Dacă vrei să citești, dar nu ai mult timp la dispoziție pentru asta sau dacă vrei să faci un mini-maraton de citit, ce spui de câteva romane scurte și nuvele? Poți să termini șapte cărți în șapte zile, dacă vrei neapărat. Evident, în acest caz nu trebuie să te apuci de niște cărți cu sute de pagini. Există romane scurte și nuvele care pot fi la fel de satisfăcătoare, dacă tratează o temă care îți incită interesul.

Așadar, dacă nu știi ce să faci în concediu și vrei să citești mai multe cărți scurte sau vrei să-ți dedici lecturii doar unele după-amieze, e bine să ai la îndemână câteva volume mici.

7 romane scurte și nuvele pentru câte o după-amiază

1. O zi din viața lui Ivan Denisovici, de Aleksandr Soljenițîn

Aleksandr Soljenițîn a supraviețuit o vreme în gulag și, după aceea, a povestit lumii experiența lui prin acest roman scurt. Povestea are cam 170 de pagini și, dacă îți propui, o poți termina într-o singură după-amiază. E despre o zi din viața de prizonier a lui Ivan Denisovici. Descrierile sunt impecabile. Citind acest roman îți vei putea imagina totul, de la priciurile pe care dormeau și până la supa pe care o primeau deținuții în acel lagăr din Siberia. Vei termina cartea în câteva ore.

2. Metamorfoza, de Franz Kafka

Metamorfoza nu este un roman, ci o nuvelă. Are doar 68 de pagini, așa că pune-o deoparte pentru zilele în care te simți mai leneș, dar vrei, totuși, să citești ceva.

E despre un bărbat care se trezește transformat într-un gândac de bucătărie. Metamorfoza nu necesită mai mult de 45 de minute de lectură, dar, dacă tot pui mâna pe o carte cu povestiri ale lui Kafka, citește-le și pe celelalte din volum!

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Însemnări din subterană, de Fiodor Dostoievski

Dostoievski e mai degrabă cunoscut și apreciat pentru operele lui de amplă întindere, dar Însemnări din subterană, care e un roman de 180 de pagini structurat în două părți – „Subterana” și „Pornind de la lapoviță” – este considerat primul roman existențial.

Povestit de un narator fără nume, care locuiește în Sankt Petersburg, iar romanul este despre un om inteligent, dar, în același timp egoist, singuratic și cu reale dificultăți de socializare și adaptare. Un mizantrop într-o continuă introspecție, într-o oarecare măsură asemănător cu Raskolnikov din Crimă și pedeapsă.

După ce îl vei citi, s-ar putea să te apuce cheful de romane mai mari. Oricum, în curând vine toamna și trebuie să te pregătești și pentru lecturi mai melancolice.

4. O cameră doar a ei, de Virginia Woolf

Ce-ai spune de o femeie cu geniul lui Shakespeare, dar care nu are toate avantajele lui? Ei bine, Virginia Woolf și-a imaginat un astfel de personaj într-un roman de 120 de pagini. Folosind-o pe Mary Beton, scriitoarea face un eseu despre sexism, cu o argumentare convingătoare împotriva subminării intelectuale a femeii, cu precădere a scriitoarelor. „Pentru a scrie ficțiune, o femeie trebuie să aibă bani și o cameră doar a ei” e citatul memorabil din carte.

5. Fiul lui Isus, de Denis Johnson

Departe de a avea vreo legătură cu religia, cartea lui Denis Johnson e o colecție de nuvele care pune cap la cap, din fragmente, ceea ce înseamnă viața unui dependent de droguri și alcool. Cartea are puțin peste 100 de pagini, dar personajele și scriitura lui Johnson sunt atât de plăcute, încât vei fi vrăjit până la ultima pagină.

Naratorul povestirilor, care sunt interconectate, este un tânăr fără nume, dependent de heroină și de alcool, care, în tot parcursul lui întâlnește tot felul de oameni la fel de confuzi ca el.

6. Perla, de John Steinbeck

Perla lui Steinbeck este o adaptare după o poveste mexicană. Romanul are sub 100 de pagini, așa că îl poți citit lejer într-o după-amiază de leneveală. E despre Kino, un pescar foarte sărac, dar care e destul de mulțumit de viața pe care o are împreună cu Juana și fiul lor, Coyotito. Numai că, într-o zi, găsește o perlă mare și frumoasă, pe care speră să o vândă. Odată cu perla, în viața lui Kino intră o mulțime de lucruri rele.

7. Bătrânul și marea, de Ernest Hemingway

Recomandăm des cea mai cunoscută carte a lui Hemingway, dar asta pentru că e o carte deosebit de sensibilă și o meditație asupra unei vieți simple.

Santiago e un pescar bătrân, sărac și singur. Pescarii sunt adesea oameni solitari și introvertiți. Singurul care îi mai calcă pragul lui Santiago, din când în când, este Manolin, un tânăr viitor pescar.

După ce nu a mai prins vreun pește de 84 de zile, Santiago decide să iasă în larg. Aflat la apusul vieții, încă visează o captură imensă, „peștele cel mare”, care să dea sens vieții. Întâlnește marele pește cu care se luptă până la epuizare. Peștele îi este, pe rând, dușman și prieten, într-un final partener egal de suferință. Bătrânul vorbește cu sine, dar și cu peștele: „E o prostie să nu speri”, medită el. „Pe lângă asta, eu cred că e și un păcat. Nu te gândi la păcat”, își zise tot el”.

Poți începe și termina cartea în aceeași după-amiază, dar gândurile lui Santiago vor rămâne cu tine zile sau chiar ani după ce termini cartea. Altfel, orice carte de-a lui Hemingway vei alege, vei rămâne fascinat.