Dacă până nu demult numele lui Dostoievski era asociat de către tineri mai ales cu lecturile greoaie și „obligatorii”, anul acesta scriitorul rus a cucerit cititorii de pe TikTok. Agenția France-Presse (AFP) a publicat recent un reportaj în care spune că o editură din Brazilia a raportat vânzări cu 463% mai mari decât anul trecut pentru cartea Nopți albe. Cererea a crescut considerabil și în Marea Britanie și Spania și chiar și în România. Motivul este surprinzător: tinerii care stau pe TikTok citesc masiv această carte. Cum așa?

La prima vedere, e greu de imaginat o combinație mai puțin probabilă decât Dostoievski și TikTok. Nopți albe nu are ritmul unui thriller contemporan și nici decorul unei povești fantasy, nu e nici manga, nici scrisă de un autor asiatic.

E o povestire despre un tânăr singuratic care cutreieră străzile Sankt Petersburgului și întâlnește o tânără de care se îndrăgostește. Întâlnirea lor se desfășoară pe parcursul a patru nopți și al unei dimineți. Și tocmai aici pare să fie cheia succesului acestei cărți promovate în online: este scurtă, intensă și vorbește despre singurătate, iubire, proiecții romantice și nevoia de conexiune.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Marcelo Nogueira, un influencer brazilian de 27 de ani intervievat de AFP, a observat că tinerii din Gen Z (cei născuți între 1997 și 2012) se regăsesc în figura „visătorului singuratic”. Iar Paloma Lima, influencer și cititoare de literatură rusă, a remarcat pentru AFP că povestirea este „scurtă și intensă” și se potrivește unor tipare narative foarte populare pe TikTok, inclusiv povești de iubire construite în jurul apropierii dintre doi oameni.

Cu alte cuvinte, Dostoievski nu devine viral în ciuda faptului că este vechi. Devine viral tocmai pentru că emoțiile despre care scrie sunt actuale. Singurătatea, iubirea neîmpărtășită, sentimentul că trăiești mai mult în propria imaginație decât în realitate, dorința de a fi văzut de cineva, toate acestea pot fi rezumate într-un videoclip de 20 sau 30 de secunde fără ca povestea să-și piardă complet forța.

Cum ajunge un tânăr de pe TikTok la literatura clasică

BookTok, comunitatea de pe TikTok care vorbește despre cărți și lectură, un fel de club de carte uriaș, schimbă traseul prin care un tânăr ajunge la literatura clasică. În mod obișnuit, un tânăr ajungea la Dostoievski fie pentru că îi cerea școala să citească Crimă și pedeapsă, fie pentru că părinții lăudau foarte mult autorul, fie o făcea mult mai târziu, nu în adolescență. Pe TikTok, traseul poate fi invers: vede un videoclip despre Nopți albe, cumpără cartea pentru că se identifică cu personajul, iar apoi ajunge și la Crimă și pedeapsă. De altfel, aceeași editură din Brazilia a raportat și o creștere a vânzărilor pentru Crimă și pedeapsă de 53% în primele șapte luni ale anului, comparativ cu 2025.

TikTok nu face neapărat literatura clasică mai simplă, dar, uneori, face să fie mai ușor primul pas către ea. Pe BookTok, o carte nu este prezentată neapărat printr-o analiză literară tradițională. O carte poate să devină atrăgătoare pentru o singură idee: „cartea asta este despre singurătate”, „personajul X mă reprezintă”, „nu am mai putut să mă opresc din plâns” sau „este cea mai dureroasă poveste de dragoste pe care am citit-o”.

Un alt motiv pentru care o carte ca Nopți albe devine atât de populară printre tineri este lungimea. Dacă un roman de 800 de pagini este intimidant pentru un cititor care abia descoperă literatura clasică, o nuvelă de câteva zeci de pagini e mult mai ușor de încercat. Iar Nopți albe este un volum foarte scurt.

Alte cărți clasice aduse în atenție de BookTok

Dostoievski nu este un caz izolat. În ultimii ani, TikTok a adus în atenția tinerilor o serie de cărți vechi, unele dintre ele devenind surprinzător de populare.

1. Mândrie și prejudecată, de Jane Austen

Jane Austen e un exemplu aproape perfect de transformare a unui clasic într-o poveste contemporană. În centrul romanului se află lucruri pe care publicul tânăr le recunoaște imediat, chiar dacă vorbim de mulți ani distanță între generații: atracție, neînțelegeri, statut social, familie, prejudecăți și relații romantice. Interesul este alimentat și de noile ecranizări și reinterpretări.

2. La răscruce de vânturi, de Emily Brontë

Un alt clasic care combină romantism, obsesie și cultură pop este La răscruce de vânturi. Interesul pentru romanul lui Emily Brontë a fost amplificat și de noua adaptare cinematografică a lui Emerald Fennell, din 2026.

Rețeta este și aici legată de iubire extremă, personaje controversate, relații complicate și mult loc pentru interpretări și reacții emoționale.

3. Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde

Oscar Wilde a construit, avangardist, un roman care parcă e scos din ceea ce cultivă internetul: obsesie pentru frumusețe, identitate, exces, scandal și o imagine publică sub care se ascunde o realitate mult mai întunecată.

Portretul lui Dorian Gray e printre clasicele care au cunoscut o nouă viață pe TikTok.

4. Străinul, de Albert Camus

Camus este un alt autor care se potrivește foarte bine cu sensibilitatea existențială a publicului tânăr. Străinul vorbește despre alienare, absurd și dificultatea de a găsi sens într-o lume care nu oferă răspunsuri simple.

5. Kafka, Rilke și „literatura singurătății”

Cei care au citit și au rezonat cu Nopți albe par să aprecieze, de obicei, autorii care scriu despre alienare, iubire, singurătate și căutarea sensului.

Pe BookTok mai sunt populare scrisorile lui Franz Kafka către Milena, dar și volumul Scrisori către un tânăr poet de Rainer Maria Rilke. În cazul lui Rilke, interesul tinerilor este legat de teme precum singurătatea, izolarea și încercarea de a găsi sens în perioade dificile.

Până la urmă, tinerii nu descoperă neapărat aceste opere pentru că vor să studieze „marea literatură”, ci pentru că găsesc în ea o exprimare foarte bună pentru lucruri pe care le simt deja. Literatura clasică pare să le aducă tinerilor de azi ceva ce există de secole: personaje care se simt pierdute, oameni care vor să fie iubiți, obsesii, anxietăți, dorința de conexiune și întrebări despre cine suntem.

Dacă ne gândim puțin, nu e nimic nefiresc în apariția acestor modificări. Aproape orice mare ecranizare a unei opere clasice modifică anumite personaje, comprimă povestea sau schimbă ritmul pentru a funcționa mai bine ca film. Tocmai de aceea, cea mai bună metodă pentru a înțelege cu adevărat cine este Ulise și de ce călătoria lui continuă să fascineze după aproape trei mii de ani e să citim textul lui Homer. Cine se-ncumetă, desigur.

Și spunem asta pentru că mulți cititori evită literatura clasică din convingerea că e învechită, prăfuită, greoaie sau nerelevantă pentru viața de azi. În realitate, marile opere au rămas de interes tocmai pentru că vorbesc despre experiențe universale, care ne preocupă și azi: dorința de a ajunge acasă, lupta cu propriile slăbiciuni, relația cu puterea, iubirea, ambiția, pierderea și sensul vieții.

La prima vedere, Odiseea urmărește drumul anevoios al lui Ulise înapoi spre Ithaca, după încheierea războiului troian. Călătoria, care ar fi trebuit să dureze doar câteva săptămâni, se întinde pe zece ani și îl poartă prin lumi populate de ciclopi, sirene, zei capricioși și vrăjitoare. Totuși, aventura lui e doar cadrul unei povești mult mai profunde. Homer vorbește despre răbdare, inteligență și adaptare, iar importanța Odiseei depășește cu mult literatura. Ne dăm seama de asta fie și numai dacă ne gândim că mai multe expresii și simboluri pe care le găsim în viața noastră de zi cu zi își au originea în această epopee. De exemplu, Penelopa a devenit simbolul fidelității, sirenele simbolizează tentația, călătoria lui Ulise e invocată de fiecare dată când vorbim despre transformarea interioară a unui om.

Dacă ai văzut filmul și ți-a plăcut, probabil că merită să acorzi timp și cărții. Și Odiseea poate fi doar începutul.

Există și alte cărți clasice care merită descoperite, cu mențiunea că nu sunt lecturi ușoare. Cele mai multe cer răbdare, concentrare și disponibilitatea de a accepta că ritmul lor este diferit de cel al romanelor contemporane.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Nu uita că, prin definiție, epopeea (adică ceea ce este Odiseea lui Homer) e un poem epic scris în versuri, de mari dimensiuni, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate deseori de personaje extraordinare sau supranaturale. Dacă, la asta, mai adaugi și faptul că versurile sunt scrise într-un limbaj de acum aproape 3.000 de ani, deci arhaic, o să înțelegi și mai bine de ce nu e chiar ușor de parcurs.

Dacă totusi decizi să te „înhami” la o astfel de explorare, în care uneori vei simți că înaintezi greu, că anumite pasaje trebuie recitite sau că ai nevoie să te documentezi puțin pentru a înțelege contextul istoric și cultural, s-ar putea ca, în final, să merite efortul. Nu doar că vei înțelege mai bine literatura și arta, că vei avea noi subiecte de discuție interesante, dar vei descoperi că unele idei vechi continuă să influențeze lumea în care trăim.

Ține cont însă și de faptul că nu toată lumea se împrietenește cu astfel de cărți, și e perfect firesc să fie așa. Dacă totuși te încumeți, iată niște recomandări.

Alte 10 cărți clasice care merită un loc în biblioteca ta

1. Iliada, de Homer

Un pas firesc după Odiseea este Iliada. Dacă prima epopee vorbește despre întoarcerea acasă, cea de-a doua se concentrează asupra câtorva săptămâni din ultimul an al războiului troian. În centrul poveștii se află conflictul dintre Ahile și Agamemnon, orgoliul care îi dezbină și consecințele dramatice ale acestei rupturi. Dincolo de scenele de luptă, Iliada e o reflecție impresionantă asupra furiei, onoarei și mortalității. Dacă o citești, înțelegi mai bine nu doar mitologia greacă, ci și felul în care anticii priveau curajul și gloria.

2. Eneida, de Virgiliu

Lumea lui Homer (grec) continuă în Eneida lui Virgiliu (poet roman), considerată epopeea națională a romanilor. După căderea Troiei, eroul Aeneas pornește într-o lungă călătorie care îl va conduce spre locul unde urma să ia naștere Roma.

Cartea îmbină aventura cu reflecția politică și morală și e unul dintre textele care au definit identitatea culturală a Imperiului Roman. Opera e formată din 12 cărți grupate în două părți, corespunzatoare celor doua epopei ale lui Homer, care a fost marele model literar al lui Virgiliu.

3. Metamorfoze, de Ovidiu

Într-un stil asemănător este și Metamorfoze, poate cea mai generoasă colecție de povești din Antichitate, scrisă de poetul roman Ovidiu. Cartea reunește peste 200 de mituri unite prin tema transformării.

Aici îi întâlnim pe Narcis, îndrăgostit de propria imagine, pe Orfeu coborând în Infern pentru a-și recupera iubita, pe Pygmalion, sculptorul care se îndrăgostește de propria creație, și pe Daphne, transformată în laur pentru a scăpa de Apollo.

De ce s-o citești? În primul rând, pentru că e una dintre cele mai importante surse ale mitologiei greco-romane, apoi, pentru că te ajută să înțelegi arta – de la Botticelli și Tițian până la Rubens, Bernini sau Salvador Dalí, nenumărați artiști au ilustrat scene inspirate din Metamorfoze –, pentru că e o carte despre natura umană, a cărei influențe se regăsește în psihologie și în limbajul nostru de zi cu zi.

4. Republica, de Platon

După aceste epopei, drumul firesc poate să continue spre filosofie, iar Republica grecului Platon e una dintre cele mai bune porți de intrare în acest domeniu vast. Sub forma unui dialog purtat de Socrate cu discipolii lui, cartea discută despre dreptate, educație, putere și organizarea statului ideal.

Chiar dacă unele idei pot să ți se pară controversate azi, întrebările pe care le ridică Platon rămân surprinzător de actuale, iar Republica este o carte care antrenează gândirea. Nu oferă răspunsuri definitive, ci te obligă să-ți pui întrebări despre dreptate, responsabilitate, libertate, educație și natura puterii.

În ceea ce privește stilul în care e scrisă, de-aici lucrurile devin mai simple. Scriitura e surprinzător de accesibilă pentru un autor antic, pentru că Platon a scris într-un limbaj viu, iar personajele lui se contrazic, glumesc, se ironizează și își schimbă poziția.

5. Meditații, de Marcus Aurelius

Mult mai accesibilă ca scriitură decât primele recomandări este și cartea Meditații, jurnalul personal al împăratului roman Marcus Aurelius, care încerca să își păstreze echilibrul interior în mijlocul responsabilităților uriașe ale conducerii imperiului. Tocmai de aceea, dificultatea de a citi Meditațiile vine din altă parte. Fiind un jurnal, Marcus Aurelius vorbește uneori despre idei pe care le considera deja cunoscute și nu simte nevoia să le explice. Câteodată trece de la un subiect la altul fără nicio introducere, iar alteori formulează o observație pe care ai nevoie să o recitești de două sau trei ori pentru a-i da un sens.

Deci cartea lui nu este un tratat filosofic în sens clasic, ci o colecție de reflecții despre disciplină, responsabilitate, fragilitatea vieții și modul în care putem să răspundem cu demnitate dificultăților care apar în viață în mod inevitabil. De altfel, popularitatea filosofiei stoice din ultimii ani se datorează în mare măsură acestei cărți.

6. Divina Comedie, de Dante Alighieri

Dacă îți dorești o provocare literară autentică, Divina Comedie rămâne una dintre cele mai impresionante creații din istoria literaturii. Dante Alighieri imaginează propria călătorie prin Infern, Purgatoriu și Paradis, însoțit mai întâi de Virgiliu și apoi de Beatrice, femeia pe care Dante a iubit-o și pe care o transformă într-un simbol al harului divin.

Fiecare întâlnire e încărcată de simboluri religioase, filosofice și politice, iar lectura îți va da o perspectivă fascinantă asupra mentalității Evului Mediu. Da, este una dintre cele mai dificile cărți din lista noastră, dar dificultatea ei nu vine din limbajul propriu-zis, ci multitudinea de referințe și simboluri cu care îți poate deveni greu să ții pasul.

7. Don Quijote de la Mancha, de Miguel de Cervantes

Cervantes e mai ironic. Don Quijote de la Mancha urmărește aventurile unui mic nobil spaniol care, fascinat de romanele cavalerești, dar și având un soi de fragilitate psihică, decide să devină el însuși cavaler rătăcitor. Însoțit de credinciosul Sancho Panza, pornește într-o serie de aventuri în care confundă multe lucruri din realitate cu lucruri închipuite, de exemplu, hanurile i se par castele, iar morile de vânt i se par uriași cu care se ia la luptă.

Dincolo de umor, dacă reușești să-l vezi, romanul e o reflecție despre puterea imaginației, conflictul dintre ideal și realitate și felul în care fiecare om își construiește propriul sens al existenței, chiar și când e în conflict cu sensurile pe care alții le dau existenței.

8. Faust, de Johann Wolfgang von Goethe

O altă operă fundamentală este Faust a lui Goethe, povestea savantului nemulțumit de limitele cunoașterii omenești, care încheie un pact cu diavolul pentru a primi, în schimb, acces la experiențe și cunoaștere nelimitate.

Chiar dacă poate să pară o carte departe de preocupările noastre de azi, pentru că e vorba despre un savant german din secolul al XVIII-lea și o mulțime de simboluri religioase, Faust este una dintre cele mai moderne opere clasice, pentru că vorbește despre o problemă pe care o recunoaștem foarte bine astăzi: sentimentul că avem acces la tot mai multe lucruri, dar nu găsim neapărat răspunsul la întrebarea „pentru ce?” și trăim veșnic nemulțumiți. Cartea vorbește, complicat, simbolic și fascinat, despre prețul pe care îl plătim pentru dorințele noastre.

Și dacă o citești, și dacă nu, poți să mergi să vezi și piesa de teatru pusă în scenă de regizorul Siviu Purcărete la Sibiu.

9. Oedip Rege, de Sofocle

Puține tragedii au avut un impact atât de mare asupra culturii occidentale precum Oedip Rege. Piesa urmărește încercările regelui Oedip de a descoperi cine este vinovat pentru nenorocirile care s-au abătut asupra Tebei, fără să bănuiască faptul că investigația îl va conduce chiar la propriul destin.

Ceea ce a scris Sofocle e o piesă de teatru, nu un roman sau epopee, deci se citește relativ repede. Dificultatea poate să vină nu din lungimea textului, ci din simboluri și din faptul că trebuie să fii atent la ideile din spatele acțiunii.

10. Mitul lui Sisif, de Albert Camus

Mult mai apropiată de epoca noastră decât celelalte titluri propuse, Mitul lui Sisif este o operă fundamentală a filosofiei secolului XX. Pornind de la mitul personajului condamnat să împingă veșnic un bolovan pe un munte doar ca să-l vadă rostogolindu-se din nou la vale, Albert Camus explorează una dintre cele mai dificile întrebări ale existenței: cum poate omul să găsească sens într-o lume care pare lipsită de un sens obiectiv?

Răspunsul autorului nu e pesimist, ci surprinzător de optimist. Camus nu spune „nimic nu contează”, ci spune că, da, nimic nu are un sens garantat dinainte, dar tocmai această libertate ne obligă să participăm activ la construirea sensului propriei vieți. Cartea te provoacă să reflectezi asupra libertății, responsabilității și modului în care alegi să îți trăiești viața.

Cărțile din această listă nu pot fi citite în grabă. E nevoie de implicare, răbdare și chiar de a accepta că nu vei înțelege totul din prima, că unele fraze sau pasaje vor trebui recitite. Dar tocmai aici se află frumusețea lor. Cultura generală nu se construiește prin a memora sau a parcurge fugitiv înșiruiri de cuvinte, ci prin întâlnirea directă cu ideile.

Cărțile clasice au trecut deja testul timpului prin capacitatea lor de a capta atenția cititorilor, generație după generație. Se concentrează pe teme cu care oamenii din întreaga lume, indiferent de religie, circumstanțe socio-economice sau nivel de educație, pot relaționa, cum ar fi dragostea și moralitatea. Te transportă în vremuri din trecut, viitor sau prezent și îți oferă lucruri la care să reflectezi.

10 cărți clasice pe care să le citești dacă nu ai făcut-o deja

1. Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll

Lewis Carroll, care este pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson, a scris unul dintre cele mai bune exemple ale literaturii absurdului. Deși e îndrăgită și de copii, cartea este mai degrabă una filosofică.

O fată de șapte ani, pe nume Alice, cade într-o vizuină de iepure și ajunge într-o lume plină de creaturi bizare și situații absurde, în Țara Minunilor, unde întâlnește personaje ciudate, cum ar fi Pălărierul Nebun, Pisica de Cheshire și Regina de Cupă, fiecare simbolizând aspecte ale logicii și nonsensului. În toată această lume, Alice încearcă să se potrivească, schimbându-și uneori dimensiunea, de la foarte mare la foarte mică. E un roman care provoacă gândirea convențională, plin de simboluri.

2. Magicianul, de John Fowles

Magicianul, de John Fowles, îmbină misterul cu psihologia și filosofia. În roman, Nicholas Urfe, un tânăr profesor englez care tocmai își terminase studiile la Oxford, ajunge pe o insulă grecească unde îl întâlnește pe Maurice Conchis, un personaj bogat și misterios, dar și bizar.

Pe măsură ce Nicholas este atras în jocurile psihologice și iluziile orchestrate de Conchis, granițele dintre realitate și fantezie, din care nu lipsesc fantasmele erotice, devin tot mai neclare, nu numai pentru el, ci și pentru cititor.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

3. Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald

Chiar dacă a fost ecranizat, îți recomandăm romanul, pentru că Scott Fitzgerald a scris o operă somptuoasă, o poveste de dragoste în care combină luxul, infidelitatea și dragostea obsesivă.

Jay Gatsby, un tânăr misterios și bogat devine celebru pentru petrecerile extravagante pe care le dă, însă e obsedat de recucerirea iubirii pierdute, Daisy Buchanan.

4. 1984, de George Orwell

În 1948, când a scris romanul, George Orwell își imagina anul 1984 într-o viziune sumbră. În 1984, Oceania, Eurasia şi Estasia sunt cele trei puteri care duc un continuu război fără altă cauză în afară de cea de a menţine vie frica oamenilor, pentru a-i putea controla.

În Oceania, guvernul are patru ministere. Cu cât denumirile acestora sunt mai romantice, cu atât mai meschine sunt interesele lor: Ministerul Adevărului, care se ocupă cu știrile, cu educația și cu artele frumoase; Ministerul Păcii, care se ocupă cu războiul; Ministerul Iubirii, care se ocupă cu menținerea ordinii și disciplinei, și Ministerul Abundenței, care răspunde de treburile economice.

De fapt, Ministerul Adevărului modifică trecutul, cel al Păcii întreține războiul, Ministerul Iubirii se luptă cu cei care nu vor să se conformeze, care încă vor să gândească singuri şi care vor să își păstreze memoria individuală, ajungând să-i tortureze pe răzvrătiți, iar cel al Abundenței înfometa populația.

5. Litera stacojie, de Nathaniel Hawthorne

Romanul lui Nathaniel Hawthorne este un clasic al literaturii americane și explorează teme precum păcatul, vinovăția și ipocrizia socială. Povestea are loc în secolul al XVII-lea, într-o comunitate puritană din Noua Anglie.

Hester Prynne e forțată să poarte o literă stacojie, adică de un roșu aprins, litera „A”, pe piept, ca simbol al adulterului, după ce naște un copil fără să se fi căsătorit. Este condamnată la ostracizare și umilință publică, dar își duce demn marginalizarea și își crește fiica, pe Pearl, în timp ce tatăl acesteia se ascunde de comunitate.

6. Zbor deasupra unui cuib de cuci, de Ken Kesey

Romanul lui Ken Kesey a inspirat un film câștigător de Oscar, cu Jack Nicholson în rol principal, însă noi îți recomandăm să citești cartea, chiar dacă ai văzut deja filmul.

Randle Patrick McMurphy, „Mac”, este trimis într-un spital de psihiatrie condus cu mână de fier de asistenta șefă. Povestea explorează conflictul dintre Mac, un spirit liber și nonconformist, și asistenta Ratched, care reprezintă autoritatea opresivă și controlul instituțional, dar și schimbările care apar în secție odată cu venirea lui, un om plin de viață, amuzant și de nestăpânit. Atitudinea lui îi schimbă și pe ceilalți pacienți, dar faptul că Randle supără sistemul are consecințe.

7. Don Quijote, de Miguel de Cervantes

Romanul lui Cervantes poate fi găsit fie cu titlul Don Quijote, fie Don Quijote de la Mancha. E un roman despre un bărbat care decide să devină cavaler rătăcitor pentru a-și trăi fanteziile, pe care cu greu le separă de realitate.

Alonso Quijano e un hidalgo care, influențat de poveștile cavalerești, își ia numele de Don Quijote și pornește în căutarea gloriei și a dreptății, trăind într-o lume iluzorie, cu cavaleri medievali și domnițe. O scenă celebră din carte, pe care o știu și cei care nu au citit-o, este lupta cu morile de vânt, aceea în care Don Quijote le confundă cu niște uriași periculoși.

Romanul este considerat o capodoperă a literaturii universale și una dintre primele mari opere ale romanului modern.

8. Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia-Marquez

Autorul columbian laureat al Premiului Nobel pentru Literatură Gabriel Garcia-Marquez, maestru al realismului magic, urmărește evoluția satului Macondo, așa cum este trăită de generațiile familiei Buendiá.

În romanul Un veac de singurătate, Macondo este o localitate înființată de José Arcadio Buendiá și soția sa, Ursula. De-a lungul romanului, în acel veac menționat în titlu, povestea urmărește șapte generații ale familiei Buendiá, în timp ce satul, care se tot dezvoltă pe parcurs, trece prin perioade de prosperitate și declin.

9. La răscruce de vânturi, de Emily Brontë

Cu această poveste de dragoste, Emily Brontë a contribuit la nașterea romanului gotic. Singurul ei roman e un clasic revoluționar și de-a dreptul scandalos pentru perioada în care a apărut.

Doi tineri, Heathcliff și Catherine, sunt sortiți ca toată lumea să le fie împotrivă, după ce în destinul lor intervine fratele lui Catherine. După ce este respins, Heathcliff e animat de dorința de răzbunare și, peste ani, se întoarce bogat și începe să-și plănuiască răzbunarea.

Romanul este unul dens, iar peisajul sumbru și scenele mlăștinoase fac din aceasta o lectură una perfectă pentru o zi de toamnă.

10. Idiotul, de Fiodor Dostoievski

În acest roman al lui Dostoievski, Prințul Mîșkin e idiotul, pentru că suferă de epilepsie, boală care, în acele vremuri, era numită, popular, idioțenie. Dincolo de boală, Mîșkin e cel mai deschis, bun și inocent personaj din carte.

Tânărul de 26 de ani se întoarce în Rusia după tratamentul făcut în Elveția și, cu toată inocența lui, ajunge în mijlocul societății corupte și egoiste care caracteriza Rusia acelor vremuri. Lev Nikolaevici Mîșkin e descris de către celelalte personaje, în baza relațiilor pe care le stabilește cu ele, Dostoievski scoțând în evidență contrastul dintre puritatea morală a idiotului și decadența lumii în care trăiește.

E frig, se întunecă devreme și pe afară nu prea ai ce să faci în această perioadă. Una dintre cele mai bune idei e să stai în casă, la căldură, și să-ți torni ceva de băut. Poate fi ceai, dar poate fi și un pahar de alcool, care să te încălzească seara, când îți termini treburile. Așa ne-am gândit și noi și așa s-au gândit și cei de la Stylist.co.uk, de la care ne-am inspirat, atunci când au selectat câteva cărți clasice și le-au împerecheat cu niște băuturi.

Dacă citești Mic dejun la Tiffany, Marile speranțe sau Crima din Orient Express, îți recomandăm să-ți completezi experiența cu băutura potrivită, chiar dacă nu ești un băutor de alcool. De asemenea, combinația de carte plus o sticlă de băutură bună e o combinație perfectă de cadou.

10 cărți clasice și băuturile potrivite lor

1. Mic dejun la Tiffany, de Truman Capote – Șampanie sau Prosecco (în funcție de buget)

În Mic dejun la Tiffany, Holly Golightly se plimbă prin New York ca o „gheișă americană” care le permite bărbaților bogați să o însoțească prin cluburi și restaurante, să o răsfețe cu tot felul de cadouri scumpe și, de fapt, să o întrețină. Cineva cu un astfel de gust pentru lucrurile fine preferă o băutură cu bule.

Romanul lui Truman Capote este, de fapt, povestea unui scriitor care își amintește că, în urmă cu cincisprezece ani, pe când locuia într-un vechi apartament din New York, a cunoscut o fată excentrică și misterioasă care locuia în aceeași clădire.

De fapt, vecinul de clădire al lui Holly chiar îi spune tinerei, la scurt timp după ce se cunosc: „Nu cred că am băut vreodată șampanie înainte de micul dejun. În timpul micului dejun, da, în câteva ocazii, dar niciodată înainte de micul dejun”.

2. Micuțele doamne, de Louisa May Alcott – Cidru (fiert, cu condimente)

E ceva în romanul Louisei May Alcott care te face să vrei să-l recitești iar și iar. Și, dacă îl citești iarna, îți dă un sentiment de confort, căldură, de vremuri apuse, dar foarte plăcute.

Micuţele doamne este povestea a patru surori, diferite între ele. Meg, Jo, Beth și Amy March fac parte dintr-o familie săracă, dar caldă. În timp ce tatăl e plecat la război, fetele cu vârste între 12 și 16 ani, o au alături pe mama lor, care le încurajează să fie bune și iubitoare. De obicei, scenele care îți rămân în minte sunt cele legate de Jo March, care e personajul cel mai bine conturat.

Romanul e presărat cu imagini descriptive: frunze uscate de toamnă, zăpadă care pârâie sub picioare, cartofi copți care îți frig mâinile sau mere coapte care parfumează aerul.

Și, chiar dacă surorile March sunt extrem de cumpătate – beau vin, dar numai medicinal – băutura cea mai potrivită pentru această carte este cidrul fiert. Da, îl poți fierbe la fel ca pe vin, cu condimente. O potrivire perfectă!

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Marile speranțe, de Charles Dickens – Bere artizanală (roșie)

Personajul principal din acest roman al lui Charles Dickens este Pip, un băiat ai cărui părinți au murit și care rămâne în grija surorii lui, Giorgiana, și a soțului acesteia. Marile speranțe este un roman format dintr-o înșiruire de evenimente în centrul cărora se află, evident, Pip.

La șase ani, băiatul petrecea destul de mult timp în cimitir, unde întâlnește un evadat din închisoare, care îi cere să-i găsească un adăpost. Deși a doua zi evadatul este prins, această întâlnire este una care va reprezenta, mai târziu, un punct de cotitură în viața lui Pip.

Marile speranțe este, însă, și despre berării, chiar dacă unele care nu mai funcționează. De exemplu, familia doamnei Havisham, cu a cărei fiică Pip începe să petreacă timp, a avut o berărie care a rămas în paragină și pe care o regretă. N-a mai rămas nicio picătură de bere artizanală, cum făcea familia ei pe vremuri, iar tocmai acesta este motivul pentru care o să-ți fie poftă să-ți torni un pahar.

Pentru cartea lui Dickens îți recomandăm berea artizanală, de preferat roșie.

4. 1984, de George Orwell – Gin tonic

Romanul 1984 continuă să fie printre cele mai citite cărți clasice, iar acest lucru se întâmplă pentru că oamenii rezonează cu subiectul parcă mai mult decât oricând. În 1948, când a scris romanul, George Orwell își imagina anul 1984 într-o viziune sumbră. În 1984, Oceania, Eurasia şi Estasia sunt cele trei puteri care duc un continuu război fără altă cauză în afară de cea de a menţine vie frica oamenilor, pentru a-i putea controla.

În Oceania, guvernul are patru ministere. Cu cât denumirile acestora sunt mai romantice, cu atât mai meschine sunt interesele lor: “Ministerul Adevărului, care se ocupă cu știrile, cu educația și cu artele frumoase; Ministerul Păcii, care se ocupă cu războiul; Ministerul Iubirii, care se ocupă cu menținerea ordinii și disciplinei, și Ministerul Abundenței, care răspunde de treburile economice”.  De fapt, Ministerul Adevărului modifică trecutul, cel al Păcii întreține războiul, Ministerul Iubirii se luptă cu cei care nu vor să se conformeze, care încă vor să gândească singuri şi care vor să își păstreze memoria individuală, ajungând să-i tortureze pe răzvrătiți, iar cel al Abundenței înfometa populația.

Pe parcursul romanului care îl are ca personaj principal pe Winston Smith, cel care îndrăznește să-și păstreze amintirile nealterate, notându-și totul într-un jurnal, se bea, din când în când, gin. Noi îți recomandăm gin cu apă tonică și un strop de lime sau lămâie. Se potrivește perfect cu subiectul romanului.

5. Crima din Orient Express, de Agatha Christie – Coniac

O poveste despre o crimă, intrigi, dezamăgiri și lux, toate într-un tren aflat în mers. Când domnul Ratchett este ucis în mod inexplicabil în cușeta sa din trenul Orient Express, Hercule Poirot începe să-i cerceteze pe ceilalți 11 pasageri ai trenului.

Romanul Agathei Christie e presărat de referiri la tot felul de mâncăruri și băuturi. Dintre toate, băutura care se remarcă este coniacul. Doamna Hubbard este cea care soarbe din această licoare, dar nu pentru că așa vrea ea. Doctorul trenului este cel care insistă să bea coniac, după ce femeia a leșinat în vagonul-restaurant.

Te tentează să încerci? Coniacul este cea mai potrivită băutură pentru acest roman. Chiar dacă nu bei de obicei, poate nu ar fi rău să încerci doar din când în când un pahar mic din această licoare aromată.

6. Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald – Gin Rickey

Ginul Rickey este, de fapt, un cocktail pe bază de gin. Se face cu gin sau burbon, o jumătate de lime stoarsă și aruncată în pahar, completată cu apă minerală. E o băutură perfectă pentru serile în care citești Marele Gatsby, un roman decadent, cu jazz și aventuri amoroase.

În 1922, misteriosul Jay Gatsby își face apariția în West Egg, Long Island, și începe să dea cele mai opulente petreceri din zonă. Toată elita vrea să fie invitată la petrecerile lui. Cu toate astea, marele Gatsby, acum un bărbat bogat, a rămas, în sufletul lui, băiatul chinuit și singuratic, care și-a construit o personalitate influentă cu un scop anume: vrea să o recucerească pe Daisy Buchanan, vechea și singura lui dragoste. Dar Daisy e căsătorită acum cu Tom Buchanan. Cei doi soți nu sunt fericiți, iar Tom o înșală pe Daisy. După ce Gatsby şi Daisy se reîntâlnesc, petrecerile se răresc, dar întâlnirile lor amoroase sunt tot mai dese.

Ginul Rickey e menționat în roman, atunci când, într-o zi (de vară, ce-i drept) Daisy îi cere soțului ei, Tom, să le pregătească o băutură rece. Când Tom pleacă să prepare băutura, Daisy îi șoptește lui Gatsby că îl iubește.

7. Rațiune și simțire, de Jane Austen – Vin Muscat

Jane Austen descrie foarte bine în cărțile ei interacțiunile sociale, ceea ce înseamnă inclusiv luarea mesei, care este un ritual important. Dacă îi citești cărțile, vei vedea ce se petrecea la un banchet, cums e lua cina sau micul dejun în familie. Poți să-ți imaginezi fripturi din carne de vânat, budinci cremoase după rețete franțuzești și tot felul de dulciuri delicioase.

În Rațiune și simțire, viața surorilor Marianne și Elinor Dashwood se schimbă radical la moartea tatălui lor, când sunt nevoite să plece din Norland Park și să ia totul de la capăt în Devonshire. Când inima Mariannei e sfărâmată de John Willoughby, un tânăr galant, dar nepotrivit pentru ea, tânăra refuză să mai mănânce și îi face pe toți cei din jur să fie îngrijorați. Atunci, doamna Jennings insistă pe lângă tânăra fată să încerce niște cireșe uscate, măsline sau – cel mai important – niște vin Muscat dulce de la Constantia.

De fapt, vinul Muscat mai apare și în alte cărți clasice de-ale lui Jane Austen, așa că e cel mai potrivit de savurat împreună cu romanele ei.

8. Seria Cântec de gheață și foc, de George R. R. Martin – Vin Malbec

Planificată inițial ca trilogie, seria Cântec de gheață și foc cuprinde la ora actuală cinci romane publicate și încă două aflate în stadiul de proiect. Primul din serie este celebrul volum Urzeala tronurilor, iar acesta este urmat de Încleștarea regilor, Iureșul săbiilor, Festinul ciorilor și Dansul dragonilor.

Chiar dacă romanele lui George R. R. Martin au fost transformate în serial, producția TV nu redă la fel de bine descrierile fabuloase pe care autorul le face mâncărurilor și băuturilor. În cărți, scriitorul dedică pasaje lungi și frumoase oricărui lucru comestibil, de la pâine la prăjituri cu lămâie..

Dar descrierile pe care le face vinurilor sunt cele care atrag atenția într-un mod special. De exemplu, unul din personajele lui vorbește despre vin ca având gust de stejar și fructe și nopți fierbinți de vară, cu arome care înmuguresc în gură ca florile care se deschid la soare.

De ce vin Malbec? Malbec este un soi de strugure originar din sud-vestul Franței, dar care s-a făcut remarcat în Argentina și care este recunoscut pentru notele lui de fructe negre.

9. Stăpânul inelelor, de J.R.R. Tolkien – Mied sau vin din miere

Continuare a Hobbitului, cartea Stăpânul inelelor – care include volumele Frăția Inelului, Cele două turnuri și Întoarcerea regelui e despre ținuturile din Pământul de Mijloc, care sunt populate de oameni și de alte specii umanoide – printre care hobbiți, elfi, gnomi și orci – , dar și de multe alte creaturi reale sau imaginare.

Decizia lui Tolkien de a avea în romanele lui patru hobbiți e una genială. Nu doar pentru că sunt personaje adorabile, îndrăgostite de căldura caselor lor, ci și pentru că, datorită lui Frodo, Samwise, Merry și Pippin, aflăm despre tot felul de plăcinte cu miere,  pâini elfice, cartofi cu unt și pește sărat, dar și despre uimitoarea licoare Miruvor.

Miruvor era băutura revigorantă a Elfilor din Rivendell. O băutură limpede și incoloră, cu un parfum plăcut, care putea să îți reînnoiască puterile, din care se beau doar câteva guri mici. Descrierea acestei băuturi sugera că, atunci când trece prin corp, te pătrunde de căldură, având gust de mied dulce.

De aceea, îți recomandăm și noi să încerci miedul sau vinul de miere. Băutura se face din miere, apă pură de izvor şi fermenţi (must de struguri sau drojdie). Este cea mai veche băutură fermentată, apărută cu mult înaintea celor din viță de vie, cereale sau fructe. După unele cercetări, vechimea acestei băuturi preparată din miere ar avea 6.000 de ani.

10. Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee – Vodcă cu ceai îndulcit

Romanul lui Harper Lee este plasat într-un mic oraș din Alabama şi are ca personaje centrale familia Finch: micuţa Scout, fratele ei, Jem, şi tatăl lor, Atticus. Acesta este un părinte nonconformist al acelor vremuri, încurajând dezvoltarea independentă a copiilor săi, fără prejudecăţi sociale.

Povestea este conturată în jurul procesului lui Tom Robinson, un mulatru care este adus în fața tribunalului de către Bob Ewell, deoarece se presupune că ar fi abuzat-o sexual pe fiica acestuia, Mayella Ewell. Atticus este desemnat „avocat al apărării”, fapt ce aduce multe schimbări în viața lui și a celor din jur. Povestea este spusă de Scout ajunsă la vârstă adultă, dar rememorând din perspectiva copilului.

Să ucizi o pasăre cântătoare se potrivește bine cu un pahar de vodcă cu ceai îndulcit. Pur și simplu, faci o infuzie din ceaiul tău preferat, îl îndulcești, îl lași să se răcească și îl amesteci cu vodcă. Alege tu cantitățile, dar noi îți recomandăm să-l faci lejer, doar cu un strop de alcool, ca să se simtă dulceața ceaiului. E o băutură perfectă pentru o seară petrecută în compania familiei Finch!

Hollywoodul nu duce lipsă de ecranizări ale unor cărți celebre, însă în ultima vreme s-a concentrat mai mult pe titluri moderne, pornind de la romane lansate în ultimii zece ani. Când vine vorba despre cărți clasice, doar câteva au fost readaptate și transformate în filme.

Chiar dacă unele dintre ele au mai fost ecranizate, tot am vrea să mai vedem povești clasice pe marele ecran. Anul acesta și anul următor vor apărea cinci readaptări ale unor cărți clasice, unele modernizate, având în distribuție actori remarcabili. Începând cu 2020, filmele vor ajunge și în cinematografele din România.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

5 cărți clasice readaptate pentru marele ecran

1. Micuțele doamne, de Louisa May Alcott

Au trecut 25 de ani de când Winona Ryder a furat inimi ca Jo March, în adaptarea din 1994 a cărții Micuțele doamne, de Louisa May Alcott. Acum, surorile March revin pe ecran, pentru că filmul va fi refăcut, lansarea din Statele unite urmând să aibă loc în decembrie anul acesta.

De data aceasta, Saoirse Ronan va juca rolul lui Jo. În film vor mai juca și Meryl Streep și Emma Watson. Filmul este regizat de Greta Gerwig.

2. Cartea lui Moş Oposum despre Pisicile Poznaşe, de T.S. Eliot

Dacă nu știai că musicalul Cats de pe Broadway e bazat pe o carte, nu ești singurul. Multă lume nu știe că faimosul roman al lui T.S. Eliot Cartea lui Moş Oposum despre Pisicile Poznaşe, din 1982, a inspirat producția teatrală.

La finalul acestui an urmează să apară și filmul, din distribuția căruia fac parte Jennifer Hudson, Taylor Swift, James Corden, Idris Elba, Rebel Wilson, Ian McKellen și Judi Dench.

Cartea este o colecție fermecătoare de poeme despre pisici. Amuzamentul este dat de către personaje precum Șoricofila Tanti Pisi-Pozna, Răgetdetigru cel Fioros, Răzgâiatul Ram Tam Toana, sarlatanii Spargotac și Zbârlisacaici, misteriosul domn Mistofelis.

3. Chemarea străbunilor, de Jack London

Romanul lui Jack London din 1903 a fost adaptat pentru film în 1935 și 1972. În 2020, filmul va fi refăcut, ca o combinație între film și animație.  Cartea (și filmul) este despre Buck, un câine husky furat din locuința lui din California și trimis cu vaporul la Klondike, Canada, pentru a fi dresat să tragă la sanie, în nordul înghețat, pe un frig îngrozitor. Viața lui Buck are un parcurs lung și anevoios, iar câinele reușește să supraviețuiască greutăților la care este supus după ce redescoperă moștenirea lăsată de străbunii lui, lupii, cu care și rămâne în final.

Din distribuție face parte Harrison Ford, Dan Stevens, Karen Gillan, Bradley Whitford și Omar Sy.

4. Grădina secretă, de Frances Hodgson Burnett

Cartea lui Frances Hodgson Burnett a fost ecranizată în repetate rânduri, deși filmul din 1993, cu Maggie Smith, e cel mai cunoscut. Acum, o nouă versiune va fi lansată anul viitor,

Grădina secretă este o carte pentru copiii (și adulții) de toate vârstele. Mary Lennox este o fetiță de 10 ani din India ai cărei părinți mor în urma unei epidemii de holeră. Mary e nevoită să plece în Anglia, la Misselthwaite Manor, conacul unchiului Archibald Craven. Viața lui Mary este apăsătoare la început, din cauza unchiului ei neprietenos și a guvernantei prea severe. Dar, în timp, în viața ei își găsesc locul Martha, tânăra servitoare pe care Mary o îndrăgește, Dickon, fratele Marthei, care are darul de a vorbi cu animalele, și Colin, băiatul unchiului Archibald care și-a petrecut primii 10 ani din viață stând la pat. Și asta nu e tot. Mary descoperă o grădină secretă ce fusese încuiată cu mulți ani în urmă și are tot felul de aventuri.

Rolul lui Mary este jucat de Dixie Egerickx, iar unchiul ei va fi Colin Firth.

5. David Copperfield, de Charles Dickens

Cartea semi-autobiografică a lui Charles Dickens din 1849 a fost adaptată pentru film în 1935, cu Clark Gable în rol principal, iar aceasta nu a fost singura ecranizare. Anul acesta urmează să fie lansată o nouă variantă a filmului, care se va numi Povestea personală a lui David Copperfield.

La fel ca romanul, filmul este despre povestea lui Copperfield, de la copilăria lui nefericită, cu tot parcursul lui până la a deveni scriitor. Producția anunță să fie o reeditare modernă a poveștii și este regizată de Armando Iannuci. Rolul principal va fi jucat de nominalizatul la Oscar Dev Patel. Alte roluri importante vor fi jucate de Tilda Swinton, Gwendoline Christie și Hugh Laurie.

„Totdeauna simt o părere de rău la despărțirea de atâția vechi prieteni născuti în paginile mele… Nu se îndoiește nimeni că mă port ca un părinte drăgăstos cu toți copiii fanteziei mele. Dar, la fel ca mulți părinți drăgăstoși, port în adâncul sufletului chipul copilului meu preferat. Și numele acestuia este David Copperfield”, scria, în 1852, Charles Dickens în Cuvânt înainte la ediția a doua a romanului său.

„Toată lumea se gândește să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește să se schimbe pe sine”, spunea Lev Tolstoi. Cititul este o preocupare etică, iar un om care citește mult, o varietate extinsă de cărți, este, în general, un individ care se dezvoltă pe mai multe planuri. Poate că una dintre cele mai mari virtuți pe care le putem căpăta citind este aceea de a empatiza cu oameni care au moduri de viață diferite de ale noastre, chiar dacă atunci când spunem “oameni” ne referim la personaje fictive.

Cele mai eficiente lecții învățate din cărți sunt, deseori, cele mai subtile. Am câteva cărți care te pot face un om mai bun, fără ca măcar să realizezi acest lucru pe moment. Multe dintre ele au mesaje sociale puternice, vorbesc despre schimbări care au șocat epoca în care au fost scrise, dar rămân – la un alt nivel – de actualitate și în zilele noastre.

Iată niște carți pe care le poți citi nu doar pentru relaxare, pentru că ele sunt cărți care te pot face un om mai bun și care îți pot îmbunătăți calitatea vieții după ce le citești.

10 cărți care te pot face un om mai bun

1. Doamna Bovary, de Gustave Flaubert

Doamna Bovary este povestea unei femei obișnuite care, sufocată de viața burgheză, își permite tot felul de fantezii romantice care, într-un final, duc la dezastru. Gustave Flaubert i-a atribuit Emmei Bovary o parte din caracteristicile sale. La rândul său, fiecare cititor va observa unele dintre slăbiciunile sale reflectate în această eroină impulsivă din roman.

Ai putea fi tentat să crezi că Doamna Bovary e o carte potrivită doar femeilor, de parcă numai ele își pot pierde sufletul în goana după faimă și bani. Nimic mai fals. E o carte despre urmărirea unor iluzii, până când acestea devin insuportabile și nu te mai lasă să trăiești: “Pentru că era nefericită va cheltui fără măsură până când datoriile se vor aduna una după una și va fi nevoită să vândă din propietăți fără știrea soțului, un bărbat care o iubește necontenit și care nu bănuiește nimic”.

2. Orlando, de Virginia Woolf

Virginia Woolf l-a creat pe Orlando – poet androgin – în 1928, cu mult înainte ca publicul să fie pregătit pentru un astfel de personaj. Romanul este considerat o scrisoare de dragoste codificată, adresată poetei Vita Sackville-West. Cartea aduce o perspectivă diferită asupra sexualității și are capacitatea de a fascina, întrucât Orlando este mai întâi bărbat, apoi femeie. Romanul acoperă 300 de ani, timp în care Orlando îmbătrâneşte de la 15 până la 30 de ani.

Prin toate metamorfozele și trecerile de la un timp la altul ale lui Orlando, Virginia Woolf încearcă să abordeze teme precum transsexualitatea și căutarea propriei identități. Pentru că Virginia Woolf, deși a fost căsătorită, a avut o relație sexuală de durată cu poeta Vita Sackville-West, cu care a rămas apoi, după încetarea relației amoroase, prietenă până la moarte. Orlando este o carte despre toleranță, de aceea se află pe lista de cărți care te pot face un om mai bun.

3. Cântecul lui Solomon, Toni Morrison

Cântecul lui Solomon este o dezbatere incomodă despre rasism. E povestea lui Milkman, a surorii lui, Pilate, și a celui mai bun prieten al său, Guitar. E o carte cu multe personaje, fiecare cu scopul său bine plasat în poveste. De fapt, romanul abordează problema drepturilor civile și moștenirea sclaviei în Statele Unite.

Scriitoarea americană Toni Morrison a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 1993 şi alte prestigioase distincţii, printre care premiul Pulitzer.

4. Crimă și pedeapsă, Feodor Dostoievski

Când vine vorba despre a pune la îndoială liberul arbitru și legea, nicio carte nu este mai potrivită decât Crimă și pedeapsă a lui Feodor Dostoievski. Povestea nenorocitului criminal Raskolnikov, un tânăr student care ucide o bătrână “bună de nimic” și care, ca urmare a faptei sale, intră într-un iureș filosofic despre vinovăție, haos și ordine.

Pornind de la ideea că uciderea bătrânei cămătărese ar reprezenta un bine făcut umanității, dar cu unele complicații apărute la locul crimei, Raskolnikov începe să trăiască o adevărată dramă. Descrierile maiestuoase ale lui Dostoievski ale monologurilor interioare ale personajului principal te fac să empatizezi cu acesta și să fii alături de el pe tot parcursul zbaterii sale. De ce a ucis Raskolnikov? Cât de vinovat este? Care este prețul pe care merită să-l plătească el? Noi, toți, plătim un preț corect pentru ceea ce facem, bun sau rău, în viață?

5. Ciuma, de Albert Camus

Ciuma, romanul filosofic al lui Albert Camus, este o operă care vorbește despre responsabilitatea oamenilor unii față de alții. Prin intermediul unei povești despre un oraș de pe coasta Africii de Nord, devastat de ciuma bubonică, romanul descrie reacția societății la criză.

Fiecare personaj reprezintă o tipologie. Dacă, în majoritatea distopiilor, asistăm la o dezbinare a umanității, în Ciuma lui Camus vom observa că oamenii devin solidari unii cu alții, chiar dacă motivele lor de a învinge epidemia sunt diferite. Concluzia acestui roman este că există mai multe lucruri de admirat decât de disprețuit la oameni.

6. Moby-Dick, de Herman Melville

Moby Dick este o carte despre care mai mult se vorbește decât este citită, pentru că multă lume o abandonează înainte de a o termina. Dar cartea lui Herman Melville ar trebui citită chiar dacă ai depășit de multă vreme copilăria și adolescența. Parțial carte de aventuri, parțial o analiză a naturii divinității, romanul are două planuri: pe de o parte obsedatul căpitan Ahab, pe de altă parte bătălia neîncetată a balenei de neatins.

Moby Dick este povestea căpitanului vasului Pequod, Ahab, care are o reputație de temut. Ei bine, căpitanul este obsedat de dorința de răzbunare contra cașalotului alb numit Moby Dick, cel ce l-a lăsat pe Ahab fără un picior și care i-a furat sufletul.

Amintind de Bătrânul și marea (Ernest Hemingway) sau Iona (Marin Sorescu), romanul tratează tema vânătorului devenit vânat, aflat în căutarea peștelui uriaș.

7. Omul invizibil, de Ralph Ellison

Omul invizibil analizează experiența oamenilor de culoare din America. Cartea lui Ralph Ellison aduce laolaltă Sudul, Harlemul, comunismul și fiecare aspect al rasei, totul într-o manieră care nu poate să nu sensibilizeze cititorul, indiferent de trecutul său.

“Sunt un om invizibil. Nu sunt o nălucă dintre acelea care îl bântuiau pe Edgar Alan Poe, nici vreo ectoplasmă desprinsă din filmele de la Hollywood. Sunt un om în carne şi oase, făcut din ţesuturi şi lichide fiziologice, ba chiar s-ar putea spune că am şi creier. Trebuie să înţelegeţi că sunt invizibil doar fiindcă oamenii refuză să mă vadă”, spune personajul principal, un student de culoare. Dar, pe parcurs, “invizibilitatea” ajunge să fie un avantaj, este asociată cu puterea. Pe parcursul lecturii, puterea și înfrângerea sunt deseori aduse în prim-plan. E o carte recomandată mai ales celor care sunt interesați analiza jocurilor de putere din plan politic și de “invizibilitatea” din această lume.

8. Rămășițele zilei, de Kazuo Ishiguro

Kazuo Ishiguro a descris, în Rămășițele zilei, esența manierelor englezești. Majordomul Steven este, ca angajat al Lordului Darlington, martorul multor secrete din cel de-Al Doilea Război Mondial. În spatele poveștii de dragoste – nici ea trăită în planul real – romanul vorbește despre costul pe care îl plătim dacă ne reprimăm partea noastră mai bună.

Cu ce rămânem în final, dacă toată viața refuzăm să facem ceea ce simțim și ne lăsăm conduși doar de ceea ce “trebuie”? Ishiguro a scris o carte plină de nostalgii care ar trebui să ne învețe lecția trecerii timpului, a iertării, a iubirii de sine.

9. Mănâncă, roagă-te, iubește, de Elizabeth Gilbert

Nu trebuie să fii neapărat femeie ca să ai ceva de învățat din cartea lui Elizabeth Gilbert. Mănâncă, roagă-te, iubește a emoționat o lume întreagă și a contribuit la schimbarea a numeroase vieți, prin faptul că a inspirat și a dat putere multor cititori să pornească în descoperirea celor mai bune părți din ei înșiși.

La cei 30 de ani ai săi, Elizabeth Gilbert avea tot ce se presupune că o femeie și-ar dori să aibă: un soț, o casă și o carieră de succes. Dar, în loc să se simtă fericită și împlinită, era dominată de frică și confuzie. Romanul este despre cum această femeie a lăsat totul în urmă, tot acest succes de fațadă, și a plecat în lume, ca să exploreze trei aspecte diferite ale firii ei: plăcerea gastronomică – în Italia, devotamentul și căutarea spirituală – în India, iar în insula Bali – echilibrul dintre bucuria lumească și transcendența divină, dintre trup și suflet.

10. Jurnalul Annei Frank, de Anne Frank

Jurnalul scris de Anne Frank și publicat în 1947 este un document monumental despre natura indestructibilă a spiritului uman.

Anne Frank și familia ei s-au ascuns vreme de doi ani în spatele unei clădiri de birouri din Amsterdam, pentru a scăpa de ororile forțelor de ocupație naziste. Jurnalul reprezintă notițele Annei Frank din acea perioadă, înregistrarea întâmplărilor cărora le-a fost martoră.

Avea 13 ani când a intrat într-o anexă a sediului firmei patronate de tatăl său, de teama deportării în lagăr. Pentru cititorii tineri, dar nu numai – pentru toți cei care nu au trăit pe pielea lor ororile naziste – cartea este mărturia scrisă a faptului că cineva, cândva, a putut supraviețui o vreme, îndurând cele mai groaznice momente din istorie, păstrându-și calitățile umane.

Iată un mic fragment din Jurnal: “Nu știm prea bine ce atitudine să adoptăm. Până acum n-au ajuns la noi prea multe vești despre evrei și am preferat să ne păstrăm pe cât posibil buna dispoziție. Uneori, atunci când lui Miep i-a mai scăpat câte ceva despre soarta vreuneia dintre cunoștințele noastre, mama sau doamna Van Daan au izbucnit de fiecare dată în plâns, astfel încât Miep a socotit de cuviință să nu mai povestească nimic. Dussel a fost însă asaltat imediat cu întrebări, iar întâmplările povestite de el erau așa de înfiorătoare și barbare, încât nu puteau să ne intre pe o ureche și să iasă pe alta. Totuși, după ce efectul acestor vești se va mai estompa, vom face din nou glume și ne vom tachina. Nu ne ajutăm nici pe noi și nici pe cei de-afară dacă vom continua să fim așa de abătuți ca acum. Și ce rost are să facem din Anexă o Anexă melancolică? Indiferent ce fac, n-am cum să nu mă gândesc la ceilalți, la cei care au plecat. Și dacă ceva mă face să râd, mă opresc numaidecât îngrozită și-mi zic în sinea mea că este o rușine să fiu așa de veselă. Dar oare trebuie să plâng toata ziua? Nu, nu pot, iar mâhnirea asta o să treacă și ea”.

Acum, că ai câteva noi idei de lectură, descoperă și 5 citate despre timp. Învățăturile lui Seneca, actuale și după 2.000 de ani.