Louise Joy, om de știință la Universitatea Cambridge, crede că magia pe care cărțile pentru copii o au asupra adulților are legătură cu faptul că suntem dezamăgiți de viața modernă, notează Independent.co.uk.

Cărțile pentru copii ne atrag la maturitate pentru că ne inspiră și ne oferă lucruri pe care nu le mai găsim în viețile noastre de zi cu zi, iar aceste lucruri nu sunt deloc fanteziste, ci dimpotrivă. Când citim cărți pentru copii, primim lecții de comunicare directă, ne reamintim bucuria mâncărurilor simple, gătite în casă, în locul celor excentrice, și avem parte de exemple de toleranță, în loc de competitivitate.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Cercetătarea spune că astfel de cărți reprezintă, pentru adultul care le citește, o „retragere simbolică față de dezamăgirea realității”.

„Cărți precum Alice în Țara Minunilor a lui Lewis Carroll și James și piersica uriașă a lui Roald Dahl oferă o lume în care relațiile sunt simple, în timp ce relațiile din lumea adultă reală sunt adesea afectate de o comunicare greșită și de imposibilitatea de a ne înțelege unul pe celălalt corect”, spune dr. Joy.

5 cărți despre copilărie pe care să le citești ca adult

1. Peter Pan, de J.M. Barrie

Știi povestea – un băiat capricios care nu vrea să crească și care are aventuri cu pirați, zâne și familia Darling. Peter Pan își petrece copilăria eternă pe mica insulă numită de către J.M. Barrie „Țara de nicăieri”, unde e lider al grupării Băieții pierduți.

Peter Pan e un băiețel care nu vrea să crească și e blocat în lumea copilăriei. El a devenit în ziua de azi metafora perfectă pentru fuga de responsabilități și refuzul de a deveni adult, prin urmare după acest simbol a fost definit și un sindrom: sindromul Peter Pan. Totuși, revenind la carte, aceasta e una plină de aventuri pe care oricărui adult i-ar face plăcere să le citească.

2. Vrăjitorul din Oz, de L. Frank Baum

Un alt roman classic pe care mulți îl știu doar ca film este Vrăjitorul din Oz, de L. Frank Baum. Cartea – dacă nu alegi varianta extrem de simplificată pentru copiii foarte mici – e o poveste complexă despre călătoria lui Dorothy înapoi către casă, despre prietenii pe care îi întâlnește pe drum și despre misteriosul Oz, care nu e deloc ceea ce pare a fi.

Dacă citești cărți despre copilărie la maturitate, cu siguranță le vei înțelege mai bine decât când erai mic. Nu degeaba zice Oz însuși: „În fiecare zi înveţi ceva. Un copil mic are minte, însă nu ştie multe. experienţa e singurul lucru care aduce cunoaştere, şi cât timp vei fi pe pământ, e sigur că vei dobândi tot mai multă experienţă”.

3. Heidi, de Johanna Spyri

Optimistă și veselă în ciuda circumstanțelor dure în care își începe copilăria, orfana Heidi e trimisă în Alpii Elvețieni, să locuiască la bunicul ei cu o reputație de om ursuz. Dar Heidi, spre deosebire de ceilalți, îl vede cu alți ochi pe bunicul solitar: i se pare că e interesant și amuzant și adoră să trăiască alături de el. Haosul și aventura apar atunci când fetița munților e dusă cu forța să trăiască cu o nouă familie, iar ea nu vrea decât să se întoarcă la bunicul ei.

Chiar dacă l-ai mai citit, e o idee bună să recitești romanul Johannei Spyri. O să-ți facă poftă să dormi în fân și să mănânci brânză prăjită direct la flacăra focului.

4. La Medeleni, de Ionel Teodoreanu

Hotarul nestatornic, Drumuri și Între vânturi sunt cele trei volume ale romanului La Medeleni care a marcat copilăria sau adolescența multor adulți de azi. Dacă nu ai citit cartea, e bine să o faci, chiar dacă ai depășit de multă vreme vârsta personajelor lui Ionel Teodoreanu.

Cea mai mare parte a poveștii are loc la moșia familiei Deleanu, în satul Medeleni, și îi urmărește pe copiii Dănuț, Olguța și Monica. De fapt, copii sunt în primul volum al romanului, când au vârste de 10-12 ani. Mai apoi, în următoarele volume, cei trei se află la vârsta adolescenței și, ulterior, ajung tineri absolvenți de universități.

La Medeleni se citește pe îndelete, iar această lentoare merită, mai ales pentru că trăim în epoca lui pe fugă și nu mai știm să avem răbdare.

5. Familia mea și alte animale, de Gerald Durrell

Familia mea și alte animale e povestea autobiografică a naturalistului britanic Gerald Durrell și e o carte potrivită pentru aproape orice vârstă. Cu siguranță, o vei cuprinde mai bine cu sufletul dacă o citești la maturitate. Romanul este despre familia lui Durrell – frații și mama lui – care se mută din Marea Britanie în insula grecească Corfu, în anii ‘30, înainte ca turiștii să umple insula.

În carte sunt detaliate personalitățile fiecărui membru al familiei cu o candoare imposibil de explicat pe scurt. Dar nu numai familia are personaje interesante. Casa lor e mereu plină de oameni și de animale de tot felul.

Citim din tot felul de motive, dar, în primul rând, citim ca să experimentăm ceva – să experimentăm a trăi într-o lume care ne aparține și nu ne aparține. O lume cu care ne identificăm într-o anumită măsură, dar care ne oferă ceva în plus față de lumea noastră reală. Iar acest lucru se întâmplă cel mai adesea citind romane inspirate din întâmplări reale. Nu vorbim despre cărți autobiografice sau biografice, dar nici despre ficțiune pură. Ci despre ficțiune cu un strop de adevăr.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Chiar dacă, parcurgând lista de mai jos, vei fi reticent în a crede că sunt, într-adevăr, romane inspirate din întâmplări reale, de fapt, adevărul poate fi, uneori, mai ciudat decât ficțiunea.

7 romane inspirate din întâmplări reale

1. Moby Dick, de Herman Melville

Da, Moby Dick este un roman care a pornit de la o balenă adevărată. Ba chiar una care avea un nume asemănător. În secolul al 19-lea, un cașalot albinos uriaș a distrus peste 20 de vase care încercau să îl vâneze. Vânătorii de balene i-au pus numele Mocha Dick. La acea vreme, se obișnuia ca balenele să primească nume comune, ca Jack, Tim sau Dick, pentru a putea fi identificate. Cât despre Mocha, era numele insulei sud-americane în preajma căreia a fost zărit cașalotul pentru prima dată.

Herman Melville – care avea experiență în vânătoarea de balene – a citit despre uciderea lui Mocka Dick în 1839 și, 700 de pagini mai târziu, a publicat Moby Dick.

2. Shining, de Stephen King

Oricât de bizar ar părea, romanul lui Stephen King are o bază reală. Sau cel puțin pornește de la o legendă, deși se spune că e ceva adevăr acolo. În 1974, King a stat la un hotel din Colorado, numit Hotelul Stanley, despre care se spunea că e bântuit. Într-una din nopțile petrecute acolo, scriitorul a avut un coșmar care l-a inspirat să creeze hotelul Overlook din Shining.

În Shining, profesorul Jack Torrance își pierde locul de muncă din cauza alcoolismului, după care încearcă să-și refacă viața și acceptă un post de portar într-un hotel izolat din munți, care e închis în timpul iernii. Se mută în acest loc împreună cu soția și fiul lui, Danny, care e un „Shiner”, adică o ființă cu o energie psihică supranaturală, care îi dă puteri vizionare. Dar hotelul Overlook este posedat de o forță misterioasă, ceea ce complică lucrurile și mai mult.

3. Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee

Chiar dacă Harper Lee a susținut că romanul ei cel mai cunoscut și apreciat nu se bazează pe povestea vieții ei, mai multe aspecte din copilăria personajului principal din Să ucizi o pasăre cântătoare seamănă cu cele din copilăria lui Lee.

Atât Lee, cât și Scout, au crescut în Alabama, au avut un frate mai mare și și-au pierdut mamele. Atât tatăl lui Lee, cât și Atticus Finch, au fost avocați ai apărării într-un proces de rasism. Tatăl lui Harper Lee a apărat doi bărbați de culoare acuzați că au ucis un bărbat alb. Ca și personajul Tom Robinson, cei doi au fost găsiți vinovați.

În roman, personaje centrale sunt membri ai familiei Finch: micuţa Scout, fratele ei, Jem, şi tatăl lor, Atticus. Povestea este conturată în jurul procesului lui Tom Robinson, un mulatru care este adus în fața tribunalului de către Bob Ewell, deoarece se presupune că ar fi abuzat-o sexual pe fiica acestuia, Mayella Ewell. Atticus este desemnat „avocat al apărării”, fapt ce aduce multe schimbări în viața lui și a celor din jur. Povestea este spusă de Scout ajunsă la vârstă adultă, dar rememorând din perspectiva copilului.

4. Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde, de Robert Louis Stevenson

Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde, de Robert Louis Stevenson, e de domeniul supranaturalului, dar e dintre cele câteva romane inspirate din întâmplări reale. Mai exact, povestea lui William Brodie, un hoț din secolul al 18-lea, care a reușit să-și păcălească contemporanii să creadă că este un bărbat respectabil, când, de fapt, ducea o viață plină de ilegalități. Inițial, Stevenson a scris o piesă de teatru despre el, dar apoi, după ce a avut un coșmar despre un bărbat care se transforma într-un monstru, a devenit și mai inspirat și a scris, pe nerăsuflate, romanul.

Pornind de la curiozitatea de a înţelege dualitatea umană, doctorul Jekyll, pasionat de chimie, creează un amestec de substanţe care îi dă posibilitatea să devină doi indivizi separaţi. Astfel, reușește să fie și bun, și rău: uneori e un doctor bătrân şi fermecător, adorat de prietenii lui buni, alteori capătă o înfăţişare grotescă cu trup chircit şi chip înspăimântător ce purta numele de Hyde.

5. Micuțele doamne, de Louisa May Alcott

Aici nu există niciun dubiu. Louisa May Alcott a scris Micuțele Doamne insiprându-se din propria viață. În mare parte, cele patru surori din roman sunt descrieri ale Louisei și ale celor trei surori ale ei. Louisa este, ea însăși, reprezentată prin Jo. Ca și beth din roman, sora Elizabeth a Louisei a murit de scarlatină la o vârstă fragedă. Singura diferență e că familia March din roman o ducea ceva mai bine decât familia Alcott care, în realitate, era mult mai săracă.

Micuţele doamne este povestea a patru surori, diferite între ele. Meg, Jo, Beth și Amy March fac parte dintr-o familie săracă, dar caldă. În timp ce tatăl e plecat la război, fetele cu vârste între 12 și 16 ani, o au alături pe mama lor, care le încurajează să fie bune și iubitoare. În scenă intră și Laurie, un băiat care este primit în clubul celor patru fete. Micuțele doamne este o carte bine conturată tocmai prin personajele sale, cărora Louisa May Alcott le-a creat personalități complexe, descrise pe tot parcursul romanului.

6. Crima din Orient Express, de Agatha Christie

Cazul de răpire care a inspirat capodopera Agathei Christie chiar a existat și la fel a existat și o crimă. Agatha Christie s-a inspirat din cazul de răpire și ucidere a copilului Charles Lindbergh Junior, fiul aviatorului Charles Lindbergh, faimos pilot american care a trăit în secolul 20. Totuși, personajul Hercule Poirot vine, întru totul, din imaginația scriitoarei.

Agatha Christie a publicat în 1934 romanul Crima din Orient Express, care înglobează toate trăsăturile genului polițist, cu intrigă, inteligență și umor. Când domnul Ratchett este ucis în mod inexplicabil în cușeta sa din trenul Orient Express, Hercule Poirot începe să-i cerceteze pe ceilalți 11 pasageri ai trenului.

7. Camera, de Emma Donoghue

Unul dintre cele mai captivante romane inspirate din întâmplări reale este Camera, de Emma Donoghue, care a fost și ecranizat ulterior. Este povestea sfâșietoare a lui Ma și a lui Jack, o poveste bazată pe un caz real de infracțiune. În 2008, Elizabeth Fritzl a spus poliției că a fost ținută captivă de tatăl ei vreme de 24 de ani, timp în care a dat naștere a șapte copii, patru dintre ei fiind ținuți și ei în captivitate. Povestea reală este chiar mai tulburătoare decât romanul, în acest caz.

Spre deosebire de cazul real, în carte există un singur copil, băiețelul Jack, de cinci ani, care nu a ieștit niciodată din cameră. Acolo, trăiește împreună cu mama lui și, uneori, de o prezență masculină apăsătoare despre care știe că e Bătrânul Nick. Camera e, de fapt, o închisoare, iar mama lui Jack nu are altă scăpare decât prin copilul ei.

Călătoriile nu sunt o opțiune în perioada aceasta, iar noi deja ne-am cam obișnuit cu autoizolarea. Ne-am obișnuit atât de mult încât unii dintre noi se întreabă cum o să fie când o să ne reluăm stilul normal de viață. Cum o să fie când o să putem să ne plimbăm în voie, pe oriunde, când o să putem să ne planificăm iar concediile, vacanțele, drumețiile. Nu știm când va fi acest moment. Știm doar că, momentan, nu putem să plecăm departe de casă. Am ratat deplasările de Paște și le vom rata și pe cele de 1 mai. Așa că, dacă tot nu avem opțiunea de a călători, măcar să călătorim cu gândul.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Am făcut o selecție de cărți pentru momentele în care simți că vrei să evadezi din casă, dar nu poți. Ca să știi ce să citești când nu poți să călătorești.

Ce să citești când nu poți să călătorești

1. Istanbul, de Orhan Pamuk

Orhan Pamuk știe să povestească și se pricepe să descrie. Citindu-i cartea, te vei plimba prin Istanbulul anilor ’50-’60 și vei sta la masa familiei Pamuk. Marea familie Pamuk, care locuia în blocul Pamuk (construit de bunicul lui Orhan Pamuk, care era inginer constructor). Vei afla despre obiceiurile turcilor de a se plimba cu barca pe Bosfor duminica, dar și despre certurile și disputele din familie, precum și dorința tinerilor de occidentalizare.

Pamuk știe să dea multe detalii mărunte care fac deliciul vieții de zi cu zi. Cum ar fi că, în familia lui, se consumă bere şi lichior la mesele de Bairam şi de Revelion, se joacă pocher și nu se ţine post. Vorbește și despre Istanbulul săracilor, dar și al celor înstăriți. Citind, te plimbi pe străduțele întortocheate și pline de culoare.

Carte autobiografică, Istanbul nu este o autodedicație a scriitorului, ci o dedicație adusă unuia dintre cele mai fascinante orașe din lume.

Dacă nu știi ce să citești când nu poți să călătorești, începe cu Istanbul de Orhan Pamuk. Dacă nu ai vizitat încă orașul, cu siguranță că, după terminarea cărții și a restricțiilor pandemiei, o să o faci.

2. O plimbare în pădure, de Bill Bryson

Cartea lui Bill Bryson este perfectă pentru cei obișnuiți să petreacă mult timp în natură și care acum se simt blocați în case. O plimbare în pădure rezumă aventura pe care a trăit-o Bryson alături de prietenul Stephen Katz pe unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume: Appalachian Trail din Statele Unite.

Appalachian Trail străbate 14 state, pe o distanță de peste 3.400 de kilometri, de-a lungul Coastei de Est americane. Cei doi prieteni decid să facă o drumeție de la un capăt la altul al acestui traseu. Pornesc din sud, din statul Georgia, și se opresc în Maine, deși nu-și respectă întocmai planul inițial. Pe drum au parte de tot felul de aventuri și obstacole, iar cartea nu este numai cu date tehnice despre traseu sau tehnici de supraviețuire, ci e, în același timp, și o meditație asupra vieții, atât în simplitatea, cât și în complexitatea ei: „Distanţele se modifică întru totul atunci când iei lumea la pas. Un kilometru e cale lungă, trei kilometri e mult, 15 kilometri e ditamai distanţa, iar 80 de kilometri e aproape inimaginabil. Îţi dai seama că lumea e imensă într-un fel pe care numai tu şi o comunitate retrânsă de excursionişti îl înţelegeţi. Scara planetară este micul vostru secret. Viaţa capătă şi ea o simplitate pură. Timpul nu mai contează. N-ai nici un angajament, nici o obligaţie sau îndatorire; nicio ambiţie secretă şi doar nevoi dintre cele mai simple şi primare”.

Pentru cei care merg în drumeții montane, iată un fragment amuzant: „În cazul urșilor negri, degeaba faci pe mortul, căci ei mușcă din tine până când nu prea mai contează dacă îți pasă sau nu. De asemenea, e o prostie și să te urci într-un copac, deoarece ursii negri sunt cățărători abili și, asa cum observă Herrero sec, vei ajunge să te lupți cu ursul în copac. Pentru a alunga un urs negru agresiv, Herrero sugerează să faci multă gălăgie, să izbești oale și tigăi unele de altele, să arunci cu bețe și cu pietre și „să alergi spre urs”. (Da, sigur. Matale primul, domnule profesor.) În același timp, adaugă el judicios, aceste tactici ar putea „pur și simplu să-l întărâte”. Mda, mersi!”. Aceste sfaturi ar putea fi valabile, la fel de bine, și în cazul ursului brun. Mai puțin alergatul spre el.

Chiar dacă nu obișnuiai să ieși mult în natură înainte de pandemie, trece-ți acest volum pe listă ca să ai ce să citești când nu poți să călătorești. E bună și dă un aer de prospețime și aventură, care ne lipsesc atât de mult acum!

3. Fiesta, de Ernest Hemingway

Fiesta, cu titlul original The Sun Also Rises, este primul roman al lui Ernest Hemingway. Potrivit celor obișnuiți cu vacante pline de aventură, celor dornici să experimenteze și să interacționeze cu localnicii locurilor prin care merg, Fiesta este un roman în care e mult soare, se petrece și se bea mult, iar luptele cu tauri și complicațiile amoroase sunt descrise cu o simplitate memorabilă, în ritm alert.

Citește Fiesta mai ales dacă îți place să călătorești dintr-o țară în alta, într-un maraton de trăiri. Acțiunea începe la Paris și se mută apoi la Pamplona, în Spania, unde cinci prieteni – patru bărbați și o femeie – merg să vadă luptele cu tauri, la fiesta. Două dintre personaje sunt mai importante: Jake Barnes este un jurnalist american în Paris, care fusese rănit în război. Brett Ashely este o tânără divorțată pe care și-o doresc toți bărbații, iar Barnes și-o dorește, poate, mai mult decât toți. El însă trebuie să se mulțumească cu a-i fi prieten și atât. Cartea este, într-o mare măsură, autobiografică.

4. Shantaram, de Gregory David Roberts

Pe scurt, Lin pleacă din Australia – și din închisoare – și ajunge în Mumbai cu un pașaport fals. Shantaram e povestea felului în care el navighează prin mahalale, mafie și multe alte lucruri care i se întâmplă în India.

Citind cartea lui Gregory David Roberts vei avea ocazia să îți imaginezi deopotrivă India bogată și pe cea săracă, India sfântă și pe cea lipsită de spiritualitate. Totuși, cartea nu este numai o călătorie, pentru că Lin intră în tot felul de situații complicate, aflându-se în preajma unui șef de bandă mafiotă, cel care i-a cumpărat lui Lin libertatea. Deși e un roman cu multe personaje, Mumbaiul în sine e cel mai puternic personaj. De aceea, îți recomandăm cartea, pentru când nu poți să călătorești.

5. Medeea şi copiii ei, de Ludmila Uliţkaia

Cartea Ludmilei Uliţkaia e ca o gură de aer proaspăt în izolare. E ca o cană cu apă în miez de caniculă. Citește-o neapărat dacă îți plac vacanțele pe malul mării. Citește-o și dacă îți plac orice alt fel de vacanțe în tihnă.

Medeea și copiii ei o să-ți trezeescă nostalgia după vacanțele din copilărie, când știai că vor veni zilele alea lungi și pline de vacanță, cu plimbări și timp de rătăcit la mare sau la țară, cu mâncare simplă și bună: „Pe urmă a așezat mâncarea pe masă, au mâncat cartofi mirosind a gaz și brânză de capră, ea a vrut de câteva ori să se ridice și să plece, dar a tot amânat, nu știa nici ea de ce”. Este o carte care emană un sentiment de liniște și pace, de parcă toți am putea să redevenim copii măcar în zilele de vară, când plecăm din rutina de zi cu zi în vacanțe cu peisaje de vis.

Familia Sinopli, la fel ca de alte familii de greci, armeni și evrei, stabilite initial în orașul Feodosia din Crimeea, s-au împrăștiat prin lume din cauza evenimentelor istorice. Însă odată cu relativa liniște apărută în plan politic, cei plecați încep să vină, vara, an de an, în casa bătrânei Medeea. Ea este singura care a rămas acasă.

Familiile vin însă cu tot cu copii, iar sub soarele fierbinte între tineri se înnoadă şi se deznoadă iubiri pasionale. Medeea, femeie fără copii, nu judecă această adunare zgomotoasă de rubedenii care se strâng în fiecare an în casa ei. De fapt, pare că Medeea însăși veghează asupra armoniei și atmosferei plăcute din casă, pentru că toată lumea e veselă și își aduce aminte să trăiască acolo, indiferent de ce s-ar întâmpla în restul anului în viețile lor.

6. Viața lui Pi, de Yann Martel

Piscine Molitor Patel, mai simplu spus Pi, era un adolescent liniștit și studios, al cărui tată era directorul unei grădini zoologice. Religios, Pi voia să cunoască mai multe despre biserică, moschee și sinagogă și nu înțelegea de ce trebuie să aleagă între Iisus, Allah și zeitățile indiene.

E anul 1977, iar familia lui Pi se hotărăște să plece din India în Canada. Cu tot cu grădină zoologică. În urma unui naufragiu, Pi se trezește împărțind o șalupă de 8 x 3 metri cu o zebră, o hienă și un urangutan numit Suc de Portocale. În agitația de după incident, Pi îl salvează și îl ia în șalupă pe Richard Parker. Numai că Richard Parker e un tigru bengalez cu care Pi va trebui să trăiască la bord, timp de 227 de zile.

Viața lui Pi, de Yann Martel, e o carte de aventuri amuzantă, plină de suspans, uneori șocantă, dar și cu ceva filosofie și tradiții. Nu e o carte despre o țară anume (deși este despre cultura indiană), dar e o carte care te va teleporta într-un loc plin de aventură.

Trecem printr-o perioadă plină de îngrijorare. Și nu ne referim numai la grijile de zi cu zi, ci la faptul că, în ultimele zile, mesajul autorităților în legătură cu epidemia de coronavirus este tot mai ferm: stați în case!

Și, pentru că izolarea este dificilă pe o perioadă îndelungată, ne-am gândit să îți venim în ajutor cu câteva idei anti-plictiseală. În cazul acesta, am ales mai multe cărți relaxante, ca să te ajute să fii mai puțin tensionat.

9 cărți relaxante de citit cât stai în casă

1. Iubirile lui Hemingway povestite de el însuși, consemnate de A.E. Hotchner

Se știe că lui Hemingway i-a plăcut viața. I-a plăcut enorm. I-au plăcut petrecerile, vânătoarea, femeile, alcoolul și discuțiile interminabile. În cartea lui A.E. Hotchner sunt adunate povestirile lui Hemingway spuse de el însuși. Despre relațiile lui intime, despre prietenia cu Scott Fitzgerald, despre viața la Paris și întâlnirile cu artiștii vremii, dar și despre cele două accidente aviatice cărora le-a supraviețuit.

„Încă aud felul aparte în care vorbea Ernest. Nu ţinea jurnale sau caiete de însemnări, însă era uluitor cât de mult reţinea din conversaţii. Nu numai că recrea schimburi de replici de demult, dar putea imita cadenţa şi stilul vorbirii contemporanilor săi: F. Scott Fitzgerald, Josephine Baker, Gertrude Stein şi al altora de la Paris. Acest talent incredibil se oglindeşte în dialogurile din romanele şi nuvelele sale. O dovadă în ce mă priveşte este faptul că în The Dangerous Summer a recreat magistral o conversaţie avută cu mine şi pusă pe hârtie la multă vreme după corida la care a avut loc discuţia”, notează A.E. Hotchner.

2. Istoria iubirii, de Nicole Krauss

Deși este, în mare, despre singurătate, Istoria iubirii, a lui Nicole Krauss, este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le poți citi. E și pe lista noastră de cărți relaxante pe care îți recomandăm să le citești în perioada care urmează.

Istoria iubirii e despre un bărbat care a scris o carte dedicată iubirii și care nu are nici cea mai vagă idee că această carte a lui a schimbat vieți.

„Când m-am născut, mama mi-a dat numele după o fată dintr-o carte pe care i-o dăruise tatăl meu, o carte care se chema Istoria iubirii“. Alma Singer are 14 ani și trăieşte în New York. E la vârsta la care încearcă să găsească răspunsuri la o mie de întrebări despre lume şi viaţă. Adolescenta porneşte în căutarea eroinei cărţii de al cărei destin se simte legată pe viață, în mod inexplicabil.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Medeea şi copiii ei, de Ludmila Uliţkaia

Medeea și copiii ei o să-ți trezeescă nostalgia după vacanțele din copilărie, când știai că vor veni zilele alea lungi și pline de vacanță, cu plimbări și timp de rătăcit la mare sau la țară, cu mâncare simplă și bună: „Pe urmă a așezat mâncarea pe masă, au mâncat cartofi mirosind a gaz și brânză de capră, ea a vrut de câteva ori să se ridice și să plece, dar a tot amânat, nu știa nici ea de ce”.

Familia Sinopli, la fel ca de alte familii de greci, armeni și evrei, stabilite initial în orașul Feodosia din Crimeea, s-au împrăștiat prin lume din cauza evenimentelor istorice. Însă odată cu relativa liniște apărută în plan politic, cei plecați încep să vină, vara, an de an, în casa bătrânei Medeea. Ea este singura care a rămas acasă.

Familiie vin cu tot cu copii, iar sub soarele fierbinte între tineri se înnoadă şi se deznoadă iubiri pasionale. Medeea, femeie fără copii, nu judecă această adunare zgomotoasă de rubedenii care se strâng în fiecare an în casa ei. De fapt, pare că Medeea însăși veghează asupra armoniei și atmosferei plăcute din casă, pentru că toată lumea e veselă și își aduce aminte să trăiască acolo, indiferent de ce s-ar întâmpla în restul anului în viețile lor.

De ce e cartea Ludmilei Uliţkaia pe lista noastră de cărți relaxante? Pentru că este o carte care emană un sentiment de liniște și pace. Dacă tot nu putem să ne plimbăm în voie, măcar să ne imaginăm.

4. Minunea, de R.J. Palacio

Minunea lui R.J. Palacio este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, dar și despre integrarea şi acceptarea persoanelor cu dizabilități. Cartea este emoționantă, dar nu tristă, pentru că este scrisă cu umor.

„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău“. August Pullman este un băiat de zece ani care s-a născut cu o malformație facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii decid să-l educe acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

5. Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman

Ove e un bărbat singur, de 59 de ani. Văduv și morocănos. E tipicar, rigid, nu suportă ce e nou și, aparent, nici oamenii. Pe deasupra, a fost concediat de curând. Aprope că nu poți să-l suferi. Și asta nu e tot. La șase luni după ce soția lui, Sonja, moare, Ove e hotărât să își ia viața.

În viața lui intră Parvaneh, o iraniancă gravidă cu cel de-al treilea copil, și fiicele ei, care se mută în casa de vizavi. Toate, îi dau peste cap planurile lui Ove.

Pe măsură ce citești, vei observa că regulile exagerate ale lui Ove vin dintr-un sistem de valori strict: dreptate, moralitate și muncă. Personajul lui Fredrik Backman o să îți devină simpatic.

6. Anne de la Green Gables, de L.M. Montgomery

Anne de la Green Gables, de L. M. Montgomery, a fost publicată, în unele ediții, cu titlul Anne. Casa cu frontoane verzi. E o carte care îți reamintește de tot ce visai în copilărie. Și de romantism, în toate formele lui. Chiar dacă e catalogată drept carte pentru copii, crede-ne că o să o savurezi pagină cu pagină!

Anne Shirley e roșcată și, la început, nu-și suportă părul. Orfană în vârstă de 11 ani, Anne e trimisă, printr-o încurcătură, la casa cu frontoane verzi din Avonlea. Casa este, de fapt, o mică fermă îngrijită de frații Matthew si Marilla Cuthbert, care voiau, inițial, să aibă în casă un băiat care să-i ajute la treburile din gospodărie. Dar, după ce o întâlnesc pe visătoarea și vorbăreața Anne, nu o mai pot trimite înapoi.

7. Dacă într-o noapte de iarnă un călător, de Italo Calvino

Dacă într-o noapte de iarnă un călător este un roman despre un cititor. Un cititor care începe să citească o carte numită „Dacă într-o noapte de iarnă un călător”. Structura romanului lui Calvino este interesantă. Capitolele în care se vorbește despre acest cititor sunt intercalate cu alte capitole – capitole inițiale ale altor cărți pe care cititorul încearcă să le citească, dar îi este imposibil să le termine.

Citind romanul lui Italo Calvino simți că personajul principal (cititorul) se plimbă printr-un labirint de lecturi. Întâmplările prin care trece el au loc și în planul real, nu numai prin intermediul lecturii. De altfel, ceea ce citește îi influențează viața. În roman apare și o cititoare.

8. Sunetul muntelui, de Yasunari Kawabata

Romanul lui Yasunari Kawabata are un ritm lent, de parcă te bagă în transă. Nu e un roman plictisitor, ci doar te face mai atent la tot ce respiră viață în jur. Cum ar fi copacii.

Sunetul muntelui este povestea lui Shingo, tatăl și bunicul unei familii cu doi copii, Shūichi, fiul, și Fusako, fiica. Fiul are o soție, dar are și o amantă. Fiica lui Shingo are, în schimb, două fete, împreună cu care este nevoită să revină în casa părintească după ce soțul ei a părăsit căminul conjugal.

Shingo acceptă toate întâmplările vieții cotidiene, respectiv crizele familiei sale, cu oarecare greutate. În plus, pare că refuză să îmbătrânească.

9. O ciudățenie a minții mele, de Orhan Pamuk

Dacă aveți chef de o poveste, O ciudățenie a minții mele, de Orhan Pamuk, poate fi alegerea perfectă.

„Aceasta este povestea vieții și a visărilor lui Mevlut Karatas, bragagiu și iaurgiu. Mevlut s-a născut în anul 1957, într-un sat oropsit din Anatolia Centrală, aflat la marginea occidentala a Asiei, care căta de departe către un lac cufundat în negură. La vârsta de doisprezece ani a ajuns la Istanbul, iar după aceea a trăit mereu acolo, în capitala lumii. La vârsta de douazeci și cinci de ani, a furat o fată de la el din sat; a fost o întâmplare ciudată, care i-a pecetluit întreaga viață”.

Astfel începe un roman înduioșător despre viața personajelor mărunte ale Istanbulului – vânzătorii stradali. E o carte plină de bucurii mărunte, de sensibilitate, succese și eșecuri, dar și despre dispariția îndeletnicirilor tradiționale din cauza modernizării orașului.

Dacă te întrebi cum poți să-ți cumperi cărți în perioada care urmează, în care se recomandă izolarea, comenzile online sunt cele mai simple și mai sigure variante. Poți comanda AICI.

Să întrebi pe cineva ce citește e ca și cum l-ai întreba “cine ești acum și cine vei deveni?”. Cărțile de orice fel – de dragoste, memorii, fantasy, de psihologie sau dezvoltare personală, polițiste, thriller sau cele pentru copii – sunt surse inepuizabile de înțelepciune. O frază aruncată – aparent – la întâmplare într-o carte poate să îți atragă atenția asupra unor lucruri importante despre viață. Lucruri la care nu te-ai gândit la modul concret până atunci. De exemplu, în Capcana Margrave, o carte scrisă de Lee Child, afli, la un moment dat, că “așteptarea este o abilitate la fel ca oricare alta”. Poate că, undeva în sinea ta, știi asta. Dar nu te gândești niciodată cât de important este să știi să aștepti, înainte de a vedea undeva scris acest lucru, negru pe alb.

Cărțile se împart după multe criterii. Și, da, le poți împărți și în cărți bune și cărți proaste. Dar nicio carte nu e atât de proastă încât să nu poți găsi o frază utilă în ea.

Poți să înveți din cărți că, uneori, e bine să îți lași deoparte propriile credințe și prejudecăți și să asculți și părerile altcuiva, chit că e vorba despre un personaj.

Când întrebi pe cineva ce citește, de fapt, încerci să descoperi felurile prin care acel om seamănă cu tine. Îl întrebi, de fapt, în ce fel își schimbă viața prin ceea ce citește.

Ce poți să înveți din cărți. 7 lecții

Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald: Greșelile din care înveți nu trebuie să fie ale tale

Ni se spune mereu că partea bună la a face greșeli este că nu le vom mai repeta. Când afli poveștile unor personaje care iau decizii greșite, cum ar fi cele ale lui Jay Gatsby, poți vedea cu ușurință care sunt consecințele acțiunilor lui, fără să faci tu însuți acele greșeli.

Istoria secretă, de Donna Tartt: Doar pentru că ai interese similare cu un grup de oameni, nu înseamnă că sunt oameni buni

Richard Papen, protagonistul Istoriei secrete, își petrece anii de facultate cu un grup de studenți. Ajunge să fie implicat într-o serie de crime pentru care grupul respectiv este, aproape în totalitate, responsabil. Ce poți să înveți din asta? De exemplu, că nu orice om care citește poezie, la fel ca tine, e genul de om cu care să vrei să-ți petreci timpul. Mai sunt și alte criterii după care e bine să alegi oamenii.

Jurnalul unui adolescent timid, de Stephen Chbosky: Empatia

E dovedit științific faptul că cititul de cărți de ficțiune îi face pe oameni, în general, mai empatici. Acest lucru înseamnă că devii mai capabil să înțelegi emoțiile altora și înseamnă și că (cel puțin în teorie) cititul te face o persoană mai matură emoțional.

Micul prinț, de Antoine de Saint-Exupery: Dacă iubești ceva, uneori trebuie să-i dai drumul

Una dintre cele mai importante lecții din Micul prinț este că, deși e trist și dureros, nu putem păstra întotdeauna lucrurile sau oamenii pe care îi iubim. Cartea lui Antoine de Saint-Exupery e plină și de alte învățături.

Pe drum, de Jack Kerouac: Cum să fii un scriitor mai bun

Cei mai buni scriitori sunt, de obicei, scriitorii care citesc mult. Când citești mult, te uiți, de fapt, la operele de succes ale altor scriitori. Și nu e o învățare pasivă, pentru că cititul este un proces activ. E o metodă prin care îți îmbunătățești propriile abilități legate de scris, fără să scrii propriu-zis. În plus, oamenii care citesc mai mult au un vocabular mai bogat.

De veghe în lanul de secară, de J.D. Salinger: Nu ești singurul care trece prin experiențe dificile

Când ești în momentele tale cele mai grele, uneori cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să cauți validare pentru ceea ce simți. Literatura îți dă niște referințe pentru propriile tale experiențe. Dacă nu ai încredere mereu să dai glas lucrurilor prin care treci și nu vrei să vorbești despre ele cu prietenii tăi, cu siguranță există cel puțin o carte în care e un personaj care trece prin ceva asemănător.

Clopotul de sticlă, de Sylvia Plath: E posibil să supraviețuiești problemelor

Când te gândești că Esther Greenwood supraviețuiește la finalul Clopotului de sticlă (chiar dacă Sylvia Plath nu o face), îți aduci aminte că, oricât de greu ar fi un moment din viața ta, o să poți să-l depășești. Poate că nu vei ieși din el fără răni, dar literatura îți oferă speranță și alinare atunci când ai nevoie de ele.

Iarna e anotimpul în care suntem mai triști, din cauza faptului că nu prea vedem soarele, pentru că e frig și pentru că petrecem mai puțin timp în aer liber. Dacă adăugăm, la toate acestea, și posibilele lucruri neplăcute care pot apărea în viața fiecăruia, nu e exclus să avem niște zile destul de grele.

În cazul acesta, de ce să nu te simți mai bine, evadând puțin din cotidian cu ajutorul unor romane care îți ridică moralul? Nu vorbim acum despre cărți de dezvoltare personală, ci despre cărți care te relaxează și te fac să privești și partea bună a paharului.

6 romane care îți ridică moralul

1. Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman

Delectează-te citind cartea lui Fredrik Backman. Începutul poate să pară trist – un bărbat care încearcă să se sinucidă –, dar e, de fapt, o carte amuzantă, fermecătoare, ușor de citit și chiar plină de speranță.

Ove e un bărbat singur, de 59 de ani. Văduv și morocănos. E tipicar, rigid, nu suportă ce e nou și, aparent, nici oamenii. E un bărbat “învechit” și care, pe deasupra, a fost concediat de curând. Aprope că nu poți să-l suferi. Dar Ove nu e doar atât. Pe parcurs ce citești vei observa că regulile lui exagerate vin dintr-un sistem de valori strict: dreptate, moralitate și muncă. La șase luni după ce soția lui, Sonja, moare, Ove e hotărât să își ia viața. Însă Parvaneh, o iraniancă gravidă cu cel de-al treilea copil și cele două fiice ale ei, se mută în casa de vizavi și îi dau planurile peste cap lui Ove.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Eleanor și Park, de Rainbow Rowell

Eleanor și Park știu că prima dragoste nu rezistă aproape niciodată. Dar asta nu înseamnă că nu vor încerca. Romanul lui Rainbow Rowell exprimă felul în care dragostea tinerilor poate fi uneori disperată, copleșitoare și catastrofică.

Cei doi protagoniști au 16 ani și sunt niște inadaptați care-și găsesc locul, cel puțin pentru o perioadă, unul lângă altul. Doi adolescenți normali, cu probleme și frici, cum au toți adolescenții. Park e pe jumătate coreean, tăcut, pasionat de muzică și benzi desenate. Eleanor e cam plinuță, roșcată și cu pistrui: “Eleanor avea dreptate: nu era drăguţă. Arăta ca o operă de artă, iar arta nu trebuie să fie drăguţă; trebuie să te facă să simţi ceva”. Și s-a îndrăgostit de Park: “Eu nu cred că respir când nu suntem împreună… Asta înseamnă că atunci când ne vedem luni dimineaţa, e ca şi cum nu aş fi luat o gură de aer de aproape 60 de ore. De asta sunt aşa ursuză şi mă răstesc la tine. Tot ce fac când nu suntem împreună e să mă gândesc la tine, iar când ne întâlnim, să mă panichez. Asta pentru că fiecare secundă e aşa importantă. Eu nici nu îmi mai aparţin mie. Sunt a ta. Şi ce mă voi face dacă te vei hotărî că nu îţi place de mine?”. Iar Park? Și Park s-a îndrăgostit: “Mi-e dor de tine, Eleanor. Vreau să fiu cu tine tot timpul. Eşti cea mai inteligentă fată pe care am cunoscut-o şi cea mai amuzantă, şi tot ce faci mă surprinde. Aş vrea să spun că de-asta îmi placi, pentru că aş părea… profund… Dar cred că te plac şi pentru că ai părul roşu şi mâinile catifelate… şi miroşi a tort făcut în casă pentru o zi de naştere”.

3. Femeia de hârtie, de Rabih Alameddine

Chiar dacă, la prima vedere, poate părea o carte prea serioasă, pentru că o femeie trăiește singură și traduce tomuri întregi de cărți în arabă, cărți pe care nimeni nu le va citi vreodată, cartea e una relaxantă și cu o scriitură frumoasă.

Aaliya are 72 de ani. E divorțată, nu are copii, dar are o mare pasiune pentru literatură. Locuiește singură într-un apartament din Beirut și, de aproape 50 de ani, traduce în fiecare an, în arabă, o carte pe care o consideră fascinantă. Nu o face pentru bani sau alte aprecieri. Traduce doar pentru ea. Lucrurile se schimbă atunci când un dezastru amenință să-i distrugă opera.

4. Proiectul Rosie, de Graeme Simsion

Don Tillman este un profesor de genetică al cărui talent este acela de stabili ordinea, fără a avea vreo legătură cu romantismul. Totuși, Proiectul Rosie este o poveste de dragoste aparent imposibilă și, în mod evident, superbă.

La 39 de ani, Don Tillman suferă, fără să știe, de sindromul Asperger. Plus că e încă burlac, deși e deștept și arată bine. Pentru că știe că nu prea are noroc în dragoste, inițiază Proiectul Soția, pe baza unui chestionar de 16 pagini, care ar trebui să-l ajute să-și găsească partenera perfectă, prin eliminarea tuturor tipurilor feminine nepotrivite, adică prin eliminarea veganelor, a microbistelor, creaționistelor, fumătoarelor, ignorantelor și așa mai departe.

Doar că Rosie apare în viața lui și e exact ce nu-și dorea Don: muncește într-un bar, e vegetariană, fumează și încearcă să-și găsească tatăl biologic. Don se implică într-un nou proiect – s-o ajute pe Rosie să-și găsească tatăl – dar nu realizează că, astfel, își duce la îndeplinire și proiectul inițial.

5. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

Eleanor e o ciudată. Are 30 de ani și un trecut dramatic, dar și un prezent marcat de izolare socială și singurătate. Aparent, o poveste banală, a unei femei anonime, cum sunt milioane în lumea întreagă. Mai ales în orașele mari, în care identitatea e înghițită de mulțime.

În Londra anului 2017, Eleanor trăiește aceeași rutină zi de zi, iar singurătatea și izolarea sunt cele mai dure constante din viața ei, dar, hei, Eleanor Oliphant se simte excelent! Ca noi toți, nu-i așa? E o eroină imperfectă, ca noi toți. Cartea lui Gail Honeyman, care, din punctul nostru de vedere, intră în categoria “romane care îți ridică moralul”, o să-ți aducă puțină lumină în zilele mohorâte și reci.

6. Și munții au ecou, de Khaled Hosseini

Și munții au ecou este o carte care te unge pe suflet. Doi frați, băiatul Abdullah și fetița Pari, sunt dintr-o familie saracă, dintr-un sat uitat de lume și de timp. Cei doi sunt separați atunci când tatăl, din cauza sărăciei, decide să o dea spre adopție pe Pari. Astfel, fetița ajunge să trăiască la Paris, ducând o viață incomparabil mai bună decât a lui Abdullah.

Alte perechi de frați apar în carte. Idris și Timur. Markos și Thalia.

Cartea are nouă capitole, care te plimbă prin Kabul, Paris, San Francisco, Africa, Grecia și California. Timpul nu este nici el liniar, pentru că lucrurile se petrec  în 1952, 1949, 2003, 1974 și 2010.

O lectură foarte plăcută, care îți va smulge de mai multe ori câte un zâmbet de pe buze.

Nu toți ajungem ca, la 40, 50 sau 60 de ani să fim complet mulțumumiți de ceea ce am devenit în viață. În general, termenul de “criză a vârstei de mijloc” te face să te gândești la bărbați care își părăsesc soțiile și își cumpără mașini scumpe sau la oameni care devin, brusc, preocupați de corpurile lor. Totuși, e posibil ca, din această perioadă, să te alegi și cu niște beneficii emoționale. Mai nou, e preferat termenul de “tranziția vârstei de mijloc”. Iar această perioadă poate fi văzută ca șansa de a-ți stabili noi obiective, de a evalua ce e cu adevărat important în viață și de a decide la ce lucruri e bine să renunți. Iar unele cărți pot să îți dea teme de gândire în această etapă a vieții.

O carte bună trebuie să îți ofere ceva în schimbul timpului pe care îl petreci citind-o. Nu doar să-ți pierzi vremea cu ea în timp ce mergi cu metroul sau faci naveta. Trebuie să îți aducă un beneficiu, să te facă să simți că ai câștigat ceva. Poate cu atât mai mult dacă te afli aproape de a doua jumătate a vieții și simți că timpul e tot mai prețios. De aceea, am făcut o selecție cu câteva cărți despre criza vârstei de mijloc, cu povești variate.

7 cărți despre criza vârstei de mijloc

1. Intimitate și alte povestiri, de Hanif Kureishi

Cartea lui Hanif Kureishi e semi-autobiografică. Un bărbat descoperă că a fi căsătorit și a avea copii nu e la fel de interesant ca a te culca cu o altă femeie și a sta nopțile până târziu. Jay e un scriitor de vârstă mijlocie. De șase ani, are o soție și doi copii și tocmai se pregătește să își părăsească viața pentru o femeie mai tânără. Intimitate și alte povestiri este un roman despre psihicul masculin, cu oscilările și slăbiciunile lui.

2. Tropicul Cancerului, de Henry Miller

Scris în anii ’40 și interzis aproape peste tot până în anii ’60, această poveste a unui american ce duce o viață precară și promiscuă în Paris este potrivită pentru oricine atinge vârsta de mijloc.

Și această carte este o semi-autobiografie, iar Henry Miller relatează, de fapt, propriile experiențe sexuale în Parisul boem al anilor ’30. Personajul principal duce o viață plină de aventuri amoroase prin baruri, săli de dans și bordeluri.

Limbajul este uneori fără perdea, pasional și poetic deopotrivă. Miller scoate în evidență tentațiile și ispitele de la periferia Parisului: înșelătorii, infidelitate, negativism, laudă, prostițutie, lene, droguri și sărăcie. Cartea este scrisă când prezentând idei sau întâmplări succinte, când foarte descriptiv și, uneori, contemplativ.

3. Femei cu bărbați, de Richard Ford

Femei cu bărbați înseamnă, de fapt, o carte alcătuită din trei povestiri: Afemeiatul, Gelozie și Occidentali. Nimeni nu descrie atât de bine și cu atât de multă atenție la detalii diferențele emoționale dintre femei și bărbați.

Personajele principale ale celor trei povestiri sunt bărbați. Martin Austin, un comis-voiajor de succes, Larry, un adolescent aflat în perioada divorțului părinților, și Charley Matthews, un fost academician. Deși, inițial, ai impresia că femeile sunt pasagere în viețile lor, citind îți dai seama, de fapt, că ele sunt personaje-cheie și că au un rol extrem de important în deciziile bărbaților.

4. Rugul deșertăciunilor, de Tom Wolfe

Cartea lui Tom Wolfe este o satiră a societății din New York-ul anilor ’80, în care bărbații vor să obțină totul. Un bărbat bogat şi amanta lui accidentează un puşti negru, iar de aici pornește o serie de întâmplări. În carte mai apar un jurnalist care are probleme cu alcoolul, un procuror care nu inspiră încredere, o soție, o jurată, un pastor răzbunător. Mai există și alte personaje secundare care descriu America acelor ani.

Romanul a fost bine primit atât de critici, cât şi de cititori, și este o lectură de referinţă a literaturii americane.

5. Blândețea nopții, de F. Scott Fitzgerald

În anii ’20, pe vremea când cei mai sofisticați americani își petrec vacanțele pe riviera franceză, Dick Diver și familia lui nu fac excepție. Dick e un tânăr psihiatru extrem de carismatic, căsătorit cu o fostă pacientă dintr-un sanatoriu elvețian. Nicole moștenește o avere considerabilă, dar nu e doar femeia nebună și plină de bani. Pe riviera franceză ajunge și Rosemary Hoyt, o tânără și naivă actriță, care pică imediat sub vraja cuplului. Alături de ea, și alte personaje care duc o viață boemă sau promiscuă.

Deși tentațiile sunt mari și Dick și Rosemary devin amanți, iar Nicole pică, din când în când, pradă dezechilibrului psihic, cei doi soți se află mereu la granița dintre nebunie şi normalitate, dintre iubire şi moarte.

6. Corecții, de Jonathan Franzen

Jonathan Frazen se pricepe să scrie despre familii. În această carte, se concentrează asupra unor părinți americani care au trei copii, acum aflați la jumătatea vieții, care au stiluri de viață disfuncționale. Fiul cel mic își pierde locul de muncă și se apucă de escrocherii, iar cel mai în vârstă, bancher, se îndoapă cu Martini și gătește mâncare scumpă, încercând să își nege depresia. Enid, mama lor și soția unui bărbat bolnav de Parkinson, încearcă să își reunească familia pentru un ultim Crăciun împreună. Cartea este un fel de aducere aminte a faptului că, uneori, e bine să vorbim despre ce ne doare și să nu lăsăm lucrurile nerezolvate.

7. Lupul de stepă, de Hermann Hesse

Harry Haller e speriat de ideea de război și, în general, răul din lume nu îi face deloc bine. E un singuratic, nu are prieteni și nu tolerează superficialitatea. Harry e, de fapt, un savant neadaptat societății și epocii în care trăiește. Golit de sens, decide să se sinucidă. Dar o cunoaşte pe Hermina, care îl înţelege și îi împărtăşeşte durerea. Paradoxal, ea îl învaţă să danseze, îl convinge să asculte jazz și să participe la viață. Romanul lui Hermann Hesse face parte din acele cărți despre criza vârstei de mijloc, dar nu numai, care trebuie citite.

Lumea literară poate fi dificilă. Autorii noi pot fi priviți cu ochi buni de către cei deja consacrați, dacă au același stil sau aceleași convingeri, dar pot fi respinși în cazul în care au idei revoluționare sau cel puțin diferite decât cele deja cunoscute. Atunci când destul de multă lume cunoscută în viața literară spune despre o carte că e bună, de obicei, cartea devine, oficial, bună. O carte poate căpăta reputația de a fi bună sau proastă chiar dacă încă nu a citit-o aproape nimeni. Uneori, e suficient ca scriitorii să vorbească între ei despre o apariție recentă ca fiind grozavă.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Există însă și situații în care lumea literară e entuziasmată de o carte și par cu toții de acord că opera e extraordinară, dar apar și păreri opuse, izolate. De obicei, persoanele care au opinii contra curentului, nu se exprimă. Însă unii, faimoși și curajoși, nu s-au ferit să critice tot felul de cărți celebre pe care mulți alții le lăudaseră anterior.

Iată, de exemplu, părerile a patru scriitori faimoși despre câteva cărți celebre extrem de lăudate, dar care pe ei nu i-au impresionat deloc.

4 autori consacrați care au criticat cărți celebre

Virginia Woolf despre Ulise, al lui James Joyce

Din jurnalul Virginiei Woolf, din data de 16 august 1922, reiese că romanul Ulise, al lui James Joyce, nu i-a atras deloc interesul.

“Ar trebui să citesc Ulise și să îmi construiesc argumentele pro și contra acestei cărți. Până acum, am citit 200 de pagini, nici măcar o treime. Primele două sau trei capitole m-au amuzat, stimulat, fermecat, interesat. Până la finalul scenei cu cimitirul. Apoi, am devenit nedumerită, m-am plictisit, enervat și am fost deziluzionată de liceanul care își stoarce coșurile. Tom, marele Tom (T.S. Elliot), crede că această carte e pe același loc cu Război și Pace! Iar mie mi se pare o carte analfabetă și insuficientă. E o carte despre un bărbat autodidact și știm cu toții cât sunt acești oameni de îndurerați, egoiști, insistenți, cruzi și chiar grețoși. Dacă poți să mănânci carne gătită, de ce să mănânci carne crudă? Dacă ești anemic, cum este Tom, atunci poți să găsești glorie și în sânge. Eu una, fiind destul de normală, sunt pregătită să citesc din nou clasici. E posibil să revin asupra acestei idei mai târziu, doar las un semn ca să marchez pagina 200”.

La 6 septembrie 1922, Virginia Woolf nota, din nou: “Am terminat Ulise și cred că e un eșec. Cartea e difuză, e sălcie, e pretențioasă. E vulgară, nu numai în sensul evident, dar și în sens literar”.

Charlotte Brontë despre Mândrie și prejudecată, a lui Jane Austen

Într-o scrisoare adresată filosofului și criticului literar G.H. Lewes, din 12 ianuarie 1848, Charlotte Brontë își exprima nelămurirea legată de faptul că acesta aprecia cărțile lui Jane Austen.

“De ce îți place domnișoara Austen atât de mult? Sunt nedumerită. Ce te-a făcut să spui că ai fi preferat să scrii Mândrie și prejudecată sau Tom Jones în locul oricăruia dintre romanele Waverley? N-am citit Mândrie și prejudecată până când nu am citit ce ai scris despre ea, apoi am luat cartea și am studiat-o. Și ce-am găsit? O dagherotipie-portret a unui chip banal. O grădină atent îngrădită, cultivată cu flori delicate, dar nicio fizionomie strălucitoare, niciun strop de aer proaspăt. N-aș putea să trăiesc cu doamnele și domnii aceia în casele lor elegante, dar izolate. Observațiile mele probabil că te vor deranja, dar îmi asum riscul”, spunea Charlotte Brontë, căreia nu i-a plăcut nici romanul Emma.

Aldous Huxley despre Pe drum, de Jack Kerouac

În volumul Aldous Huxley: o biografie, Nicholas Murray îl cita pe acesta, vorbind despre cartea Pe drum, a lui Jack Kerouac: „M-am plictisit la scurt timp după ce m-am apucat de ea. Adică, drumul părea groaznic de lung”.

Vladimir Nabokov despre Frații Karamazov și Crimă și pedeapsă, de Feodor Dostoievski

Într-un interviu publicat la 23 octombrie 1969, Vladimir Nabokov își spunea părerile despre două cărți celebre care au fost și sunt apreciate până în ziua de azi ca fiind capodopere literare.

“Dacă ne referim la cele mai proaste romane ale lui Dostoievski, atunci, într-adevăr, îmi displac puternic Frații Karamazov și Crimă și pedeapsă. Nu contest căutarea sufletească și revelația sinelui, dar, în aceste cărți, sufletul, păcatele, sentimentalitatea și jargonul nu garantează căutarea obositoare și confuză”, spunea Nabokov.

Și în zilele noastre cititorii se bazează mult pe recomandările venite din partea autorilor lor preferați, dar puțini sunt cei care au curajul de a fi critici la adresa unor opere mult lăudate.

Ție ce romane consacrate ți-au displăcut?

Cititul poate însemna o evadare din realitate. Cărțile te pot transporta într-o mulțime de locuri, îți pot aduce idei noi, iar uneori poți avea impresia că personajele ți-au devenit prieteni. Dacă vrei să mai adaugi câteva titluri pe lista cu cărți de citit, poți alege dintre cele mai bune cărți din 2019, selecție făcută prin vot de către cititorii Goodreads.

Mai mult de 4,6 milioane de persoane din întreaga lume au ales, prin vot, cele mai bune cărți din 2019, în opinia lor. Iată rezultatele votului:

Cele mai bune cărți din 2019 alese de cititorii Goodreads

1. Ficțiune: The Testaments, de Margaret Atwood

Autoarea Poveștii slujitoarei, Margaret Atwood, a scris o continuare a ceea de ce petrece în Gilead peste 15 ani. Romanul nu este tradus în limba română momentan, dar îl poți citi în engleză sau mai poți aștepta, va apărea în traducere românească la editura Art.

Dacă încă nu ai citit Povestea slujitoarei, citește-o până la apariția în limba română a volumului The Testaments. În Povestea slujitoarei, ne aflăm în anii ’80, când președintele american e ucis, iar Statele Unite sunt conduse de un nou regim politic teocratic (în care Dumnezeu sau o zeitate este considerat conducător suprem al statului) numit Galaad. Degradarea mediului face ca majoritatea populației să fie infertilă. Acest început de roman este perfect pentru crearea unei distopii, iar Margaret Atwood folosește ficțiunea istorică și speculativă pentru a-și duce la bun sfârșit romanul, într-un mod magistral.

2. Mister și Thriller: Pacienta tăcută, de Alex Michaelides

O pictoriță cunoscută din Londra își disturbă viața – aparent perfectă – omorându-și soțul. Atunci, publicul vrea răspunsuri. Închisă într-un spital de psihiatrie, ea refuză să vorbească, în timp ce un psihoterapeut primește sarcina de o face să vorbească și să afle motivele pentru care și-a ucis soțul.

Pacienta tăcută este un thriller psihologic șocant.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Ficțiune istorică: Daisy Jones & the Six, de Taylor Jenkins Reid

Anii ’60. Los Angeles. Daisy e o fată cu o voce uluitoare și multe planuri de a deveni star rock’n’roll. Billy Dunne e liderul trupei the Six. Înainte de primul turneu al trupei, iubita lui Billy, Camila, află că e însărcinată. Sub presiunea noului său rol, cel de tată, Billy devine puțin mai sălbatic pe drum.

Un producător descoperă că, aducându-i laolaltă pe Billy și Daisy, poate crea o legendă muzicală.

4. Proză fantastică: Ninth House (A noua casă), de Leigh Bardugo

Alex Stern este, la 20 de ani, singurul supraviețuitor al unui omor multiplu. În perioada de recuperare de după atac, i se oferă oacazia de a studia la Yale gratuit. Care e ideea? Binefăcătorii ei, cei care îi plătesc taxele la universitate, îi cer să afle tot ce poate despre societățile secrete din școală, inclusiv activitățile lor oculte.

5. Romantism și Cel mai bun debut: Red, White & Royal Blue, de Casey McQuiston

Alex e fiul președintelor Statelor Unite ale Americii. Henry e prințul cel tânăr de Wales și rivalul lui Alex. După ce o altercație dintre cei doi amenință relațiile americano-britanice, tinerii sunt obligați să se prefacă prieteni, ca să rezolve problema. În curând, prietenia lor nu numai că va deveni reală, ci le schimbă perspectiva într-un mod mult mai profund.

6. SF: Recursion, de Blake Crouch

Recursion, cartea lui Blake Crouch încă netradusă în limba română, e despre o epidemie periculoasă, numită Sindromul Memoriei False. Cei atinși de boală se găsesc în postura de a-și aminti lucruri care nu s-au întâmplat vreodată și de a crede că au trăit vieți pe care, de fapt, nu le-au trăit. Rezultatul este că pierd contactul cu realitatea.

Detectivul Barry Sutton vrea să rezolve misterul acestei epidemii, iar specialistul în neuroștiințe Helena Smith nu are idee că ea este cheia.

7. Horror: The Institute, de Stephen King

În mijlocul nopții, într-o suburbie din Minneapolis, tânărul Luke Ellis este răpit de doi intruși care i-au ucis părinții. Cei doi îl duc la Institut, un loc sinistru, unde copiii cu abilități speciale – cum ar fi telepatia sau telekinezia – sunt obligați să se supună celor care vor să le controleze puterile. Altfel, sunt supuși unor pedepse brutale. Nici acest roman nu este, încă, tradus în limba română, dar, până atunci, poți citi alte cărți scrise de Stephen King.

8. Umor: Dear Girls, de Ali Wong

Dear Girls: Intimate Tales, Untold Secrets & Advice for Living Your Best Life (Dragi fete: Povești intime, secrete nespuse și sfaturi pentru a-ți trăi viața cea mai bună) este ultima carte a lui Ali Wong. Cartea a fost lansată pe 15 octombrie 2019 și încă nu este disponibilă în limba română.

Volumul este unul amuzant, de memorii, scris sub forma unor scrisori adresate celor doua fiice ale autoarei. Este voba despre sfaturi despre întâlniri, job, maternitate și experiența ei ca femeie asiatică în America.

9. Nonficțiune: Gata cu scuzele! Cum să nu-ți mai fie rușine să-ti urmezi visele, de Rachel Hollis

De data aceasta, Rachel Hollis le provoacă pe femei să identifice și să elimine scuzele care stau între ele și ceea ce își doresc.

Autoarea știe că multe femei au fost învățate să se autodefinească prin prisma altora – fie ca soție, mamă, fiică sau angajată – în loc să învețe să-și asume cine sunt și ce vor. În această carte, vorbește despre capcanele, provocările și scuzele care le opresc pe femei să își îndeplinească visele.

10. Memorii și Autobiografii: Over the Top: A Raw Journey to Self-Love, de Jonathan Van Ness

Jonathan Van Ness povestește cum e să fii băiatul criticat constant și ridiculizat care a devenit, astăzi, imaginea îngrijirii și grijii față de sine. În cartea sa, scoate la iveală o copilărie și o adolescență dificile. Cartea e uneori tristă, uneori șocantă, dar e și amuzantă.

Alte nouă cărți votate de cititorii Goodreads:

11. Istorie și Biografie: The Untold Lives of the Women Killed by Jack the Ripper, de Hallie Rubenhold

12. Știință și tehnologie: Will My Cat Eat My Eyeballs? Big Questions From Tiny Mortals About Death, de Caitlin Doughty

13. Mâncare și Cărți de gătit: Antoni in the Kitchen, de Antoni Porowski

14. Nuvele grafice & Comics: Pumpkinheads, de Rainbow Rowell și Faith Erin Hicks

15. Poezie: Shout, de Laurie Halse Anderson

16. Ficțiune pentru tineri: La cinci pași de tine, de Rachael Lippincott, Mikki Daughtry și Tobias Iaconis

17. Proză fantastică și SF pentru tineri: The Wicked King (The Folk of the Air #2), de Holly Black

18. Literatură pentru copii: The Tyrant’s Tomb (The Trials of Apollo #4), de Rick Riordan

19. Cărți ilustrate: A Beautiful Day in the Neighborhood: The Poetry of Mister Rogers, de Fred Rogers, Luke Flowers (ilustrator), Josie Carey (contributor)

Dacă ești interesat de cărți de psihologia emoțiilor, dar te temi ca limbajul în care sunt scrise să nu fie prea specializat, află că există și opere cu un limbaj extrem de accesibil. Ba chiar există romane care sunt extrem de utile în explicarea emoțiilor și a modului în care ele pot fi gestionate.

Înțelegerea emoțiilor începe cu înțelegerea anumitor mecanisme ale minții umane. Pornind de acolo, poți învăța să te exprimi și să acționezi într-un mod care îți poate face viața mai plăcută.

5 cărți de psihologia emoțiilor

1. Omul în căutarea sensului vieții, de Viktor Frankl

“Orice îi poate fi luat unui om, mai puțin un lucru: ultima dintre libertăţile omeneşti – aceea de a alege atitudinea în anumite circumstanţe, de a-şi alege propria cale”. Așa spune Viktor Frankl în Omul în căutarea sensului vieții, carte care s-a vândut în peste două milioane de exemplare și a intrat în categoria „celor mai influente zece cărți ale Americii“.

După trei ani petrecuţi ca deţinut în lagărele de la Auschwitz şi Dachau, Viktor E. Frankl este eliberat odată cu terminarea războiului, iar cartea lui este despre propria istorie – istoria unui om care, dintr-un număr printre alte numere, a redevenit o persoană.

Dar volumul nu este doar o mărturie a unui fost deţinut la Auschwitz, pentru că Frankl, intrat în lagăr ca medic, și-a dezvoltat viziunea psihoterapeutică în timpul petrecut în suferință. Tot acolo a dezvoltat ceea ce astăzi e cunoscut ca „logoterapie” sau analiză existenţială, care se bazează pe convingerea că forța motivatoare fundamentală a omului este căutarea sensului existenței.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Curajul de a fi vulnerabil, de Brené Brown

Brené Brown este profesoară şi cercetătoare la Colegiul Postuniversitar de Asistenţă Socială de la Universitatea din Houston, Texas. Până aici, aparent nimic ieșit din comun. Dar Brown a studiat, în ultimii 13 ani, curajul, sentimentul valorii personale şi rușinea. De aici, au ieșit mai multe cărți de psihologia emoțiilor, iar una dintre ele este Curajul de a fi vulnerabil.

Structurată în șapte capitole, cartea explică modul în care vulnerabilitatea este nucleul emoțiilor dificile, cum ar fi frica, durerea și dezamăgirea, dar și locul de unde apar iubirea, sentimentul apartenenței, bucuria și empatia. În paralel cu vulnerabilitatea, Brown vorbește și despre curaj, acesta însemnând să poți să spui povestea a ceea ce ești cu inima deschisă.

3. Regândirea infidelității, Esther Perel

Esther Perel este o cunoscută terapeută care a explorat tensiunile care apar între nevoia de securitate (iubire, apartenență și apropiere) și nevoia de libertate (dorință erotică, aventură și distanță) în relațiile umane.

Regândirea infidelității este o carte despre relații, sexualitate, căsătorie, adulter și divorț. Toate acestea, pornind de la ideea de infidelitate. Ce este infidelitatea, când și de ce apare ea? Cartea nu conţine reţete miraculoase pentru cupluri care se confruntă cu adulterul, ci teme de reflecţie pentru orice cuplu care vrea să înțeleagă cum apar probemele și cum să le depășească.

“Într-o relaţie, trădarea ia multe forme: desconsiderare, neglijare, violenţă, indiferenţă. Trădarea sexuală este doar un mod de a-ţi răni partenerul, iar de multe ori, victima unei trădări nu este victimă în căsnicie. Idilele sunt mai puţin legate de sex şi mai mult de dorinţă: dorinţa de atenţie, de a te simţi special, de a te simţi important. Structura unei aventuri este faptul că nu poţi avea nicicând iubitul acela, iar asta ţine dorinţa vie. Ăsta e un mecanism al dorinţei, deoarece incompletitudinea, ambiguitatea te fac să doreşti ceea ce nu poţi să ai. Suntem ispitiţi de puterea fructului oprit”, spune Esther Perel în cartea sa.

O altă carte a lui Esther Perel pe care ar fi bine să o citești este Inteligenţa erotică. Reconcilierea vieţii erotice cu viaţa de familie. Volumul a devenit bestseller după ce a fost tradus în 24 de limbi.

4. Minciuni pe canapea, Irvin Yalom

Psihanalistul American Irvin D. Yalom a scris mai multe cărți despre experiențele din cabinetul de terapie, îmbinând poveștile pacienților săi cu ficțiunea. Însă Minciuni pe canapea este literatură pură, deși, în mod evident, tema este tot una psihologică.

Întrebarea de la care pornește romanul este dacă îşi poate pierde un psihiatru minţile. Poate fi el păcălit, sedus, manipulat chiar în timpul şedinţelor în care ar trebui să deţină controlul asupra pacienţilor?

Ernest Lash e un tânăr psihanalist care optează, în timpul ședințelor de terapie, la metode experimentale, în ciuda sfaturilor mentorului său. Dar pacienta pe care Ernest decide să aplice aceste metode este fosta soție a unui alt pacient. Deși Ernest alege întâmplător această pacientă, fără să știe cine e, ea nu se află întâmplător în cabinetul lui de terapie, ci pentru că vrea să se răzbune pe medicul care, crede ea, l-a împins pe soțul ei la divorț.

Experimentul doctorului Lash presupune maximă sinceritate în relația cu pacientul, lucru ce devine din ce în ce mai dificil în fața unei femei atrăgătoare care duce ședintele de terapie într-o direcție erotică. Pe un alt plan, Marshal Streider, mentorul și supervizorul lui Ernest Lash, duce și el o luptă între etica profesională și propria-i lăcomie.

Romanul promite să ne dezvăluie cât de vulnerabili suntem, fără excepție, în fața singurătății și a nevoii de iubire, dar și a dorinței de a avea cât mai mulți bani. Minciuni pe canapea are personaje bine conturate, puternice, fiind una dintre puținele cărți de psihologia emoțiilor scrise într-un limbaj extrem de accesibil de către un specialist.

5. Mănâncă, roagă-te, iubește, de Elizabeth Gilbert

Mănâncă, roagă-te, iubește a emoționat o lume întreagă și a contribuit la schimbarea a numeroase vieți, prin faptul că a inspirat și a dat putere multor cititori să pornească în descoperirea celor mai bune părți din ei înșiși.

La cei 30 de ani, Elizabeth Gilbert avea tot ce se presupune că o femeie și-ar dori să aibă: un soț, o casă și o carieră de succes. Dar, în loc să se simtă fericită și împlinită, era dominată de frică și confuzie. Romanul este despre cum această femeie a lăsat totul în urmă, tot acest succes de fațadă, și a plecat în lume, ca să exploreze trei aspecte diferite ale firii ei: plăcerea gastronomică – în Italia, devotamentul și căutarea spirituală – în India, iar în insula Bali – echilibrul dintre bucuria lumească și transcendența divină, dintre trup și suflet.