Cărțile de ficțiune istorică sunt scrise, de obicei, la cel puțin 30-50 de ani după un eveniment sau după perioada la care face referire acțiunea. Chiar dacă unele romane de ficțiune istorică par a fi scrise din proprie experiență – și, în unele cazuri, autorul a trăit parțial acele vremuri – scrierea unei astfel de cărți vine ca urmare a unei îndelungi documentări.

De obicei, ficțiunea istorică este considerată drept naturalistă. Totuși, fantezia și realismul magic pot face trecutul mai ușor de înțeles.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Perioada în care are loc acțiunea și evenimentele istorice reale de atunci joacă un rol crucial în poveste, la fel ca orice personaj sau întâmplare. În lista de mai jos vei găsi cărți de ficțiune istorică în care elementele fantastice și de mister se îmbină cu romantismul.

6 cărți de ficțiune istorică

1. Un gentleman la Moscova, de Amor Towles

Anii 1920, Rusia

În 1922, contele Alexander Rostov este, ca aristocrat, condamnat la arest la domiciliu de către un tribunal bolșevic. Arestul se petrece în Metropol, un hotel celebru din Moscova.

Rostov, de o erudiție și inteligență ieșite din comun, nu lucrase vreo zi în viața lui, iar acum trebuie să trăiască într-o cameră din mansarda hotelului, în timp ce afară se desfășoară unele dintre cele mai tumultuoase evenimente din istoria Rusiei. În mod neașteptat, limitarea posibilităților lui îi oferă acces la o lume mult mai largă a descoperirilor emoționale.

Romanul lui Amor Towles e presărat de umor, are niște personaje sclipitoare și scene captivante care vin una după alta, fără să-ți lase timp să te plictisești.

2. Alias Grace, de Margaret Atwood

Anii 1800, Canada

În 1843, Grace Marks e condamnată pentru implicarea în crimele violente ale angajatorului ei, a amantei lui și a menajerei. Unii cred că Grace este nevinovată, dar alții o consideră rea sau chiar nebună. Pe durata executării condamnării ei pe viață, Grace susține că nu își amintește de crime.

Prin urmare, un expert în domeniul complicat al bolilor psihice este angajat de un grup de reformatori și duhovnici care vor anularea pedepsei lui Grace. Specialistul îi ascultă povestea treptat, aducând-o din ce în ce mai aproape de ziua pe care nu și-o mai poate aminti.

Romanul lui Margaret Atwood este inspirat de un fapt real, un dublu asasinat de o violență rară, care se presupune că a fost comis de o fată de 16 ani și care a cutremurat Canada anului 1843.

3. Preaiubita, de Toni Morrison

Anii 1800, Statele Unite ale Americii

Sethe s-a născut ca sclavă și a evadat în Ohio, dar 18 ani mai târziu tot nu e liberă. Are prea multe amitiri de la Dulcea Casă, ferma unde a fost sclavă și unde s-au întâmplat prea multe atrocități. Acum, deși liberă, Sethe și noul ei cămin sunt bântuite de fantoma fiicei ei, care a murit fără nume și pe a cărei piatră de mormânt e încrustat un singur cuvânt: Preaiubita.

Cartea are accente de poezie amară și suspans încordat la maximum. Autoarea de Nobel Toni Morrison s-a inspirat, în scrierea acestei cărți, din povestea reală a unei femei de culoare – Margaret Garner – care și-a ucis copilul nou-născut pentru că a considerat că moartea și lumea de dincolo sunt de preferat unei vieți în sclavie.

4. Dumnezeul lucrurilor mărunte, de Arundhati Roy

Anii 1960, India

Comparată în mod favorabil cu opera lui William Faulkner și Charles Dickens, romanul clasic modern al lui Arundhati Roy e, pe de o parte, o saga de familie, pe de alta, o poveste de dragoste interzisă și, în același timp, o dramă politică pătrunzătoare.

Gemenii Rahel și Estha, în vârstă de șapte ani, trăiesc liniștiți cu familia lor, în India. În scurt timp, cei doi află cum lumea se poate cutremura iremediabil, atunci când vine în vizită verișoara lor mai mică din Anglia.

5. Numele trandafirului, de Umberto Eco

Anii 1300, Italia

În 1327, franciscanii de la o mânăstire bogată din Italia sunt suspectați de erezie, iar fratele William de Baskerville merge să investigheze situația. Când misiunea lui, deloc ușoară, e pusă în umbră în mod subit de șapte morți bizare, fratele William devine detectiv. Uneltele lui sunt logica lui Aristotel, teologia lui Aquino, perspectivele empirice ale lui Roger Bacon – toate, ascuțite de un umor irascibil și o curiozitate feroce. Colectează probe, descifrează secrete, simboluri și manuscrise codificate și sapă în labirintul misterios al mânăstirii, unde „cele mai interesante lucruri se întâmplă noaptea”. Romanul lui Umberto Eco e un clasic al ficțiunii istorice.

6. Cortul roșu, de Anita Diamant

Antichitate, Orientul Mijlociu

Numele ei este Dina. În Biblie, viața ei este amintită doar pe scurt în unele capitole din Geneză, care vorbesc despre tatăl ei, Iacob, și despre cei doisprezece fii ai lui. Povestea Dinei, singura fiică a patriarhului Iacob, nu este nici pe departe cea mai cunoscută din Vechiul Testament.

Faptul că Biblia nu a exploatat suficient povestea Dinei, i-a permis Anitei Diamant, autoarea mai multor studii biblice, să-și folosească din plin imaginația în Cortul roșu. Povestea începe cu povestea mamelor – cele patru soții ale lui Iacob, surori între ele. Toate o iubesc pe Dina.

În prima parte a romanului, Dina observă lumea din jurul ei și, prin intermediul celor patru mame ale ei, învață ce înseamnă să fii femeie. A doua parte a romanului este dedicată vieții Dinei. Atunci când ea se îndrăgostește de Salem și familia se întoarce împotriva ei, Dina fuge departe de mamele la care ține atât de mult.

Romanul este unul plin de afecțiune și oferă o nouă perspectivă asupra vieților biblice ale femeilor.

Probabil că ai citit destul, nu-i așa? Ai realizat cumva, până acum, că multe dintre cărțile pe care le citim sunt cărți pe care le și uităm destul de rapid? De multe ori, nu păstrăm nimic din ceea ce citim. Cel mult suntem pătrunși de o stare de moment care se evaporă în scurt timp. Chiar dacă, în timpul lecturii ne vin tot felul de idei despre care credem că ne vor însoți toată viața – în general se întâmplă când citești non-ficțiune sau cărți de dezvoltare personală! – ele dispar foarte rapid.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Desigur, și cititul doar pentru plăcere are rolul lui binevenit. Dar cărțile care îți deschid un univers nou și care te determină să cauți mai departe și mai departe – fie că e vorba despre căutarea sinelui, fie de descoperirea unui domeniu atrăgător – sunt foarte importante. De aceea, îți lăsăm mai jos o listă de cărți de non-ficțiune despre care noi credem că pot să aducă o schimbare importantă în viața oricui.

5 cărți de non-ficțiune pe care trebuie să le citești

1. Cu ultima suflare, de Paul Kalanithi

„Chiar dacă mor, până când chiar o să mor, încă trăiesc”. La 36 de ani, Paul Kalanithi a descoperit că suferă de cancer la plămâni. A fost începutul unei schimbări radicale: medicul neurochirurg care trata inclusiv pacienți în fază terminală se transformă în pacientul care luptă să trăiască.

Nu e o carte confortabilă, asta e clar. Dar, după ce-o să te scuturi puțin de emoție, o să realizezi că te umpli de recunoștință față de faptul că a ales să-și împărtășească ultimele luni de viață cu tine. Aflat în fața morții, autorul a realizat că toate titlurile și premiile pe care le luase ca specialist în neuroștiință nu au contat cât relația cu familia și prietenii.

Cu ultima suflare s-ar putea să te ajute să pui un pic pauză și să reevaluezi ceea ce credeai că înseamnă să ai succes în viață. O viață frumoasă pe hârtie s-ar putea să nu fie la fel de bună de trăit. Așadar, dacă încă ești genul de om care își amână la infinit idealurile și dorințele, citește cartea lui Paul Kalanithi, care a înțeles care sunt lucrurile cu adevărat importante în viață.

2. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, de Yuval Noah Harari

În cele aproape 350 de pagini ale cărții sale, Yuval Noah Harari încearcă să comprime istoria Homo Sapiens, care e o mică parte din istoria omenirii. E una dintre puținele cărți de non-ficțiune pe care oricine ar trebui să le citească. De la apariția oalelor de lut la dezvoltarea vânătorii, de la apariția limbajului la învățarea comerțului și până astăzi, când ne aflăm sub ceea ce poate fi binecuvântarea sau blestemul apariției cyborgilor.

Acum 100.000 de ani, pe pămînt existau cel puţin şase specii de oameni, spune Yuval Noah Harari. Astăzi există una singură, homo sapiens. Așadar, ce s-a întâmplat cu celelalte și cum am ajuns noi, ca specie, să fim stăpânii planetei? Cartea explică felul în care ne-am unit forțele ca să construim oraşe, regate şi imperii, cum am ajuns să credem în zei, în legi şi în cărţi, dar şi cum am devenit sclavii birocraţiei, ai consumerismului şi ai căutării fericirii.

Publicată iniţial în Israel în 2011, Sapiens a devenit rapid bestseller internaţional, fiind tradusă în peste patruzeci de limbi. Cartea este scrisă din perspectiva biologiei evoluţioniste, având o documentare atentă, și oferind tot felul de detalii legate de economie, istoria religiilor şi antropologie.

Despre această carte, Barack Obama, fostul președinte american, a spus: „Interesantă şi provocatoare… Ne ajută să înţelegem de cât de puţin timp suntem pe acest pământ, de cât de puţin timp există lucruri ca agricultura sau ştiinţa şi de ce este bine să nu le luăm ca pe ceva de la sine înţeles”.

În volumul lui Yuval sunt o mulțime de idei care îți pot schimba perspectiva asupra vieții, chiar dacă multe dintre ele sunt lucruri despre care ai mai auzit deja. Cel mai important dintre acestea este – poate – că Sapiens te va ajuta să nu mai fii absolutist în gândire. Să nu-i mai consideri stupizi sau răi pe cei care au alte puncte de vedere decât ale tale, ci să înțelegi că pur și simplu au fost crescuți cu alte povești decât cele pe care le-ai auzit tu până acum.

3. Gândire rapidă, gândire lentă, de Daniel Kahneman

Orice om care crede despre sine că are o gândire logică și rațională trebuie să citească această carte a lui Daniel Kahneman. Atunci când o serie de experți din trecut au încercat să facă estimări legate de comportamentul uman, au creat figuri imaginare asemănătoare cu oamenii, dar care nu se potrivesc cu realitatea. Astfel, au existat mereu discrepanțe între ceea ce oamenii ar trebui să facă și ceea ce fac în realitate.

Ce face Daniel Kahneman este să pună cap la cap munca mai multor psihologi într-o carte foarte accesibilă. Altfel spus, ne explică cele două sisteme care conduc modul nostru de a gândi: sistemul 1, care este rapid, intuitiv și emotional, și sistemul 2, care este mai lent, mai deliberativ și mai logic.

Kahneman explică capacitățile extraordinare ale minții, dar și erorile și influențele gândirii, ceea ce te poate ajuta să-ți explici felul în care iei decizii, fără să te mai învinuiești pentru faptul că ești imperfect. Pur și simplu așa funcționează mintea umană.

4. Factfulness. Zece motive pentru care interpretăm greșit lumea și de ce lucrurile stau mai bine decât crezi, de Hans Rosling

„Fii mai puțin stresat de problemele imaginare ale unei lumi excesiv de dramatice și mai alert față de problemele reale și de felul în care ai putea să le rezolvi”.

În Factfulness, Hans Rosling, speaker la TED-uri și specialist în domeniul sănătății globale, împreună cu doi colaboratori, Anna și Ola, explică cele zece instincte care ne distorsionează modul de a privi lucrurile. De la tendința de a împarți lumea în două tabere (noi și ei), până la felul în care percepem informațiile oferite de mass-media.

Cartea începe cu o serie de întrebări despre situația actuală a lumii. La finalul testului, vei afla că știrile care ne ajung la urechi se axează mai mult pe dramă și că titlurile nu sunt relevante pentru ceea ce se întâmplă cu adevărat în lume, nu reflectă o perspectivă corectă asupra lumii.

Problema noastră, de fapt, este că presupunerile pe care le facem sunt determinate de biasuri inconștiente și predictibile. Ce e de făcut? În niciun caz să devenim ignoranți, ci să reducem zgomotul la care suntem expuși. De exemplu, dacă nu-ți place un politician anume, de ce să mai pierzi vremea citindu-i toate postările de pe rețelele sociale? Sunt o grămadă de oameni care fac multe lucruri bune, așa că acordă-le lor atenția ta și ajută-i să facă diferența!

5. Zen în artele marțiale, de Joe Hyams

Sunt multe cărți despre zen și mindfulness, dar puține sunt la fel de ușor de înțeles cum este cea a lui Joe Hyams. Nu e plină de misticism și nici nu promite să-ți schimbe viața, deși o poate face. Joe Hyams a fost un cunoscut editorialist și biograf, dar și unul dintre cei mai renumiți maeștri de arte marțiale din Occident, unul dintre mentorii lui fiind chiar Bruce Lee. În 1969 a obținut centura neagră la karate, iar Zen în artele marțiale este rezultatul experienței sale acumulate în cei peste 25 de ani de practică.

Nu îți imagina că e o carte despre artele marțiale, pentru că e, de fapt, una pe care poți să o citești chiar dacă nu dai doi bani pe artele marțiale. De fapt, cartea lui Joe Hyams e alcătuită din 28 de povestiri care te învață cum să aplici budismul Zen în viața cotidiană cu aceeași eficiență cu care este folosit în tehnicile de luptă. De exemplu, într-una dintre povestiri, Joe e frustrat de antrenamentul lui și încearcă să forțeze progresul. Maestrul Bong Soo Han îi spune că, în loc să aibă răbdare în legătură cu lentoarea progresului, să înlăture de tot presiunea timpului și să se antreneze să devină mai bun pur și simplu, de dragul artei, uitând de existența timpului. Cu alte cuvinte, să-ți dai timp mai degrabă decât să ai răbdare, pentru că răbdarea implică și nerăbdare.

Uneori nu știi ce să mai citești. Cauți recomandări pe Internet, printre prieteni sau intri la întâmplare într-un magazin de cărți. Dar, dacă vrei o lectură de referință și nu știi ce trebuie să citești în acest sens, una dintre cele mai singure metode este să alegi opere ale câștigătorilor de Nobel pentru Literatură. Ca să îți fie mai ușor, am făcut o listă cu ultimii zece laureați și am selectat și câte o carte de-a lor. Lectură plăcută!

Ce să citești de la câștigătorii Nobelului pentru Literatură din ultimii 10 ani

2019: Peter Handke

“Pentru o operă influentă, care, cu ingeniozitate lingvistică, a explorat periferia și specificitatea experienței umane”, astfel a motivat Academia Suedeză alegerea autorului austriac Peter Handke pentru Nobelul pentru Literatură anul acesta.

În limba română, puteți citi Într-o noapte întunecată ies din casa mea liniștită, despre un farmacist dintr-un orășel din Austria, căruia îi plac ciupercile sălbatice halucinogene și care pornește într-o lungă călătorie cu mașina, alături de doi companioni accidentali: un poet care nu mai scrie și un fost campion olimpic la schi.

2018: Olga Tokarczuk

Academia Suedeză nu a acordat Premiul Nobel pentru Literatură anul trecut, așa că disctincția a fost acordată anul acesta și pentru 2018. Autoarea poloneză Olga Tokarczuk a fost laureată, “pentru o imaginație narativă, care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă trecerea granițelor drept formă de viață”.

Cel mai cunoscut roman al său, Rătăcitorii, a câștigat Premiului Nike, care este cea mai prestigioasă recompensă literară din Polonia. Romanul este compus din mai multe note de călătorie, întrerupte de tot felul de note care, aparent, nu au vreo legătură cu subiectul. Totuși, firul narativ te plimbă de la un anatomist olandez din secolul al XII-lea care descoperă tendonul lui Ahile secţionîndu-şi propriul picior amputat la o femeie care trebuie să se întoarcă în Polonia natală ca să-şi otrăvească iubitul din adolescenţă și multe alte personaje și întâmplări. Toate sunt legate unele de altele și vorbesc, într-un mod oarecum bizar, despre ce înseamnă viața nomadă, ce înseamnă un trup în continuă mişcare atât în spaţiu, cât şi în timp.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2017: Kazuo Ishiguro

Kazuo Ishiguro “care, pentru romanele sale de mare forţă emoţională, dezvăluie abisul de dincolo de sentimentul nostru iluzoriu de conectare cu lumea” a primit Nobelul pentru Literatură în 2017.

Chiar dacă Rămășițele zilei este cel mai cunoscut roman al său, noi îți recomandăm cu prioritate Să nu mă părăsești. Romanul a fost nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award și Arthur C. Clarke Award.

Dacă nu ar ști cum și pentru ce au fost aduși pe lume, Kathy, Ruth și Tommy ar fi ca niște tineri oarecare, preocupați de poezie, filme, cărți, iubire și sex. Niște tineri atenți în mod special la sănătatea lor, niște tineri care trăiesc într-o școală și pe care nu-i vizitează niciun părinte. Dar care e rostul pentru care niște ființe clonate pentru a dona organe, a căror existență este limitată și dependentă de un număr de “donări”, care este, așadar, rostul ca aceste ființe să se îndrăgostească, să le placă muzica, să călătorească sau să întâlnească oameni?

Romanul lui Ishiguro este o distopie extrem de emoționantă și tensionată. După ce o vei citi, e aproape imposibil să nu te întrebi cât de aproape suntem de acest punct al evoluției umane.

2016: Bob Dylan

În 2016, Academia Suedeză a decis să-i ofere Nobelul pentru Literatură lui Bob Dylan, motivând astfel: “pentru crearea unor noi expresii poetice în marea tradiţie a muzicii americane”. După ce, inițial, muzicianul nu a avut vreo reacție legată de decernarea acestui premiu, în cele din urmă Bob Dylan a decis să accepte distincția.

Prima parte a memoriilor sale, Cronica vieții mele. Volumul 1, acoperă sosirea lui Bob Dylan la New York și procesul prin care a trecut până la lansarea albumului de debut. Deși ignoră o bună parte din perioada lui de glorie, autobiografia este o lectură plăcută, prin care ți se împărtășesc destul de multe dintre secretele unuia dintre cei mai importanți muzicieni ai tuturor timpurilor.

2015: Svetlana Alexievici

“Pentru scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinței și curajului” – aceasta a fost motivația dată de Academie atunci când a decis acordarea, în 2015, a Nobelului pentru Literatură Svetlanei Alexievici.

În cartea Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supraviețuitorilor, Svetlana Aleksievici a cules din Bielorusia foarte multe impresii personale asupra accidentului din 1986, care a devastat această țară și pe locuitorii ei. Volumul nu este unul de ficțiune, ci o colecție de istorii orale care ne arată cât de tulburătoare a fost tragedia umană din acele zile de la Cernobîl.

2014: Patrick Modiano

Patrick Modiano a luat Nobelul pentru Literatură “pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de înțeles destine umane și a dezvăluit universul țărilor aflate sub ocupație”.

În cafeneaua tinereții pierdute, Patrick Modiano pune cap la cap fragmente care aparțin mai multor naratori. Patru voci construiesc imaginea lui Jacqueline Delanque, cunoscută drept Louki în cercul de artiști cu care-și petrecea timpul în cafeneaua Condé. Un elev, detectivul angajat de soțul lui Louki, Roland, un bărbat pe care Louki îl întâlnește la niște ședințe ezoterice și Louki însăși sunt cele patru personaje-narator de care Modiano se folosește în romanul său.

O carte care respiră parfumul boemilor ani ’60 din Paris, cu bistro-uri și cafenele unde se petrec întâlnirile artiştilor și unde timpul stă pe loc, lăsând loc numai visării.

2013: Alice Munro

“Un maestru al prozei scurte contemporane”, Alice Munro a primit premiul în 2013.

Cartea Prea multă fericire înseamnă 10 povestiri despre personaje care au parte de tot felul de pierderi și dezamăgiri, dar care merg mai departe în viață, conștiente fiind că, totuși, fericirea există undeva, fie că a rămas în trecut, că ar fi putut fi trăită sau că le așteaptă undeva pe drum.

Dimensiuni este povestea unei femei al cărei soț se află în închisoare pentru că şi-a ucis copiii, Unele femei e despre o fetiță de 13 ani angajată să îngrijească un bolnav de leucemie, iar Chipul e despre o fată care se mutilează pentru a arăta ca prietenul ei cel mai bun din copilărie.

Alice Munro a adunat, în acest volum, întâmplări de impact scrise scurt și simplu. Nici nu poți scrie altfel, când vrei să condensezi în 20-30 de pagini povești care au loc în câteva zeci de ani.

2012: Mo Yan

Mo Yan, „cu un realism halucinant în care îmbună poveștile populare cu istoria și contemporanul”, este cel ales de Academia Suedeză în 2012.

„Oboseala de viață, oboseala de moarte/Din lăcomie și dorințe se iscă. împuținând dorințele, fără făptuire,/Trupul și inima în largul lor au să fie”, astfel spune Buddha în romanul Obosit de viață, obosit de moarte al lui Mo Yan.

Este povestea lui Ximen Nao, împușcat pentru ca a refuzat să se alăture Partidului Comunist. Dar povestea nu se oprește odată cu moartea personajului principal. După ce ajunge în iad, Ximen Nao obține promisiunea de a reveni pe pământ pentru a găsi răspunsuri la întrebarile sale. La 1 ianuarie 1950, Ximen Nao se naște pășește din nou pe pământ, dar nu ca om, ci ca măgar în curtea familiei sale. După viața de măgar trece prin cea de vită de povară, câine, maimuță și tot așa, după legile buddhiste, pentru a avea, în cele din urmă, șansa de a renaște ca om.

2011: Tomas Tranströmer

Tomas Tranströmer a fost recompensat cu Nobelul pentru Literatură “pentru că, prin imaginile sale condensate și translucide ne oferă o perspectivă proaspătă asupra realității”.

Tomas Tranströmer a fost traducător și psiholog suedez, dar și unul dintre cei mai traduși poeți suedezi, opera sa fiind tradusă în aproximativ 50 de limbi.

Taina cea mare este un volum alcătuit din cinci poeme scurte plus 45 de poeme haiku.

“Oameni păsări.

Înflorea merii.

Taina cea mare.”

2010: Mario Vargas Llosa

Lui Mario Vargas Llosa i-a fost decernat Nobelul „pentru cartografierea structurilor puterii, pentru descrierile sale pătrunzătoare, care vorbesc despre rezistența individuală, revoltă și și eșec”.

Romanul Războiul sfârșitului lumii are la baza un eveniment real din istoria Braziliei – sfârșitul secolului al XIX-lea. În Canudos, un ținut sărac din nord-estul țării, izbucnește o revoltă sângeroasă a unei secte milenariste conduse de Antonio Sfatuitorul. În acest conflict civil au murit aproape 20.000 de oameni.

Doctrina lui Antonio Sfătuitorul este ultra-ortodoxă, iar el vorbeşte adepților lui despre iubire, pace, penitenţă, dar şi despre judecată, rai şi iad. Pentru cei care îl urmează, republica se transformă într-un fel de Antihrist, iar conflictul capătă proporţii apocaliptice.

Romanul lui Mario Vargas Llosa începe astfel:

Omul era înalt şi atât de slab încât părea mereu văzut din profil. Avea pielea smeadă, oasele proeminente, iar ochii îi ardeau cu foc nestins. Purta sandale de păstor şi tunica vineţie îi cădea pe trup ca veşmîntul acelor misionari care, din când în când, vizitau satele din sertón – numele vastelor podişuri înalte din Nord — botezând copii cu nemiluita şi cununând perechi de concubini. Era cu neputinţă să-i afli vârsta, obârşia, istoria, dar avea ceva pe faţa lui liniştită, în obiceiurile-i frugale, în neclintita lui seriozitate, ceva ce îi atrăgea pe oameni încă înainte ca el să le dea sfaturi.

Dacă vrei să vezi și alte începuturi de cărți, intră AICI.