Italia are un total de 55 de situri – culturale și naturale – înscrise în patrimoniul UNESCO, ceea ce face să fie țara cu cele mai multe situri de patrimoniu mondial, alături de China. Este și una dintre țările cele mai ofertante din punct de vedere turistic. Locuri precum Roma, Veneția, Florența, Milano și Pisa nu sunt numai extrem de frumoase, ci și destinații ieftine, comparativ cu alte locuri.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

În perioada următoare, țara va avea de suferit în continuare de pe urma noului coronavirus, așa că va pierde mult din potențialul turistic, chiar dacă se va găsi un tratament pentru virus.

Dar Italia a fost întotdeauna un spațiu ofertant pentru scriitorii din întreaga lume, nu numai pentru italieni. Văzută deseori ca un loc de relaxare și viață boemă, o găsim în multe romane scrise de autori care s-au îndrăgostit de ea.

Ne-am gândit că, dacă tot nu o să poți merge în curând în Italia, măcar să citești despre ea, așa că am făcut o scurtă selecție de romane a căror acțiune are loc în această țară a lui dolce far niente.

8 romane a căror acțiune este plasată în Italia

1. Cameră cu vedere, de E.M. Forster

Prima parte a romanului are loc în Italia, acolo unde obișniau să-și petreacă vacanțele englezii din clasa de mijloc. Dintre ei, se evidențiază Lucy Honeychurch care pleacă, împreună cu verișoara ei mai mare, într-un tur al Italiei, primăvara.

Lucy trăiește o viață rigidă, dar personajele neconvenționale pe care le întâlnește la Pensiunea Bertolini o fac să vadă viața cu alți ochi. Italia și, mai ales, întâlnirea cu neobișnuitul George Emerson, de care se simte atrasă, o schimbă pe Lucy, care ajunge să se simtă în contrast cu rigoarea epocii victoriene din care face parte. Totuși, din cauza educației impuse de familie şi societate, se logodește cu Cecil Vyse, un aristocrat rigid și pudic.

Lupta care se dă în sufletul lui Lucy se domolește după o discuţie pe o are cu tatăl lui George: „Nu-i cu putinţă să iubeşti şi să fugi. Poate că ai vrea dumneata să se poată, dar nu se poate. Dragostea poţi s-o împingi mai încolo, poţi s-o ignori, poţi s-o murdăreşti, dar niciodată n-o vei putea smulge din suflet. (…) Acum e întuneric şi ţi se pare că frumuseţea şi pasiunea nu au existat niciodată. Ştiu. Dar aminteşte-ţi de Florenţa de la poalele munţilor şi de întreaga privelişte”.

Cameră cu vedere este o carte care îți va da sentimentul că dragostea poate trece peste orice obstacole. Este unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui E.M. Forster, o operă optimistă, romantică și plină de umor.

2. Adio, arme, de Ernest Hemingway

În 1918, Ernest Hemingway s-a înrolat în război. A făcut voluntariat pe ambulanță în Italia, a fost rănit și decorat de două ori. Din această experiență a lui a scris, ulterior, Adio, arme.

Modul în care Hemingway descrie războiul este de neuitat. Reușește să recreeze frica, sentimentul de camaraderie, curajul voluntarilor americani, precum și bărbații și femeile pe care îi cunoaște în Italia acelor vremuri.

Adio, arme, nu este numai despre război. Este și despre o uriașă poveste de dragoste, dramatică și pasională, dar lipsită de compromisuri.

Relația dintre Frederic Henry și Catherine Barkley e prinsă, pe toată durata romanului, în instabilitatea politică dată de război. Cei doi se întâlnesc în timpul Primului Război Mondial, când Catherine, asistentă medicală, îl îngrijește pe Henry după ce acesta e rănit pe front, fără vreun pic de glorie. Relația lor începe ca o joacă, dar devine mai puternică pe măsură ce Henry și Catherine își dau seama cât de mult contează iubirea în asemenea circumstanțe ostile.

3. Dacă într-o noapte de iarnă un călător, de Italo Calvino

Dacă într-o noapte de iarnă un călător este un roman ingenios, cu un text experimental. Este despre un cititor care începe să citească o carte numită „Dacă într-o noapte de iarnă un călător”. Structura romanului lui Calvino este interesantă. Capitolele în care se vorbește despre acest cititor sunt intercalate cu alte capitole – capitole inițiale ale altor cărți pe care cititorul încearcă să le citească, dar îi este imposibil să le termine.

Citind romanul lui Italo Calvino simți că personajul principal (Cititorul) se plimbă printr-un labirint de lecturi. Întâmplările prin care trece el au loc și în planul real, nu numai prin intermediul lecturii. De altfel, ceea ce citește îi influențează viața. În roman apare și o cititoare. Într-un fel, romanul lui Italo Calvino este o comedie în care cei doi protagoniști, Cititorul și Cititoarea, ajung în cele din urmă să se căsătorească, după ce aproape că au terminat de citit Dacă într-o noapte de iarnă un călător.

4. Prietena mea genială, de Elena Ferrante

Prietena mea genială este pe lista noastră de romane a căror acțiune este plasată în Italia pentru că ilustrează atât de bine viața într-un Napoli cenușiu al anilor ‘40. Romanul este despre Elena (Lenu) și Lila, care sunt mereu în competiție, dar reușesc să rămână apropiate până târziu.

Romanul este, de fapt, prima carte din tetralogia napolitană a Elenei Ferrante, așa că, dacă ai vreme (și ar trebui să ai în perioada următoare), poți citi toate cele patru cărți. Dincolo de povestea celor două fete, romanul este și o introducere în viața familiilor tipic italiene din 1944. Nu îți bate capul să reții indexul personajelor, nu vei reuși de la început! Ele vor căpăta substanță pe parcurs și le vei recunoaște nu numai după nume, ci mai ales după trăsăturile lor de caracter simplu, dar puternic descrise.

5. Mie nu mi-e frică, de Niccolò Ammaniti

Italia, 1978, o vară fierbinte. O comunitate mică, de cinci case, din mijlocul unui câmp. Șase copii se plimbă de colo-colo pe biciclete, în peisajul rural. În joaca lor, își dau tot felul de pedepse umilitoare și provocatoare. Michele are nouă ani și crede în monștri. În urma unui joc, desoperă un secret teribil, pe care nu îndrăznește să-l sună nimănui. Este vorba despre un copil de vârsta lui, ținut captiv.

Cartea lui Niccolò Ammaniti e plină de tensiune dramatică, dar și de o forță poetică nebănuită. Stilul scriiturii e unul simplu și alert.

6. Mănâncă, roagă-te, iubește, de Elizabeth Gilbert

Mănâncă, roagă-te, iubește a emoționat o lume întreagă și a contribuit la schimbarea a numeroase vieți, prin faptul că a inspirat și a dat putere multor cititori să pornească în descoperirea celor mai bune părți din ei înșiși.

La cei 30 de ani ai săi, Elizabeth Gilbert avea tot ce se presupune că o femeie și-ar dori să aibă: un soț, o casă și o carieră de succes. Dar, în loc să se simtă fericită și împlinită, era dominată de frică și confuzie.

Romanul este despre cum această femeie a lăsat totul în urmă, tot acest succes de fațadă, și a plecat în lume, ca să exploreze trei aspecte diferite ale firii ei: plăcerea gastronomică – în Italia, devotamentul și căutarea spirituală – în India, iar în insula Bali – echilibrul dintre bucuria lumească și transcendența divină, dintre trup și suflet. Experiența ei din Italia e una care te va unge pe suflet. Și poate îți va da și câteva idei despre ce să mai mănânci în perioada de autoizolare.

7. Strigă-mă pe numele tău, de André Aciman

Strigă-mă pe numele tău e una dintre cele mai frumoase romane a căror acțiune este plasată în Italia. E o poveste de dragoste ceva mai neobișnuită, dintre un adolescent și oaspetele tatălui său, venit peste vară în casa de pe riviera italiană.

Inițial, cei doi afișează indiferență unul față de celălalt. Dar, pe durata verii caniculare, frica, obsesia, dorința și fantezia se întrepătrund și dau la iveală o pasiune uluitoare.

Peisajul de țară italian își face simțită prezența peste tot în carte: „Cel mai tare mă temeam de zilele când nu-l vedeam mai multe ore în șir – după-amiezi și seri întregi, uneori fără să știu unde fusese. Se întâmpla doar să-l văd traversând piazzetta sau stând de vorbă cu oameni pe care nu-i cunoșteam. Dar nu conta, pentru că în mica piazzetta unde se strângea lumea la ora închiderii arareori îmi arunca și o a doua privire și mă saluta cu o înclinare imperceptibilă a capului, care era posibil să nu-mi fi fost adresată atât mie, cât tatălui meu, al cărui copil se întâmpla să fiu”.

8. Singurătatea numerelor prime, de Paolo Giordano

Un număr prim se poate împărți doar la unu sau la el însuși. Alice și Mattia, amândoi „numere prime”, pare că sunt destinați singurătății. Cei doi se întâlnesc în adolescență. Amândoi marcați de traume din copilărie, nu reușesc să creeze conexiuni reale cu altcineva.

Unul dintre ei este nevoit să trăiască având o imperfectiune fizică dobândită în urma unui accident de schi. Celălalt trebuie să facă față sentimentului de vinovăție după ce și-a abandonat sora retardată. Dorința de compensare a defectelor lor, de natură fizică sau emoțională, nevoia de autoizolare și autodistrugere sunt lucruri care, într-un fel, îi aduc împreună.

Paolo Giordano a scris o carte despre singurătate. E un roman emoționant despre condiția umană, într-o izolare care nu este impusă din exterior.