri din 2006, ea a scris cu umor și onestitate despre observațiile pe care le-a făcut ca femeie aflată la o anumită vârstă. Citindu-i cartea, poți să râzi, poți să plângi și e posibil să simți că asculți o prietenă apropiată.

4. Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni, de Mackenzi Lee

Tăioasă și plină de umor, această carte încadrată ca literatură pentru adolescenți îl urmărește pe Henry „Monty” Montague, un tânăr lord bisexual britanic, și pe cel mai bun prieten al său, Percy, în timp ce își încep marele turneu prin Europa.

Monty s-a născut și a fost crescut să fie un gentleman, dar n-a fost vreodată. Nici cele mai pretențioase școli din Anglia, nici dezaprobarea constantă a tatălui nu l-au ținut departe de pasiunea pentru jocurile de noroc, băutură și idilele cu bărbați și femei deopotrivă.

5. Eu o să vorbește drăguț cândva, de David Sedaris

Nu se putea să scriem despre cărți amuzante și să nu vorbim despre măcar una dintre cărțile lui David Sedaris. Eu o să vorbește drăguț cândva este o colecție de eseuri amuzante, un adevărat tratat asupra anxietății. Cartea, care povestește cu amuzament tot felul de probleme prin care trecem în viață, explorează micile anxietăți de zi cu zi. În cazul acesta, începând de la greutatea cu care Sedaris încearcă să învețe limba franceză și până la revenirea după un chef cu metamfetamină.

Romanul e împărțit în două părți. În prima parte, autorul vorbește, prin treisprezece eseuri, despre copilărie, familie și tot felul de joburi pe care le-a avut în New York. În a doua, scrie despre mutarea în Franța împreună cu partenerul său și despre tentativele de a învăța franceza.

Există tot felul de cărți amuzante. Uneori, umorul de mai degrabă satiric, alteori e lejer și te face să zâmbești cu inimă ușoară sau chiar să râzi în hohote. Am făcut o selecție scurtă, de 5 cărți amuzante, de care să profiți din plin cât încă e vară.

5 cărți amuzante de citit până la finalul verii

1. Trei într-o barcă, de Jerome K. Jerome

„La început, n-am intenționat să scriu o carte amuzantă”, a spus Jerome K. Jerome, romancier și umorist englez care a fost contemporan cu Mark Twain și Oscar Wilde, după ce a terminat de scris Trei într-o barcă, romanul care dovedește că umorul de calitate nu are vârstă.

Povestea e despre trei bărbați care fac o excursie șerpuitoare cu barca pe râul Tamisa și se bazează pe experiența lui Jerome cu prietenii lui. Romanul este frumos scris, plin de incidente ciudate și pasaje care te vor face să râzi în hohote.

2. Dicționarul Diavolului, de Ambrose Bierce

Jurnalistul american Ambrose Bierce avea o imaginație uluitoare, iar Dicționarul Diavolului rămâne una dintre cele mai bune cărți satirice de non-ficțiune scrise vreodată. Cartea conține cuvinte obișnuite, urmate de definiții umoristice și satirice și a fost scrisă pe parcursul a trei decenii, în tranșe, pentru diferite reviste și ziare.

A fost considerată „urlător de amuzantă”, iar un jurnalist de la Wall Street Journal a spus despre ea că e „probabil cea mai sclipitoare satiră scrisă vreodată în America și poate una dintre cele mai mari din întreaga lume literară”.

Uite un exemplu de definiție: „Aer. O substanță nutritivă furnizată de o providență generoasă pentru îngrășarea săracilor.”

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Peripețiile bravului soldat Švejk, de Jaroslav Hašek

Scriitorul ceh Jaroslav Hašek a scris o carte comică despre eternul soldat nefericit din Primul Război Mondial care se luptă cu birocrația. Švejk e beat, supraponderal și se vrea viclean, un tolomac care este mobilizat din nou în armata austriacă la începutul războiului, după ce mai înainte fusese declarat tâmpit iremediabil de către comisia medicală și începuse să se ocupe cu negoț de câini vagabonzi, pe care îi vindea ca fiind de rasă. Dacă treci peste amuzamentul de la suprafață, vei vedea că romanul e o parodie a Primului Război Mondial, fiind considerat de critici drept prima mare operă anti-război.

Inițial, Hašek intenționa să scrie povestea lui Švejk în șase volume, dar, la puțin timp după publicarea celui de-al treilea volum, în 1923, la 39 de ani, a murit din cauza unui infarct.

4. Eu o să vorbește drăguț cândva, de David Sedaris

David Sedaris a scris mai multe cărți amuzante, dar, dintre toate, cea mai amuzantă este Eu o să vorbește drăguț cândva. Cartea este o colecție de eseuri care te fac să râzi, chiar dacă reprezintă, per total, un adevărat tratat asupra anxietății, de la greutatea cu care încearcă să învețe limba franceză la revenirea după un chef cu metamfetamină.

Practic, Sedaris vorbește despre tot felul de probleme prin care trecem în viață, explorează micile anxietăți de zi cu zi, dar o face cu amuzament. Romanul e împărțit în două părți. În prima parte vorbește despre copilărie, familie și tot felul de joburi pe care le-a avut în New York. În a doua, scrie despre mutarea în Franța împreună cu partenerul lui și despre tentativele de a învăța franceza.

5. Scurtă istorie a tractoarelor în limba ucraineană, de Marina Lewycka

Marina Lewycka s-a născut într-o tabără de refugiați din Kiel, în Germania, având părinți ucraineni, iar ulterior s-a mutat în Marea Britanie. Romanul ei de debut, Scurtă istorie a tractoarelor în limba ucraineană, e o comedie de familie.

Două fiice certate între ele fac front comun ca să-și elibereze tatăl – un văduv de 84 de ani, britanic naturalizat, care scrie o istorie a mașinilor agricole – din ghearele Valentinei, o divorțată ucraineană de 36 de ani specializată în „gătit la fiert în sac” și care vrea să obțină drept de rezidență în Anglia pe cârca bărbatului. O să râzi cu lacrimi.

Câteodată n-ai chef să intri în subiecte literare prea provocatoare sau care să-ți ridice o mie de semne de întrebare. Câteodată ai chef doar să uiți de toată seriozitatea din lume și să citești ceva absurd, relaxant și amuzant, care să nu-ți pună mintea la încercare.

Am făcut și noi o listă de cărți amuzante, deși nu e tocmai o știință exactă cum înțelege fiecare umorul. În fond, sunt o mulțime de tipuri de umor.

6 cărți amuzante

1. Sora mea, ucigașa în serie, de Oyinkan Braithwaite

Korede și sora ei mai mică, Ayoola, trăiesc în Lagos, Nigeria, și au o relație puternică. Se acoperă una pe alta la nevoie. Acest lucru îi e de folos mai ales Ayoolei, pentru că a căpătat un obicei puțin mai ciudat: își omoară iubiții. Tocmai a terminat cu cel de-al treilea și are nevoie de Korede s-o ajute la curățenie.

Cele două au un sistem bine pus la punct, dar care n-are cum să dureze. Korede ar putea să sune la poliție, însă lucrurile sunt mai complicate decât atât. Romanul lui Oyinkan Braithwaite e o comedie neagră plină de energie.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Și atunci ne-au terminat, de Joshua Ferris

Joshua Ferris spune o poveste adevarată despre supraviețuire, de la începutul lui 2001, dar o face cu mult umor. Dezvoltarea internetului schimbă total economia SUA, iar companiie ajung să facă disponibilizări masive. O companie de publicitate fără nume e afectată, iar angajații sunt dați afară rând pe rând.

Autorul romanului Și atunci ne-au terminat pornește de la personaje-arhetipuri, din care poți sesiza genul care bârfește la birou, genul care stă prea mult în pauze de cafea, și ajunge să dezvăluie mai în profunzime personajele, pe măsură ce rămân din ce în ce mai puține.

3. Trei într-o barcă, de Jerome K. Jerome

Trei bogătani de la oraș, Jerome, Harris și George, plus un câine, fac o călătorie cu barca pe Tamisa, spre amuzamentul a generații întregi de cititori. Cartea lui Jerome K. Jerome trebuia să fie, inițial, un ghid de călătorie serios, dar, din fericire, seriozitatea a cedat în fața anecdotelor naratorului.

În cele două săptămâni pe care le petrec în barcă și pregătindu-se pentru călătorie, cei trei bărbați povestesc tot felul de întâmplări aparent banale, dar care dau savoare cărții. Un roman de aventuri umoristic despre peripetiile celor trei prieteni, povestite spumos și cu ironie.

4. Spaime și scârbe în Las Vegas, de Hunter S. Thompson

Parțial reportaj, parțial confesiune, parțial documentar, romanul lui Hunter S. Thompson, jurnalist și autor american, e despre o călătorie pe care Thompson a făcut-o cu un cunoscut la care, în carte, se referă ca fiind „avocatul”.

Cartea are o puternică tentă autobiografică. Jurnalistul Raoul Duke, alter ego‑ul scriitorului, pleacă spre Las Vegas împreună cu doctorul Gonzo, avocatul lui, ca să descopere partea întunecata a Visului American, sub pretextul că vor să documenteze un subiect. De fapt, cei doi sunt înarmați cu un întreg arsenal de amfetamine, hașis, marijuana și LSD, iar ceea ce iese e, pe de o parte, grotesc, pe de altă parte, absurd de amuzant.

5. Unde ai dispărut, Bernadette?, de Maria Semple

Bernadette Fox, o fostă arhitectă de succes, se retrage din viața publică după ce are o cădere psihică majoră și i de declanșează agorafobia. Cu o zi înainte de ceea ce trebuia să fie o expediție în Antarctica, Bernadette dispare.

Bee, fiica ei de 15 ani, începe atunci o investigație serioasă, colectând tot felul de probe: scrisori emailuri, chitanțe de la camera de gardă. Face tot ce poate ca să afle unde a dispărut Bernadette, iar în cele din urmă ajunge să plece cu tatăl ei spre Antarctica. Cartea e scrisă pe un ton relaxat și amuzant, uneori surprinzător.

6. Un an de odihnă și relaxare, de Ottessa Moshfegh

Un an de odihnă și relaxare e povestea unei naratoare anonime care nu vrea altceva decât să doarmă un an întreg. Are 26 de ani, e frumoasă și privilegiată, dar se izolează de toți ceilalți rămânând în apartamentul ei, sedată cu un cocktail de medicamente. Chiar dacă premisa pare una deprimantă, proza Ottessei Moshfegh e una captivantă și plină de umor.

„Nu pot să fac legătura cu vreun eveniment care să fi dus la decizia mea de a hiberna. La început, pur și simplu am vrut niște sedative care să‑mi alunge gândurile, din moment ce asaltul lor constant făcea să‑mi fie greu să nu detest totul, fie oameni, fie lucruri. M‑am gândit că viața ar fi mult mai ușor de suportat dacă creierul meu ar lăsa‑o mai moale cu dezaprobarea lumii din jur. Am început să mă întâlnesc cu dr. Tuttle în ianuarie 2000. A început destul de inofensiv: eram bolnavă de nefericire și neliniște, doream să scap din închisoarea minții și a trupului meu. Dr. Tuttle mi‑a confirmat că nu era nimic neobișnuit”.