Romanele tip jurnal au un farmec aparte. Ne permit să intrăm în gândurile cele mai intime ale personajelor, fără filtre sau interpretări externe. E o experiență care face lectura mai personală, aproape confesională, care te implică emoțional și mintal.

Fie că ești o fire introspectivă sau pur și simplu cauți o lectură care să te prindă și să te atingă emoțional, iată cinci romane tip jurnal care îți vor rămâne în minte mult timp după ce ai închis ultima pagină.

5 romane tip jurnal

1. Jurnalul unui adolescent timid, de Stephen Chbosky

Un clasic al literaturii young adult, acest roman epistolar al lui Stephen Chbosky spune povestea lui Charlie, un adolescent introvertit care scrie scrisori către un destinatar necunoscut. Prin ochii lui Charlie, un tânăr de 15 ani, romanul detaliază încercările și necazurile zilnice cu care se confruntă mulți adolescenți, dar abordează și subiecte importante și controversate, cum ar fi abuzul de droguri, sarcina în adolescență și sinuciderea. Un roman tip jurnal despre frământările legate de prietenie, dragoste, pierdere și încercările de a înțelege cine ești, pe care unii dintre noi le au avem și după adolescență.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

2. Jurnalul unui librar, de Shaun Bythell

Cartea lui Shaun Bythell este un deliciu pentru iubitorii de cărți și umor britanic, deși nu e chiar un roman. Bythell este proprietarul celui mai mare anticariat de cărți din Scoția – The Bookshop, din Wigtown. Iar aceasta este cartea lui de debut, în care oferă o perspectivă sinceră și necosmetizată asupra vieții unui librar, contrazicând astfel imaginea idealizată pe care mulți o au. Altfel spus, ne invită în culisele unei vieți pline de clienți ciudați, cu provocările de zi cu zi și o dragoste autentică pentru cărți.

3. Tapetul galben, de Charlotte Perkins Gilman

Tapetul galben de Charlotte Perkins Gilman este un roman psihologic intens, care explorează declinul mintal al unei femei, constrânse de soțul ei, medic, să respecte o „cură” de odihnă absolută. Izolarea și lipsa stimulării intelectuale o împing într-o stare de nebunie, reflectată simbolic prin obsesia pentru un tapet galben care pare să prindă viață. Pe măsură ce zilele trec, granițele dintre realitate și halucinație încep să se estompeze.

Scris sub forma unui jurnal intim, acest text pune în lumină problemele legate de sănătatea mintală și rolurile de gen din societatea victoriană. Un roman tip jurnal scurt și intens.

4. Fetele din castel, de Dodie Smith

Dodie Smith a scris un roman-jurnal plin de farmec și melancolie, spus din perspectiva Cassandrei Mortmain, o adolescentă de 17 ani care trăiește alături de excentrica ei familie într-un castel englez aflat în ruină, undeva prin anii ’30. Pe măsură ce notează viața de zi cu zi în caietul ei, Cassandra descoperă iubirea, dezamăgirea și maturizarea într-un stil cald, liric și ironic.

Un roman perfect pentru cei care apreciază poveștile cu atmosferă vintage și personaje excentrice.

5. Jurnal, de Chuck Palahniuk

În stilul său provocator, Palahniuk scrie povestea lui Misty Wilmot, o artistă al cărei soț intră în comă. Misty, o fostă artistă ajunsă chelneriță, e prinsă într-un coșmar existențial și, pe măsură ce încearcă să-și reconstruiască viața, descoperă secrete întunecate și o conspirație bizară care îi pune la încercare sănătatea mintală și identitatea.

Stilul lui Palahniuk e tăios, cinic și plin de tensiune, iar romanul explorează cu forță teme precum manipularea, suferința și absurditatea artei și a societății.

Așadar, dacă vrei să te pierzi în viața cuiva scrisă pe pagini intime, aceste romane tip jurnal sunt exact ce cauți. Citește-le. Și poate, inspirat de ele, vei începe și tu să scrii în propriul tău jurnal.

Ești o fire contemplativă și te preocupă trecerea timpului, fericirea, conștiința sau moartea? Citește cât mai multe cărți de filosofie pentru a avea acces la viziunile diferite ale marilor gânditori ai lumii. Dacă nu ești obișnuit cu conceptele filosofice, e bine să abordezi cărți de filosofie cu un limbaj mai accesibil, de aceea ne-am gândit să îți recomandăm câteva cărți pe care le poți citi cu lejeritate.

Filosofia nu e o pierdere de vreme și nu e o activitate potrivită numai visătorilor. A filosofa și a citi cărți de filosofie nu e la îndemână în ziua de azi, tocmai pentru că e o activitate care cere o anumită stare de spirit. Iar azi, când toată lumea e într-o goană nebună după bani și încearcă să-și ocupe fiecare secundă din zi cu activități productive, cine își mai dă voie să aibă timp pentru a reflecta la tot felul de teme profunde?

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3 cărți de filosofie pe care trebuie să le citești

1. Dialoguri, de Platon

Platon a fost unul dintre cei mai influenți filosofi ai Greciei antice și fondatorul Academiei din Atena. Alături de profesorul său, Socrate, și de cel mai cunoscut student al său, Aristotel, Platon a pus bazele filosofiei Occidentale și științei. Spre deosebire de ceilalți filosofi cu care a fost contemporan, întreaga operă a lui Platon se presupune că a supraviețuit intactă pentru mai bine de 2500 de ani.
În Dialogurile lui Platon, cititorul este invitat să descopere cele mai frumoase dialoguri platoniciene: Apărarea lui Socrate, Eutifron, Criton, Banchetul, Fedon, Gorgias şi Menon.

Majoritatea dialogurilor îl prezintă pe Socrate discutând un subiect de natură etică, cum ar fi prietenia sau pietatea, cu un prieten sau cu cineva pe care îl crede expert în domeniu. De aceea, se mai numesc și dialoguri socratice. Cu ajutorul unui șir de întrebări din partea lui Socrate, interlocutorii săi înțeleg că cunoștințele lor sunt superficiale și nu sunt adevărate.

Republica este probabil și cea mai cunoscută lucrare a lui Platon. Este o lucrare despre justiție și despre dreptate, dar nu este o lucrare-tratat, ci un dialog dramatic, ceea ce face lectura ușoară și extrem de actuală, chiar și în ziua de azi.

Tot în Republica se află binecunoscutul mit al peșterii lui Platon. Filosoful își imaginează un grup de oameni care locuiesc într-o peșteră, în subteran, fără să fi văzut vreodată lumina zilei, stând cu fața spre peretele peșterii. În spatele oamenilor arde constant un foc care luminează diferite statui care sunt mutate de alții și care produc umbre ce se mișcă pe pereții peșterii. Acele umbre au devenit astfel realitatea acelor oamenilor din peșteră, ei nerealizând cât de lipsite de importanță sunt umbrele pentru viața lor. Alegoria lui Platon afirmă că omul eliberat din aceste lanțuri este filosoful, iar filosoful este singura persoană capabilă să deslușească Forma Binelui, bunătatea absolută și adevărul și el are datoria de a educa oamenii din lumea materială, pe cei care “nu au văzut soarele”.

2. Pe culmile disperării, de Emil Cioran

Filosof sceptic, Emil Cioran a dezvoltat încă din tinerețe o înclinație spre agnosticism. Deseori, el a fost numit „pesimist radical”. Printre temele abordate de Cioran în operele sale se află obsesia absolutului, alienarea omului și problema morții.

Prima lui carte apărută în 1934 în România este Pe culmile disperării, distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români. În cartea sa de debut sunt prezente mai toate temele care îi vor marca opera: moartea, singurătatea, boala, suferinţa, neantul, angoasa, agonia, nebunia, absurdul. Tocmai pentru că este vorba despre cartea sa de debut, cele 41 de eseuri cu teme diferite, dar tratând angoasele unui individ strivit sub povara existenţei, sunt o lectură accesibilă.

În carte vei găsi multe idei, cu unele te vei identifica, iar cu altele nu, însă sunt, cu siguranță, lucruri asupra cărora merită să cugeți. Iată câteva citate care te pot determina să citești cartea: „Iubirea are atâtea feţe, atâtea devieri şi atâtea forme, încât este destul de greu să găseşti un sâmbure central sau o formă tipică a iubirii”, „Nu ştiu absolut deloc pentru ce trebuie să facem ceva în lumea aceasta, pentru ce trebuie să avem prieteni şi aspiraţii, speranţe şi visuri”, “Conştiinţa a făcut din animal om şi din om demon, dar ea n-a făcut încă din nimeni un Dumnezeu, în ciuda lumii care se mândreşte de a fi omorât unul pe cruce” sau “Nu toţi oamenii au pierdut naivitatea; de aceea nu toţi oamenii sunt nefericiţi”.

3. Elogiul inactivității, de Bertrand Russell

Volumul de eseuri Elogiul inactivităţii a apărut prima dată în 1935. Filosof, matematician, reformator educaţional, pacifist, scriitor prolific şi columnist, Bertrand Russell abordează în acest volum teme cum ar fi plăcerea intrinsecă a muncii, necesitatea socială a ocupării timpului individual şi felul în care este timpul folosit, nevoia de reverie ca sursă de satisfacţie.

Cum ar fi ca, în loc de șomeri și oameni care lucrează câte 12-15 ore pe zi (cum se întâmpla în 1935, când Russell a abordat ideea), timpul alocat muncii să fie normat la, să zicem, patru ore pe zi. În felul acesta, toată lumea ar avea și destui bani, dar și timp liber pentru a-și completa educația și, mai apoi, pentru lucruri “inutile”. Cum ar fi cultură generală, artă, știință, sport.

Russel e de părere că, pe cât de importantă e productivitatea, pe atât de importantă este și inactivitatea. Sau chiar mai importantă pentru că, spune el, de-a lungul timpului, cei care și-au permis acest lux al inactivității „au oferit aproape tot ceea ce numim civilizație. Au cultivat artele și au descoperit științele, au scris cărți, au inventat filozofii și au rafinat relațiile sociale. Până și eliberarea celor oprimați a fost inițiată de regulă de sus. În lipsa unei clase de lux, umanitatea nu ar fi ieșit niciodată din barbarie”. Iar pentru toate acestea îți trebuie timp: “Trebuie recunoscut că utilizarea înțeleaptă a timpului liber este un produs al civilizației şi educației. Un om care a avut toată viața un program prelungit de lucru se va plictisi dacă devine dintr‑odată inactiv. Dar, în lipsa unei cantități considerabile de timp liber, un om este izolat de multe din cele mai valoroase lucruri”.

În carte se află și alte eseuri, cu teme precum Educația și disciplina, Arhitectura și chestiunile sociale, Obârșia fascismului, Stoicismul și sănătatea mentală, Despre comete, Oameni împotriva insectelor sau Ce este sufletul?

Îți mai recomandăm, de asemenea, volumele Ecce homo. Cum devii ceea ce esti, de Friedrich Nietzsche, Viața pe un peron, de Octavian Paler, și Jurnalul fericirii lui Nicolae Steinhardt.

Tu când ți-ai făcut ultima dată timp să citești filosofie? Dacă vrei, poți verifica AICI rafturile noastre cu cărți de filosofie.