De multe ori nedreptățim literatura română nu doar în timpul școlii, ci și după ce terminăm. Pentru mulți dintre noi, autorii români rămân legați de comentarii literare, personaje de memorat, teme și lecturi pe care trebuia să le terminăm înainte de teze sau examene. Poate din acest motiv unii dintre noi rămânem cu resentimente și apoi, chiar dacă timpul trece, uităm să ne întoarcem la literatura română când am putea să o citim cu alți ochi.

Adevărul este însă că, dincolo de titlurile pe care le știm cu toții de la orele de română, avem o literatură surprinzător de variată și, uneori, mult mai actuală decât ne-am aștepta. Cărți despre iubire și obsesie, despre familie și singurătate, despre copilărie, memorie, comunism, libertate sau pur și simplu despre oameni care încearcă să-și găsească locul într-o lume complicată.

Am păstrat în listă și câteva cărți românești cunoscute și apreciate de generații întregi de cititori, dar am pus și unele care sunt cunoscute, cel puțin momentan, mai degrabă în cercurile pasionaților de literatură. Tocmai de aceea, merită să le (re)descoperim. Împreună, oferă o imagine ceva mai largă asupra literaturii române decât cea cu care ne-am obișnuit în anii de școală.

15 cărți românești pe care să le citești

1. Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda

Un roman despre iubire, libertate și supraviețuire într-o societate în care oamenii ajung să plătească scump pentru propriile convingeri. Marin Preda urmărește în această carte memorabilă destinul lui Victor Petrini, un profesor de filosofie a cărui viață este dată peste cap de relații complicate, dezamăgiri și, mai ales, de realitatea regimului comunist.

E impresionant să vezi cum slăbiciunile oamenilor, frica, puterea și compromisurile pot schimba destine.

Este o lectură intensă, uneori apăsătoare, dar care merită parcursă pentru întrebările pe care le lasă în urmă despre libertate, iubire și demnitate. Un roman important al literaturii române, care este relevant și astăzi.

2. Maitreyi, de Mircea Eliade

Chiar dacă se studiază în școală, credem că romanul lui Mircea Eliade depășește programa și că poate fi de interes pentru generații diferite. E povestea de iubire dintre Allan, un tânăr englez care lucrează în India, și Maitreyi, fiica inginerului Narendra Sen, în casa căruia Allan ajunge să locuiască. Întâlnirea dintre cei doi se transformă treptat într-o relație intensă, dar diferențele culturale, religioase și sociale fac ca iubirea lor să devină tot mai complicată. Ceea ce începe ca o apropiere curioasă se transformă într-o experiență care îl schimbă profund pe Allan.

3. Patul lui Procust, de Camil Petrescu

Patul lui Procust merită încercat, chiar dacă și acesta e un roman care se studiază în liceu. Camil Petrescu construiește o poveste complicată despre iubire, gelozie, orgoliu și relații care nu sunt niciodată atât de simple pe cât par la început. În centrul poveștii se află Fred Vasilescu și Emilia Răchitaru, iar cititorul e invitat să pună cap la cap informațiile pe care le află despre cei doi și să se întrebe cât din ceea ce află reprezintă adevărul și cât este doar perspectiva celui care povestește.

E o carte pentru o zi în care ai chef să citești mai atent și să te lași prins de psihologia personajelor.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

4. Nostalgia, de Mircea Cărtărescu

Nostalgia nu este o carte pe care să o citești în grabă. Volumul e format din proze scurte în care realitatea și visul se amestecă, iar Bucureștiul copilăriei și adolescenței capătă o atmosferă stranie, aproape hipnotică.

Personajele trec prin experiențe în care limitele dintre ceea ce se întâmplă în realitate și ceea ce se petrece în imaginație devin tot mai greu de trasat, pentru că Mircea Cărtărescu transformă copilăria, jocurile, dorințele și spațiile familiare într-o lume care pare, în același timp, pe cât de apropiată, pe atât de ireală.

5. Dimineață pierdută, de Gabriela Adameșteanu

Gabriela Adameșteanu construiește povestea unei întâlniri aparent obișnuite, între Vica Delcă, o femeie simplă și energică, și Ivona Scarlat, o bătrână provenită dintr-o familie înstărită, dar o întâlnire care deschide ușa către amintiri, relații de familie și fragmente din istoria unei lumi dispărute. Personajele rememorează oameni și întâmplări, iar trecutul se strecoară treptat în prezent.

Nu e o carte cu o acțiune spectaculoasă, ci despre oameni și despre felul în care o viață întreagă poate încăpea în conversații, amintiri și gesturi aparent banale.

6. Cartea șoaptelor, de Varujan Vosganian

Cartea șoaptelor pornește de la memoria familială a lui Varujan Vosganian și din poveștile pe care autorul le-a auzit în copilărie de la membrii comunității armene, însă nu este o autobiografie propriu-zisă.

În copilărie, Varujan îi ascultă pe adulții din familia lui și din comunitatea armeană din care face parte povestind despre oameni și locuri pe care nu le-a cunoscut niciodată. Bunicul Garabet și ceilalți bătrâni poartă în memorie povești despre rude dispărute, despre Armenia și despre întâmplări despre care se vorbește de cele mai multe ori în șoaptă, ca și cum simplul fapt că le-ar rosti ar putea să readucă la viață trecutul.

Mai târziu, memoria comunității armenești se întâlnește și cu istoria României comuniste, cu frica, persecuția și pierderea libertății. Astfel, ceea ce începe ca o copilărie petrecută printre poveștile bunicilor devine o călătorie prin memoria unei întregi comunități.

7. Viața începe vineri, de Ioana Pârvulescu

Bucureștiul anului 1897. Un grup de personaje care par venite dintr-o altă epocă. Un bărbat găsit inconștient, un jurnalist curios, personaje misterioase și o serie de întâmplări neobișnuite dau naștere unei povești care combină atmosfera istorică și misterul.

Ioana Pârvulescu reconstruiește cu multă atenție Bucureștiul de la sfârșitul secolului al XIX-lea, de la haine și obiceiuri până la felul în care oamenii își petreceau timpul și priveau lumea.

8. Interior zero, de Lavinia Braniște

Lăsăm trecutul în urmă și ajungem în România contemporană. Cristina lucrează pentru o firmă de construcții, are o viață profesională care nu o împlinește. În același timp, încearcă să se descurce cu relații complicate, bani, chirie și nesiguranțe de tot felul.

Lavinia Braniște e o autoare care vorbește despre viața de adult fără să o romantizeze. Personajul principal din acest volum e vulnerabil, uneori ironic, alteori frustrat, iar tocmai această sinceritate face romanul atât de ușor de citit.

9. Cimitirul, de Adrian Teleșpan

Adrian Teleșpan a spus explicit despre Cimitirul că este „un roman autobiografic fictiv”, deci personajul principal, Adrian Green, nu trebuie confundat cu autorul.

Povestea urmărește un tânăr gay care pleacă din România și ajunge să lucreze în Londra, iar experiențele lui devin punctul de plecare pentru o explorare a sexualității, singurătății, relațiilor și vieții departe de casă. Teleșpan nu încearcă să îndulcească lucrurile și tocmai această sinceritate i-a adus un public numeros.

10. Exuvii, de Simona Popescu

Ce se întâmplă cu toate versiunile noastre de până acum? Copilul care am fost, adolescentul care am fost, adultul care am devenit? Simona Popescu pornește de aici și reconstruiește lumea copilăriei și adolescenței prin fragmente de memorie, senzații, întâmplări și oameni care au contribuit la formarea unei identități. Titlul însuși trimite la ideea de „învelișuri” abandonate pe măsură ce ne transformăm.

E o carte excelentă, mai ales dacă ai chef de o lectură care te face să te gândești la propria copilărie și la omul care ai fost înainte să devii adult.

11. Pânza de păianjen, de Cella Serghi

Cella Serghi construiește un roman foarte intim, în care sentimentele și amintirile personajului sunt cel puțin la fel de importante ca acțiunea propriu-zisă, iar Bucureștiul și atmosfera interbelică completează povestea.

Diana e o tânără sensibilă și visătoare, care încearcă să-și găsească locul într-o lume în care iubirea, familia și convențiile sociale îi influențează alegerile. Se îndrăgostește de Mihai, însă relația lor este complicată de diferențele sociale și de nesiguranțele fiecăruia. În același timp, în viața ei apare Alexandru, un bărbat mai matur, care îi oferă o altă perspectivă asupra iubirii și a vieții.

Pânza de păianjen este o carte mai veche, dar care te poate surprinde plăcut.

12. Groapa, de Eugen Barbu

Eugen Barbu coboară în lumea mahalalei bucureștene și urmărește destinele oamenilor care trăiesc într-un univers dur, sărac și violent arătându-ne toate acestea prin personaje foarte diferite, fiecare cu propriile ambiții, frici și slăbiciuni.

În loc să idealizeze trecutul, acest roman îl arată în toată brutalitatea lui, cu conflicte sociale, relații complicate și oameni – cârciumari, hoți, prostituate, negustori și muncitori – care încearcă să supraviețuiască într-o lume dificilă.

E un roman pentru cei care vor să descopere o altă față a Bucureștiului și a literaturii române din secolul trecut.

13. Zenobia, de Gellu Naum

Totuși, dacă vrei să ieși complet din realism, Zenobia e una dintre cărțile românești care fac asta fără doar și poate.

Gellu Naum face asta poate mai bine decât orice alt autor român: construiește o lume în care realitatea este permanent traversată de vis, absurd și suprarealism. Relația dintre narator și Zenobia devine centrul unei călătorii în care lucrurile nu funcționează după regulile obișnuite.

Ai grijă însă, nu este o carte pentru citit în fugă. Din contră.

14. Sexagenara și tânărul, de Nora Iuga

Deși de obicei scrie poeme, de data aceasta Nora Iuga a scris un roman poetic despre întâlnirea dintre două generații, despre dorință, singurătate, vârstă și libertatea de a privi viața dincolo de convențiile obișnuite.

Personajul feminin central, o femeie ajunsă la vârsta de șaizeci de ani, se află într-o relație neobișnuită cu un tânăr, iar romanul explorează cu multă sinceritate și ironie ceea ce se întâmplă atunci când dorințele personale nu mai vor să respecte regulile impuse de ceilalți.

O carte care nu se teme să vorbească despre îmbătrânire, sexualitate și libertate într-un mod direct și surprinzător.

15. Iona, de Marin Sorescu

Deși este o piesă de teatru, nu un roman, credem că Iona merită să-și găsească locul într-o listă de cărți românești care merită citite. Marin Sorescu pornește de la mitul biblic al lui Iona, înghițit de pește, și îl transformă într-o poveste despre singurătate, libertate și căutarea unui sens.

Personajul se trezește captiv în burta peștelui și încearcă să găsească o cale de ieșire, dar aventura lui devine treptat o meditație asupra condiției umane.

Unele dintre cărțile de mai sus sunt mai ușor de citit, altele cer ceva mai multă răbdare. Unele ne duc în Bucureștiul de altădată, altele în copilărie, în lumea comunismului sau într-un univers în care realitatea și imaginația se amestecă. Tocmai diversitatea din literatura română ne face să ne gândim că merită să-i acordăm atenție, de data asta alegând cartea după alte criterii decât programa școlară.

Cărțile scrise de autori români contemporani au, de multe ori, ceva familiar încă de la primele pagini: recunoști străzi, vorbe, gesturi, feluri de a gândi. Recunoști umorul, melancolia, micile noastre absurdități și realitatea care ne înconjoară.

Când citești literatură română recentă nu doar că susții o cultură vie și în continuă transformare, dar descoperi și o diversitate uimitoare de stiluri, teme și voci, unele delicate, altele mai curajoase sau tăioase, altele complet neașteptate. Tocmai din acest motiv, să citim autori români nu e doar „necesar” pentru a înțelege contextul cultural în care trăim, ci și surprinzător de plăcut. Și poate că e momentul să ne uităm mai atent la ce scriem noi și la cât de bine o facem.

20 de cărți scrise de autori români contemporani 

1. Sexagenara și tânărul, de Nora Iuga

Romanul Norei Iuga e construit sub forma unui jurnal intim, în care protagonista își notează gândurile, fricile, dorințele, fanteziile și micile catastrofe zilnice cu o sinceritate dezarmantă. Sexagenara și tânărul explorează cu tandrețe povestea unei femei de peste șaizeci de ani care se îndrăgostește de un bărbat mult mai tânăr.

Nu există pudibonderie sau (prea multă) autocenzură: totul este spus direct, cu energie, cu autoironie și cu un farmec greu de imitat. O carte despre feminitate, seducție, îmbătrânire, libertate și despre felul în care dorința și pofta de viață nu au vârstă.

2. Dimineața pierdută, de Gabriela Adameșteanu

Romanul care a consacrat-o pe Gabriela Adameșteanu ca una dintre cele mai importante voci ale literaturii române contemporane. Publicată în 1983, Dimineața pierdută urmărește destinul unei familii din mica burghezie din București, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și până în perioada comunistă timpurie.

Scriitoarea construiește o atmosferă densă, realistă, dar cu accente aproape cinematografice: Bucureștiul, atât interbelic, cât și postbelic, devine un personaj în sine, cu străzile, cafenelele și apartamentele lui, în care se joacă micile drame ale oamenilor simpli.

3. Zaraza, de Andrei Ruse

Inspirat de viața marelui cântăreț Cristian Vasile, romanul recreează Bucureștiul interbelic, cu lumina și cu umbrele lui. Andrei Ruse scrie despre povestea de dragoste dintre Zaraza și dizeorul Cristian, pe fundalul unui oraș în plin avânt cultural, dar prins în tensiuni politice.

Atmosfera e delicioasă, cu bordeluri elegante, săli de dans, mafioți, artiști și scandaluri.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

4. Copilăria lui Kaspar Hauser, de Bogdan-Alexandru Stănescu

În acest volum, Bogdan-Alexandru Stănescu a alăturat 12 povestiri cu acelaşi narator, Bobiță: Tătuţu, Ion Maiorescu, Balkan, Barbut, Crematoriul, Spre Ciocăneşti, Călăraşi, Duhul din lampă, Scriu despre Ashbery, Popa Mihai, Ninge în Tyria, Playing it hard și Knossos.

Cartea e o autoficțiune despre copilăria optzecistă și traumă, în care protagonistul rememorează violența domestică, absențele tatălui și transformarea unui copil sensibil într-un adult care încearcă să-și înțeleagă rădăcinile. Narațiunea alternează între inocență și brutalitate, iar stilul e extraordinar de intens.

5. Ai uitat să râzi, de Bogdan Munteanu

O colecție de povestiri scurte despre oameni obișnuiți, fie ei vecini, colegi, prieteni, trecători. Fiecare povestire prinde o mică fisură, o emoție, o revelație. Umorul e fin, uneori amar, iar tablourile sunt atât de reale încât ai impresia că citești despre persoane pe care le cunoști deja.

6. Chihlimbar, de Cătălin Pavel

Romanul lui Cătălin Pavel îl urmărește pe muzicianul franco-flamand Josquin des Prezi care este adus în Dobrogea, într-o vreme și un spațiu inedit, într-o „Uniune Europeană medievală” fictivă. Firul narativ alternează între prezent și epoci trecute, iar pe fundalul acestei lumi fictive se dezvoltă o poveste de iubire, artă și nostalgie.

Josquin încearcă să-și regăsească o iubire pierdută și este implicat în povești despre haiduci, lăutari, personaje marginale și figuri fantastice.

7. Sînt o babă comunistă!, de Dan Lungu

Stilul literar al lui Dan Lungu îmbină analiza sociologică cu umorul subtil și introspecția, surprinzând realitățile cotidiene din perioada comunistă și schimbările societale de după 1989.

În acest roman, protagonista, Emilia Apostoae, povestește cu nostalgie despre „vremurile bune” ale comunismului, în timp ce fiica ei, ajunsă adult, are o viziune complet diferită asupra acelei perioade. Conflictul dintre generații și dintre percepții produce mult umor, dar și momente de reflecție amară.

8. Manuscrisul fanariot, de Doina Ruști

Acțiunea cărții scrisă de Doina Ruști are loc în Bucureștiul secolului XVIII, unde personajul principal intră într-o poveste în care se combină intrigi politice, dragoste și misticism oriental.

Ioanis este un tânăr croitor de origine megleno-română care ajunge în Bucureștiul fanariot, unde este confundat cu valetul unui consul rus și se implică într-o poveste complicată de dragoste cu o tânără țigancă roabă. Romanul are o anumită exuberanță a limbajului și impresionează prin reconstrucția minuțioasă a epocii fanariote.

9. Întâmplări și personaje, de Florin Lăzărescu

Florin Lăzărescu este coscenarist al filmului Aferim!, regizat de Radu Jude, care a câștigat Premiul Ursul de Argint pentru cea mai bună regie la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, ediția 2015.

Cartea Întâmplări și personaje este o colecție de texte inspirate din realitatea micilor comunități, Lăzărescu surprinzând situații aparent banale – certuri, întâlniri ratate, momente de tandrețe – pe care le transformă în povești care îți sufletul. E genul de carte care te face să zici „exact așa e viața!”.

10. Sonia ridică mâna, de Lavinia Braniște

Sonia e o tânără care jonglează cu un job precar, relații complicate și un oraș care pare că o strânge din ce în ce mai tare, o tânără care navighează probleme de identitate, relații, familie și trecutul comunist, fiind în același timp implicată într-un proiect de scenariu de film.

Romanul surprinde perfect sentimentul generației 25-30+, adică presiunea de a fi „ok” într-o lume obositoare.

11. Matei Brunul, de Lucian Dan Teodorovici

Matei, un păpușar carismatic, este arestat în anii ’50 și supus unei reeducări violente. Romanul lui Lucian Dan Teodorovici explorează mecanismele fricii, ale uitării și ale redefinirii identității sub presiunea unui regim totalitar. E o carte puternică, care te urmărește mult timp după ce o termini.

12. Extraconjugal, de Mihai Radu

Mihai Radu a scris un roman noir emoționant despre Robert, care, la o vizită de Paște la părinți, descoperă că mama lui are o boală venerică. Această veste declanșează o anchetă familială pentru a afla care dintre părinți a înșelat. Pe parcurs, Robert își reîntâlnește foste iubiri, prieteni din copilărie și umbre din trecut, într-o poveste cinică, ironică și profundă despre trădare, familie și fragilitatea relațiilor.

13. Ierbar, de Andrei Dósa

Ierbar, al lui Andrei Dósa, este un roman fragmentat și aproape hipnotic care urmărește un grup de prieteni tineri, prinși între rutina urbană și căutarea intensă de experiențe extreme, deseori prin droguri sau revelații mistice.

Personajele se întâlnesc în contexte bizare: vizite la ferme exotice, excursii virtuale aproape supranaturale, ședințe de storytelling alimentate de substanțe stimulante sau seri în azile pline de bătrâni.

14. Exorcizat, de Radu Găvan

Romanul lui Radu Găvan urmărește povestea unui tânăr agent imobiliar, sărac și singuratic, care trăiește într-un București sumbru, populat de „demoni” atât în plan psihologic, cât și în lumea reală, sub forma gangsterilor, corupției și tentațiilor subterane. În același timp, protagonistul se luptă cu depresia și cu vinovăția, cuprins într-o spirală de violență și halucinații, dar încercând să-și păstreze demnitatea și speranța.

15. Cartea râsului și a cercetării, de Radu Paraschivescu

Radu Paraschivescu a scris un eseu satiric și savuros în care adună „descoperiri” pseudoștiințifice amuzante, de la ideea că un pahar de vin roșu ar înlocui o oră de sport și până la teoria că îmbrățișările pot vindeca răceala, și le analizează cu umor și ironie fină.

Autorul construiește astfel un portret al credulității moderne și al imposturii intelectuale, arătând cum pseudoștiința și naivitatea sunt exploatate la nivel global. Una peste alta, face cititorul să râdă, dar și să reflecteze asupra manipulării și absurdităților contemporane.

16. Singură pe Drumul Mătăsii, de Sabina Fati

Un uurnal de călătorie impresionant, rezultat dintr-un traseu parcurs de către autoare, singură prin Asia Centrală. Sabina Fati, jurnalistă, scriitoare și analistă de politică externă din România, îmbină observația geopolitică cu întâlnirile umane memorabile în timp ce, 80 de zile, parcurge aproximativ 15.000 de kilometri pe traseele istorice ale Drumului Mătăsii.

17. Transparență, de Radu Vancu

Un roman atipic, care îmbină realismul cu fantasticul urban, plasat într-un Sibiu transformat într-un fel de spațiu-lume în care morții și viii coexistă. E povestea a doi studenți la Litere prinși într-o relație intensă și neobișnuită: el, afectat de o boală ciudată care îl face „transparent” la emoții puternice, și ea, extrem de sensibilă și capabilă de gesturi dramatice.

Radu Vancu explorează temele depresiei, ale suferinței, ale iubirii și ale luminii care poate ieși chiar și din întuneric, într-o poveste profundă, actuală, scrisă cu o sensibilitate de poet și o forță de romancier.

18. Cum mi-am petrecut vacanța de vară, de T.O. Bobe

Scris sub forma unui jurnal al unui puști de 10 ani, romanul recreează cu umor și farmec universul copilăriei: gașca de prieteni, regulile inventate ale jocurilor, micile spaime și marile victorii. Luca, personajul principal, trece de la zile liniștite la aventuri neașteptate care îl fac să descopere absurditățile și limitele lumii adulților.

Stilul lui T.O. Bobe combină umorul cu sensibilitatea copilăriei, transformând clișeele compunerilor școlare într-o poveste profundă și emoționantă.

19. Așa să crească iarba pe noi, de Augustin Cupșa

Romanul lui Augustin Cupșa urmărește copilăria și adolescența lui Pisică, un tânăr care crește după 1990 în Craiova, navigând între realismul dur al vieții de cartier și visurile de evadare dintr-o lume plină de lipsuri și conflicte familiale.

Autorul construiește o poveste profundă despre identitate, vinovăție și dorința de libertate, surprinzând relațiile complicate dintre copii și părinți, prietenii și primele iubiri.

20. Eu et al., de Alex Tocilescu

Eu et al. de Alex Tocilescu e o colecție de povestiri scurte, pline de umor și absurd, care surprind viața cotidiană a oamenilor moderni, singuri și neînțeleși.

Aparent banale, personajele trec prin situații hilare sau bizare, dar care de cele mai multe ori reflectă tot felul de frici, singurătate și dorința de conexiune. Autorul combină ironia și autoironia cu momente de introspecție, ceea ce face ca lectura să fie atât amuzantă, cât și profundă.

Literatura română contemporană e mai vie și mai bogată decât pare la prima vedere. Deci, dacă îi dai o șansă, s-ar putea să descoperi în ea exact poveștile de care aveai nevoie.

Într-o lume dominată de bestsellere internaționale și trenduri virale, literatura românească contemporană își păstrează farmecul și relevanța. Autorii români din ultimele decenii surprind prin prospețimea stilului, complexitatea temelor și curajul narativ.

Fie că explorează realități sociale, dileme existențiale sau întoarcerea la rădăcini, aceste cărți demonstrează că literatura scrisă în limba română are tot ce-i trebuie pentru a fascina cititorul de azi.

Cărți românești contemporane cărora să le acorzi atenție

1. Solenoid, de Mircea Cărtărescu

Solenoid a aparut în 2015 și este considerat de mulți critici drept una dintre cele mai importante scrieri românești post-2000. Romanul lui Mircea Cărtărescu are ca narator un profesor de liceu din București care trăiește o viață aparent banală, dar interiorul lui înseamnă o lume vastă de idei, fantezii și revelații.

Cartea îmbină realul cu oniricul și filosofia, construind un univers captivant, care pune sub semnul întrebării însăși natura realității.

2. Dimineață pierdută, de Gabriela Adameșteanu

Romanul Gabrielei Adameșteanu explorează viața bucureșteană a anilor ’80 prin ochii Vicăi Delcă, o femeie simplă, dar extrem de inteligentă, cu un limbaj expresiv și o memorie remarcabilă. Într-o singură zi, ea rememorează decenii de istorie personală și colectivă. Pe scurt, dintr-o fotografie veche din vara anului 1914 prinde viață o întreagă galerie de personaje și, pe măsură ce povestea se desfășoară, romanul se transformă într-o amplă cronică de familie, ce traversează un secol de istorie românească.

Cartea este o frescă subtilă a societății românești, din perioada interbelică până în comunism, scrisă cu o ironie tandră și o profundă umanitate.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

3 Băiuțeii, de Filip Florian și Matei Florian

O autobiografie romanțată, plină de umor și nostalgie, care urmărește copilăria a doi frați crescuți în România anilor ’70-’80. Paginile cărții scrise de Filip Florian și Matei Florian sunt animate de o energie ludică, iar amintirile personale ale celor doi sunt presărate cu scene familiare tuturor celor care au trăit în acea epocă.

Cartea este atât o confesiune tandră, cât și un document viu al unei generații.

4. Cruciada copiilor, de Florina Ilis

Un roman complex, în care mai multe planuri narative se împletesc într-un puzzle modern. Povestea are în centru un tren plin de elevi care pleacă într-o excursie, dar lucrurile scapă rapid de sub control, totul transformându-se într-o revoltă spontană care implică nu doar elevii, ci și profesori, jurnaliști și autorități.

Cartea Florinei Ilis, care încheie o trilogie, după Coborîrea de pe cruce (2001) și Chemarea lui Matei (2002), este o metaforă a haosului din societate, a manipulării media și a pierderii inocenței. Stilul fragmentat și polifonic provoacă, dar și recompensează cititorul atent.

5. Medgidia, orașul de apoi, de Cristian Teodorescu

Fănică Theodorescu, fost brutar cunoscut din comuna Slobozia și pasionat de jocuri de noroc, devine proprietarul birtului din gara Medgidia, pe care îl câștigă la o licitație publică. În timp ce Europa este cuprinsă de război, micul oraș din drumul spre mare încă respiră liniște. Aici, diverse comunități – români, turci, evrei, armeni, ruși, bulgari și tătari – trăiesc în armonie, cel puțin până când tensiunile politice încep să le zdruncine echilibrul.

Cristian Teodorescu a scris o cronică ficțională orașului său natal – oraș dobrogean, aflat între cele două războaie mondiale. Cartea este scrisă cu vervă, autenticitate și un umor bine dozat, iar autorul reconstituie viața cotidiană a unei comunități multietnice, cu personaje pitorești și întâmplări de neuitat. Și e de neratat.

Fiecare dintre aceste cărți românești contemporane dovedește că literatura noastră este vie, profundă și relevantă. Într-o lume în care cultura globală tinde să uniformizeze gusturile, vocea unică a autorilor români aduce nu doar perspective proaspete, ci și o identitate literară autentică. Dacă încă nu ai citit destulă literatură românească, acordă o șansă scriitorilor contemporani – găsești mai multe titluri pe raftul acesta de literatură română – și vei fi surprins de cât de mult te pot atinge poveștile scrise în limba ta.

Dacă te gândești la cele mai bune cărți românești, s-ar putea să îți vină în minte numele unor autori precum Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Nora Iuga sau Matei Vișniec. Și ai avea dreptate. Dar, conform voturilor cititorilor aplicației Goodreads, altele sunt cărțile memorabile scrise de români.

Întâmplător sau nu, cele mai multe dintre ele se studiază în școală.

10 cele mai bune cărți românești, conform GoodReads

1. Maitreyi, de Mircea Eliade

Maitreyi e, probabil, prima carte de Mircea Eliade de care ai auzit, pentru că se studiază și în școală. E o carte-confesiune, despre care Eliade spune ulterior, în Memoriile lui, că a scris-o pentru a se elibera de perioada aceea din tinereţea sa, ca să se poată despărți de o iubire care nu a fost să fie.

În 1930, englezul Allan lucrează ca inginer la firma lui Narendra Sen, un important om de afaceri din Calcutta. Când se îmbolnăvește, Narendra îl invită să stea în casa lui, ca să se refacă. Acolo, Allan o cunoaște pe Maitreyi, fiica de 16 ani a lui Narendra, o femeie în devenire. La început, Allan simte repulsie pentru Maitreyi, dar, pe măsură ce petrece timp în casa prietenului său, se îndrăgostește iremediabil de fată. Maitreyi îi impărtășește sentimentele, dar nu îi mărturisește dragostea, diferențele culturale dintre cei doi fiind evidente.

Eliade introduce cititorul în lumea fascinantă a Indiei, cu obiceiurile și tradițiile ei orientale.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda

După ce a studiat filosofia, Victor Petrini, aflat la începutul unei cariere universitare care se anunța strălucitoare, ajunge deținut politic. Regimul comunist nu acceptă alte explicații decât cele pe care își dorește să le audă, așa că nimic nu poate împiedica închiderea lui Petrini, care ajunge să cunoască adevărata umilință. Doar capacitatea lui de a se adapta îl ajută să supraviețuiască, chiar dacă ajunge să cunoască oameni și medii de cea mai joasă speță.

Dar viața lui Petrini nu e mai ușoară nici după ce iese din închisoare. Afară, nu-l mai așteaptă nimeni și nimic. Toți fug de el, inclusiv soția și părinții. Singurul om de care se mai poate agăța, emoțional, este fiica lui.

Romanul lui Marin Preda are o bogată încărcătură filosofică legată de orice înseamnă viață, iubire și moarte. E o carte copleșitoare scrisă sub forma unei confesiuni la persoana întâi.

3. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu

„O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie, trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei”, spune Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

O carte care surprinde drama lui Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filosofie care moștenește o sumă de bani care îi schimbă viața femeii pe care o iubește. E, de fapt, drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dar care e dominat de incertitudini. Paradoxal, salvarea lui vine din conștientizarea unei drame mai puternice: absurditatea războiului.

4. Enigma Otiliei, de George Călinescu

George Călinescu a construit o frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX, un roman dens în personaje și descrieri. Dacă nu l-ai citit în liceu, ar putea fi o provocare să-l citești acum.

Felix Sima are 18 ani și vine în București la unchiul lui, Costache Giurgiuveanu, pentru a urma facultatea de medicină. Cea care îl întâmpină este Otilia, fata vitregă a bătrânului. În casa lui Costache Giurgiuveanu, Felix dă peste o pleiadă de personaje, care mai de care mai colorate.

5. Invitaţia la vals, de Mihail Drumeş

În Invitația la vals, Mihail Drumeș aduce un elogiu iubirii. Tudor, personajul lui masculin, e din copilărie un băiat căruia nu i s-a refuzat nimic. El singur își refuză iubirea, când alege să cucerească fată după fată, fără să se implice în vreo relație. Când o cunoaște pe Micaela, noua lui vecină de mansardă pune în aplicare același plan. Doar că nu-i iese așa ușor, iar acest lucru îi stârnește interesul. Micaela nu se aseamănă cu niciuna din fetele întâlnite de el până atunci.

„Bărbatul, datorită eului său aşa-zis superior, se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost”.

6. Moromeții – volumul I, de Marin Preda

Marin Preda redă o mică parte din complexitatea vieții rurale din România în perioada interbelică și postbelică. Pe parcursul a 20 de ani, observăm schimbările care se petrec în viața la sat prin intermediul familiei lui Ilie Moromete, prototipul țăranului inteligent, lider apreciat de săteni, dar părinte de temut pentru fiii săi.

Romanul este, totodată, și despre criza familială și chiar despre inadaptabilitate și rezistența în fața schimbării. Un roman savuros, plin de umor, pilde și emoție: „-Salcâmul ăsta? De ce să-l tăiem? Cum o să-l tăiem? De ce?!  -Într-adins, răspunse Moromete. Într-adins, Nilă, îl tăiem, înţelegi? Aşa, ca să se mire proştii! Pune mâna, nu te mai uita, că se face ziuă”.

7. Patul lui Procust, de Camil Petrescu

Patul lui Procust, de Camil Petrescu, este o carte mai degrabă despre ideea de iubire, decât despre relațiile de iubire. Unii cititori o consideră savuroasă – poate de aceea au votat-o pentru a fi printre cele mai bune cărți românești –, dar alții sunt de părere că nu e ușor de citit, pentru că unele pasaje sunt încâlcite și necesită o concentrare sporită.

E romanul unor orgolii rănite, o analiză a sentimentelor personajelor. În timp ce doamna T. se confesează prin intermediul unor scrisori, Fred Vasilescu vorbește, printr-un jurnal, despre o altă poveste de dragoste încâlcită: aceea dintre Ladima și Emilia.

8. Romanul adolescentului miop, de Mircea Eliade

Dacă, la Maitryi, autenticitatea celor scrise de Eliade a fost pusă la îndoială și chiar negată de Maitreyi Devi, în cazul Romanului adolescentului miop vorbim, fără îndoială, de un roman-jurnal.

Un roman în care vedem un Mircea sentimental, nemulţumit, neliniştit, trist, ironic, dar capabil de o voință uluitoare. El se luptă cu mediocritatea și încearcă permanent să își învingă slăbiciunile.

Adolescentul Mircea e, evident, miop. Introvertit, se izolează în mansarda sa, unde își construiește o lume a cărților, în care fetele nu prea au ce căuta. Mircea rămâne  deseori corigent la diferite materii, dar asta nu îl împiedică să se gândească non-stop la romanul său: „Pentru că am rămas singur, m-am hotărât să încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Voi lucra în fiecare dupa-amiază. Nu am nevoie de inspirație; trebuie să scriu, doar, viața mea, iar viața mi-o cunosc, și la roman ma gândesc de mult”.

9. Adam și Eva, de Liviu Rebreanu

Pornind de la ideea de reîncarnare, Liviu Rebreanu a construit acest roman în care personajul principal, Toma Novac, trece prin șapte vieți, doar ca să-și găsească sufletul pereche: păstor în India, guvernator în Egipt, scrib în Babilon, cavaler roman în Roma în epoca domniei împăratului Tiberiu, călugăr în Germania medievală, medic în Franța revoluției franceze și, în final, profesor universitar la București.

Romanul este structurat pe șapte capitole, denumite după numele celor șapte personaje feminine care îl marchează în fiecare viață: Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne și Ileana.

„Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului”.

10. Pânza de păianjen, de Cella Serghi

Pânza de păianjen a Cellei Serghi este o poveste de dragoste cu accente autobiografice, plină de descrieri ale locurilor și ale emoțiilor. Romanul începe cu legătura dintre Ilinca Dima și Diana Slavu, amândouă aflate la vârsta de 22 de ani. Ilinca e fascinată de farmecul Dianei, al cărei comportament atrage deopotrivă admirație și critică. Dar pe Diana o vei cunoaște, de fapt, din jurnalele pe care i le lasă Ilincăi. Pentru că Diana nu e așa plină de strălucire și încredere precum pare, ci e o fată care a încercat să-și ascundă nefericirea și neîncrederea de ochii celorlalți.

La 16 ani, aflată la mare, la Mangalia, Diana se îndrăgostește de pictorul Petre Barbu, un bărbat cu ochi triști și misterioși, față de care dragostea rămâne nemărturisită. Patru ani mai târziu, Diana ajunge la Balcic, tot pe malul mării, într-un context diferit, unde îl întânește pe Alex Dobrescu, fost student la medicină. Și lui, Diana îi atribuie tot felul de fantezii.