Când vorbim despre adaptări cinematografice făcute după cărți, în primul rând vrem să știm cât de bine au respectat regizorul și producătorii sursa de inspirație. Și, dacă am văzut filmul înainte de carte, rareori ne mai apucăm să citim, pentru că cititul, deși ne place, ne ia și mai mult timp.

Dar sunt situații în care cartea și filmul sunt atât de diferite, încât o să fii surprins, citind, că ceea ce se află în roman a fost ignorat în mare parte de către regizor.

5 cărți după care s-au făcut filme, dar care nu au aproape nimic în comun cu ele

1. Contele de Monte Cristo, de Alexandre Dumas, după care s-a făcut filmul Contele de Monte Cristo

Mulți au văzut filmul, dar nu au citit cartea lui Alexandre Dumas, după care a fost făcută și care seamănă cu filmul numai în prima tremie. Iar personajul principal din film nu are prea mult de-a face cu cel din carte. De data asta, cartea e mai bună.

Romanul a fost publicat în 1844, dar nu te grăbi să-ți imaginezi că e un învechit, pentru că e, de fapt, o poveste frumoasă despre răzbunare. Autorul descrie viața lui Édmond Dantes, care a fost considerat informator al „Uzurpatorului” Napoleon Bonaparte și a fost arestat de către autorități chiar în ziua logodnei sale cu Mércedes. Dacă ai chef să citești romane ample, cu personaje care au destine fascinante, nu porni la drum cu idei preconceute despre Contele de Monte-Cristo!

2. Visează androizii oi electrice?, de Phillip K. Dick, după care s-a făcut filmul Blade Runner

Aproape orice adaptare cu buget mare a unei cărți de Phillip K. Dick va distruge materialul sursă, dar tot va fi ieși un film foarte bun. Blade Runner, făcut după Visează androizii oi electrice?, e doar un exemplu. Total recall, făcut după nuvela Amintiri garantate, și Minority report, făcut după nuvela cu același nume, sunt alte exemple. Ultimele două se găsesc în volumul Furnica electrică. Cărțile sunt foarte diferite de filme, dar și unele și altele sunt foarte bune.

Visează androizii oi electrice? e plasată într-un decor post-apocaliptic, în care Pământul a fost devastat de un Război Mondial nuclear, unii oameni s-au retras în zonele mai puţin afectate de praful radioactiv, iar alții – cei mai norocoşi – au emigrat către alte planete. În aceste noi colonii, majoritatea muncilor sunt încredinţate androizilor. Însă androizii au din ce în ce mai multă inteligenţă şi liber-arbitru și încep să-și dorească libertatea rezervată oamenilor. În același timp, animalele s-au împuţinat atât de mult, încât au devenit bunuri de lux și se vând prin intermediul cataloagelor, la preţuri uriaşe.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Jurassic Park, de Michael Crichton, după care s-a făcut filmul Jurassic Park

Cei care au citit cartea și au văzut și filmul spun că, deși discrepanța dintre ele nu e chiar foarte mare, Michael Crichton e un autor mai degrabă rece și conceptual și că regizorul, Steven Spielberg, a introdus multă emoție care nu se afla în roman. Unii dintre cei care au citit cartea după ce au văzut filmul s-au arătat șocați de diferențe.

4. V de la Vendetta, de Alan Moore și David Lloyd, după care s-a făcut filmul V de la Vendetta

Deși e un film grozav în sine, V de la Vendetta, thrillerul distopic regizat de James McTeigue, preia doar puncte superficiale ale intrigii din benzile desenate originale, în care scriitura lui Alan Moore se combină excelent cu ilustrațiile lui David Lloyd, conturând un roman grafic devenit clasic.

Într-un viitor distopic, după ce planeta a fost schimbată de un război colosal, puterea este preluată de un regim totalitar, al cărui scop la nivel declarativ este să restabilească ordinea. Dar ordinea nu înseamnă în niciun caz libertate, ci opresiune. Numai V încearcă să lupte contra noului sistem.

5. Mic dejun la Tiffany, de Truman Capote, după care s-a făcut filmul Mic dejun la Tiffany

Mic dejun la Tiffany din 1961, cu Audrey Hepburn în rol principal, e un film frumos, dar e foarte diferit de cartea lui Truman Capote. Deși în film Holly și Paul (personaj care în carte nu are nume) ajung împreună, în carte nu există atât de mult romantism.

În traducerea în limba română, cartea are cam 190 de pagini. E despre un scriitor care își amintește că, în urmă cu 15 ani, pe când locuia într-un vechi apartament din New York, a cunoscut o fată excentrică și misterioasă. Holly Golightly se plimbă prin New York ca o „gheișă americană”, sofisticată și aiurită. Ea le permite bărbaților bogați să o însoțească prin cluburi și restaurante, să o răsfețe cu tot felul de cadouri scumpe și, de fapt, să o întrețină. Totuși, spre deosebire de film, în roman, Holly e mult mai tristă și are o poveste de viață mult mai profundă și mai traumatizantă decât reiese din film.