Obișnuiești să mergi la teatru? Dacă nu, ar fi bine să încerci această experianță. Dacă da, de câte ori ai urmărit spectacolul în cunoștință de cauză, adică știind textul piesei? Eu una, recunosc, foarte rar citesc teatru. De ce, n-aș putea spune. Prima piesă la care m-am încăpățânat să nu merg înainte de a citi cartea este Faust, scrisă de Johann Wolfgang von Goethe și regizată într-o formulă uluitoare de către Silviu Purcărete într-o hală din Sibiu.

Dar sunt multe piese de teatru pe care merită să le citești, iar multe dintre ele s-au jucat sau încă se joacă pe scenele teatrelor din România. Îți recomandăm să citești teatru! Iată aici și câteva recomandări de piese de teatru:

7 piese de teatru pe care să le citești, indiferent că ai văzut sau nu spectacolele 

1. Un tramvai numit Dorință, de Tennessee Williams

Piesa Un tramvai numit Dorinţă a fost scrisă în 1947 şi premiată în 1948 cu Premiul Pulitzer pentru teatru. De atunci, a fost montată aproape fără întrerupere pe scenele americane şi s-a bucurat de interesul constant al oamenilor de teatru din întreaga lume. La noi, o poți vedea la Teatrul Odeon și la Teatrul Metropolis – puneri în scenă diferite.

Intriga piesei se învârte în jurul conflictului ideologic și cultural dintre Blanche DuBois, care afișează o prețiozitate dusă până la ridicol, și Stanley Kowalski, un reprezentant al clasei muncitoare.

„Un tramvai numit Dorință ni-l dezvăluie pe Tennessee Williams ca pe un dramaturg cu adevărat poetic, ce dovedește o cunoaștere onestă și desăvârșită a naturii umane, precum și o profundă compasiune“, nota The New York Times.

2. Pescărușul, de Anton Cehov

Pescărușul lui Anton Cehov a fost pus în scenă în repetate rânduri, părând că este una dintre piesele de teatru atemporale. Poți vedea piesa la Teatrul Odeon, la Unteatru (în regia lui Andrei Șerban) sau la Teatrul Mic.

Tânărul Konstantin Treplev vrea să scrie piese de teatru experimentale, mama lui e narcisica Irina Arkadina – o actriță prinsă într-o poveste amoroasă cu faimosul scriitor Trigorin care, în schimb, face o pasiune pentru ingenua Nina, iubita lui Konstantin, și ea dornică să devină actriță. Visele tuturor se năruie, nimeni nu câștigă, dar piesa merită citită de la cap la coadă. Piesa de teatru e parcursă de o tandrețe nesfârșită în încercarea de a portretiza iubirea, speranța și idealismul.

3. Ce zile frumoase!, de Samuel Beckett

O femeie de vârstă mijlocie, Winnie, se scufundă încet într-o movilă de pământ sub un soare nimicitor. Mai întâi până la talie, apoi până la gât. Alături, liber să se mişte se află taciturnul Willie, soţul ei. Între soneria de trezire și ora de culcare, Winnie începe o nouă zi, în care încearcă să supraviețioască. Încearcă să facă pace cu sine și să-și gestioneze resursele prețioase, inspectându-și nimicurile din geantă: periuța de dinți, rujul, oglinda și mai ales revolverul. E un monolog liric, un eseu teatral despre trecerea timpului şi efectul pe care aceasta îl are asupra condiţiei umane.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

4. Moartea unui comis-voiajor, de Arthur Miller

Am văzut Moartea unui comis-voiajor la Teatrul Bulandra, în regia lui Felix Alexa și cu Victor Rebengiuc în rol principal. Piesa s-a jucat și la Teatrul Național din București, cu Virgil Ogășanu în rol principal, dar și la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași.

Moartea unui comis-voiajor este o tragedie scrisă de Arthur Miller, piesă de teatru considerată cea mai importantă lucrare a autorului, fiind distinsă cu Premiul Pulitzer în 1949, mai multe premii Tony și Drama Desk. După ce si-a petrecut întreaga viață în căutarea visului american, dar departe de a ajunge la succes sau bunăstare, Willy Loman a ajuns și bătrân, și în pragul concedierii. Își caută mereu scuze, atât față de el, cât și față de familie.

Citește piesa, chiar dacă ai văzut spectacolul! Nu se știe ce noi senzații vei trăi în legătură cu declinul mediocrului Willy Loman.

5. Unchiul Vanea, de Anton Cehov

Tot la Bulandra se joacă și Unchiul Vanea, în regia lui Yuri Kordonsky și cu Horațiu Mălăele în rol principal.

Toate operele lui Cehov sunt piese de teatru de o atentă observație, în care găsești deopotrivă comedie și tragedie. E o piesă în care se discută mult, în care apar tot felul de intrigi, iar atmosfera din casa în care se întâlnesc personajele devine tot mai grea.

6. Omul pernă, de Martin McDonagh

Îți place umorul negru? Gândește-te la cea mai neagră comedie și multiplic-o de câteva ori, ca să îți imaginezi efectul piesei Omul-pernă. E povestea unui scriitor anonim de proză scurtă care e interogat de doi polițiști în legătură cu nuvelele sale, care conțin scene de cruzime care sunt asociate unor crime din oraș. Martin McDonagh îmbină suspansul lui Hitchcock cu umorul lui Tarantino într-o piesă în care fiecare personaj este, pe rând, povestitor. Piesa este o poveste cu răsturnări de situație, în care imaginarul se confundă cu realitatea, iar personajele nu sunt nici pe departe ceea ce par a fi. Omul pernă se joacă la Teatrul Act din București.

7. Hamlet, de William Shakespeare

N-ai citit Hamlet? Nu e nimic, nu e deloc târziu să o faci! De fapt, nici eu nu am citit piesa, deși am văzut două puneri în scenă până acum. Și, chiar și înainte de asta, celebra replică “A fi sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea” nu îmi era deloc străină.

Hamlet este una dintre capodoperele lui William Shakespeare. Deși prima reprezentație datează din jurul anului 1600, textul tragediei a fost publicat pentru prima oară abia în 1603.

Prințul Hamlet e bântuit de fantoma tatălui său și i se spune să-i răzbune moartea. Ca să poată face asta, el pune la cale o piesă de teatru pentru unchiul lui, Claudius, care și-a ucis fratele, adică pe rege.

Hamlet se joacă la Teatrele Odeon și Metropolis din Capitală și la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu.

Intră AICI pentru a accesa raftul nostru cu piese de teatru. 

După ce, săptămâna trecută, o pagină dintr-un roman scris de Abdullah Șevki a fost distribuit pe Twitter, Ministerul turc al Culturii și Turismului a declarat că a depus o plângere penală împotriva scriitorului. Conform presei din Turcia, citate de The Guardian, pasajul din Abdullah Șevki era scris la persoana întâi și se referea la atacul unui pedofil asupra unui copil. Cartea a fost interzisă, iar autorul a fost acuzat de abuz asupra copiilor și incitare la acte criminale. Ulterior, Şevki și editorul său au fost reținuți.

După acest incident, utilizatorii de rețele sociale au distribuit pasaje din cărțile altor autori, printre care Elif Shafak și Ayşe Kulin. Autoritățile din Turcia au acționat în consecință, acuzând autorii respectivi, care au tratat în paginile cărților lor subiecte legate de abuzul asupra copiilor sau violența sexuală, că ar încuraja aceste practici.

Elif Shafak – autoarea romanelor Lapte negru, Bastarda Istanbulului, Onoare, Cele patruzeci de legi ale iubirii, Cele trei fiice ale Evei – a spus că a primit sute de mesaje abuzive în ultima perioadă, după publicarea pe rețelele de socializare a unor pasaje din cărțile sale. Un procuror a cerut examinarea cărților sale, în special a romanelor Privirea și Cele trei fiice ale Evei.

„Vor să investigheze orice pasaj despre abuz sexual asupra copiilor din literatura turcă. Ironia este faptul că Turcia e o țară în care avem un număr în creștere al cazurilor de violență sexuală asupra femeilor și copiilor. Instanțele din Turcia nu iau măsuri, legile nu s-au schimbat. Deci, într-o țară în care e nevoie de măsuri urgente împotriva violenței sexuale, ei persecută scriitorii. E cea mai mare tragedie, a devenit un fel de vânătoare de vrăjitoare”, a declarat Elif Shafak.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Antonia Byatt, directorul English PEN – o organizație care susține libertatea de expresie și literatura – spune că organizația este profund îngrijorată în legătură cu amenințările la adresa lui Elif Shafak. „E o scriitoare extrem de talentată și nu ar trebui să fie o crimă să scrii ficțiune sau să comentezi lumea în care trăim. Libertatea de expresie în Turcia este pusă serios sub amenințare. Prea mulți sciitori sunt închiși, iar alții sunt forțați să meargă în exil”, a spus Antonia Byatt.

Ce cărți de Elif Shafak să citești

Bastarda Istanbulului

Bastarda Istanbulului urmărește povestea a două tinere, Asya Kazanci, o adolescentă de 19 ani care locuiește în Istanbul, și Armanoush (Amy), care locuiește în Statele Unite ale Americii. Principala frământare a Asyei, care se derulează pe parcursul întregului roman, este că nu cunoaște identitatea tatălui său. Poveștile celor două tinere se întrepătrund și duc la descoperirea unuia dintre cele mai mari secrete din familia Kazaci.

În 2006, Shafak a fost judecată și achitată, după ce a fost acuzată pentru că a „ofensat identitatea turcă”, pentru că procurorii au observat că un personaj din romanul Bastarda Istanbulului s-a referit la masacrarea armenilor în Primul Război Mondial ca fiind genocid.

Shafak a recunoscut că, în unele din operele sale de ficțiune, există scene de abuz sexual, dar a respins total idea că ar încuraja astfel de practici. “Autoritățile nu fac diferența. Dacă un autor scrie despre aceste subiecte – pedofilie, violență sexuală, hărțuire sexuală – aceste pasaje sunt scoase din context, ca și când ai susține hărțuirea. Însă, de fapt, este invers. Toată viața mea am luptat pentru drepturile femeilor, ale copiilor și ale minorităților. Așadar, pentru mine aceste acuzații sunt complet lipsite de fundament. Și, de asemenea, înseamnă că scriitorii nu mai pot să scrie despre aceste subiecte”, a spus Shafak.

Cele trei fiice ale Evei

În Cele trei fiice ale Evei, Elif Shafak explorează conflictul dintre secularism și credință prin intermediul a trei femei. Mona e o americancă de origine egipteană atașată de religia sa, Shirin e o englezoaică iraniană atee și Peri e turcoaică, dar una care a crescut între o mamă religioasă și un tată liberal. Cele trei sunt studente la prestigioasa universitate Oxford și participă la seminariile profesorului Azur, un profesor controversat, care încearcă să le formeze gândirea critică și să le schimbe perspectiva despre lume.

Lapte negru

Lapte negru e povestea unei femei care s-a identificat cu scrisul de când se știe, dar a cărei ordine interioară e schimbată în momentul în care devine mamă.

De fapt, este vorba despre faptul că, după ce a născut, Elif Shafak a făcut depresie post-partum, iar Lapte negru e o carte scrisă ca o formă de terapie. E, pe de o parte, despre lupta ei cu depresia şi, pe de altă parte, despre viaţa ei de dinainte de a deveni mama. Este despre dorinţe contradictorii prin care multe femei trec, atunci când oscilează între viața de mamă și cea de femeie, indiferent ce carieră ar urma.