Străinul (L’Étranger) este romanul de debut al lui Camus, publicat în 1942 și considerat una dintre cele mai importante opere ale literaturii secolului XX. Povestea urmărește viața lui Meursault, un funcționar din Alger, a cărui viață banală ia o întorsătură neașteptată după ce ucide un bărbat arab neidentificat.

Manuscrisul de 104 pagini care a fost scos și vândut la licitație miercuri, 5 iunie, nu conține, cum se întâmplă de obicei, ideile și corecturile literare ale unei prime schițe. În schimb, pare să fi fost scris de mână de Camus în 1944, la doi ani după ce romanul a fost publicat în Franța.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

De ce și-a copiat Albert Camus propria carte de mână, cu un stilou negru, și de ce a semnat-o și a datat-o ​​cu aprilie 1940, adăugând puncte, săgeți și note aparent umoristice? Acest lucru nu a putut fie explicat.

Totuși, se presupune că, în contextul în care Parisul se afla sub ocupația nazistă la acea vreme, aceasta ar fi fost o modalitate prin care Camus ar fi strâns fonduri atât de necesare în acea perioadă, deci falsificând o schiță scrisă de mână pentru un fan de-al lui bogat.

„Istoria manuscrisului și datarea precisă sunt misterioase, la fel ca progresul acestui roman ciudat”, a notat casa de licitații despre schița autorului care a câștigat premiul Nobel în 1957.

Alte 3 cărți de Albert Camus

1. Ciuma

Publicată în 1947, Ciuma este o alegorie despre epidemia de ciumă care lovește orașul Oran din Algeria, o meditație asupra condiției umane și a reacției oamenilor în fața dezastrului.

În timpul epidemiei, locuitorii din Oran sunt treptat izolați de restul lumii, iar viața cotidiană este complet transformată de această tragedie. Dr. Bernard Rieux împreună cu alți câțiva luptă împotriva ciumei și încearcă să salveze cât mai multe vieți. Romanul este considerat a fi inspirat din epidemia de holeră care a ucis o mare parte din populația Oranului în 1849 după ce orașul a fost colonizat de francezi.

Vorbind despre suferință, moralitate și solidaritate umană în fața unei tragedii comune, romanul rămâne relevant și astăzi, fiind considerat o capodoperă a literaturii existențialiste și absurdului.

2. Mitul lui Sisif

În acest eseu publicat în 1942, Camus explorează absurdul folosindu-se de mitul antic al lui Sisif, un rege condamnat de zei să împingă un bolovan pe un munte doar pentru a-l vedea rostogolindu-se înapoi de fiecare dată când ajunge la vârf. Acest act de muncă repetitivă și inutilă devine simbolul condiției umane în viziunea lui Camus, care explorează în toate operele sale conceptul de absurd și modul în care oamenii trebuie să își găsească sensul într-un univers lipsit de sens.

Eseul este scris într-un stil clar și accesibil, structurat în patru capitole. Camus folosește exemple din literatură, mitologie și experiențele umane pentru a-și susține argumentele filosofice, amintind de Nietzsche, Kierkegaard, Dostoievski şi Kafka.

3. Primul om

Primul om este ultimul roman neterminat al lui Albert Camus. La 4 ianuarie 1960, la vârsta de 46 de ani, Camus a murit într-un accident de mașină, iar manuscrisul incomplet din acest roman autobiografic la care lucra Camus în momentul morții sale a fost găsit la locul accidentului. Autorul îşi propunea un roman în trei părţi, însă numai prima a fost scrisă.

Primul om a fost publicat postum în 1994 și oferă o privire profund personală asupra copilăriei și tinereții lui Camus în Algeria. Folosind un alter ego pe care l-a numit Jacques Cormery, Camus vorbește despre tatăl său, mama sa, învăţătorul și străzile Algerului, în timp ce explorează teme precum identitatea, familia și căutarea rădăcinilor.