Multe romane sunt construite în jurul unor teme dure, cum ar fi moartea, boala, sfârșitul lumii, chinul dragostei neîmpărtășite sau pur și simplu lipsa speranței. Multe dintre ele pot să-i dea cititorului o stare de încordare sau tristețe, dar sunt și unele ușor de citit și care, deși nu sunt vesele, privesc neplăcerile vieții cu o mai mare lejeritate.

Am făcut o selecție de romane cu final fericit, care te lasă, la finalul lecturii, cu un sentiment de speranță și prospețime. Nu toate sunt vesele pe toată durata lecturii, dar nu sunt nici demoralizante.

6 romane cu final fericit

1. Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo, de Taylor Jenkins Reid

Legendară actriță de film aflată spre finalul vieții, Evelyn Hugo își spune povestea începând cu ascensiunea ca vedetă de cinema în anii 1950. E povestea ascunsă din spatele celor șapte căsătorii ale sale. Toate personajele sunt profund umane și, deși cartea conține o parte de suferință ciudată, este, de asemenea, plină și de o bucurie ciudată. Taylor Jenkins Reid a creat un portret luxuriant și extins al vieții unui personaj fermecător.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

Eleanor are o viață perfect ordonată. Lucrează într-un birou și evită oamenii când nu e la serviciu. Dar, când se împrietenește cu unul dintre colegi, viața ei izolată își pierde o parte din strălucire. Cartea e o portretizare a prieteniei și a terapiei – cei doi factori importanți care au ajutat-o pe Eleanor să-și schimbe viața. Romanul lui Gail Honeyman e despre viața reală și obișnuită, nu e nimic extraordinar în el și tocmai asta îl face să fie vesel. Cât despre Eleanor, ea e un personaj de neuitat, iar problemele cu care ea se confruntă sunt unele cu care putem rezona cu toții. Finalul? Fericit.

3. Unde ai dispărut, Bernadette?, de Maria Semple

Când mama ei dispare chiar înainte de o călătorie pe care familia o planifica de multă vreme în Antarctica, fiica lui Bernadette, Bee, decide să pună cap la cap tot felul de indicii care ar putea să o ducă către mama ei. În felul acestea, cititorul află că Bernadette e o fostă arhitectă de succes care se retrăsese din viața publică după ce a avut o cădere psihică majoră. Cartea e emoționantă, dar deloc apăsătoare, ba chiar un pic absurdă, un pic amuzantă și în întregime plăcută.

4. Poveste pentru timpul prezent, de Ruth Ozeki

Povestită din puncte de vedere care alternează, această carte este despre două femei separate de un ocean. În Tokyo, japoneza-americana Nao, în vârstă de 16 ani, își revarsă toată singurătatea, frustrarea și durerea scriind într-un jurnal. Pe o mică insulă din largul coastei Columbiei Britanice, Ruth, care e scriitoare, găsește jurnalul lui Nao pe țărm, după ce Pacificul a adus resturi de la tsunami-ul din 2011.

Pe măsură ce Ruth se cufundă în povestea lui Nao, viețile lor se împletesc în moduri surprinzătoare. Nici această carte nu e lipsită de suferință, dar Ruth Ozeki a avut grijă să scrie o poveste frumoasă despre puterea artei și conexiunile misterioase și uneori magice dintre scriitori și cititori. E printre cele mai frumoase romane cu final fericit.

5. Ceilalți americani, de Laila Lalami

Romanul lui Laila Lalami începe cu o fugă în urma căreia Driss Guerraoui, un imigrant marocan și rezident de multă vreme într-un mic oraș din deșertul californian, este ucis. După această crimă, narațiunea se derulează din perspectivele mai multor personaje, dar se concentrează pe soția lui Driss și pe fiica adultă, Nora.

6. Zeii Tangoului, de Carolina de Robertis

În 1913, o tânără imigrantă din Italia ajunge singură în Buenos Aries, unde se așteaptă să-l întâlnească pe proaspătul ei soț. Când ajunge acolo, Leda, care are 17 ani, o valiză și o vioară, află că a rămas văduvă la fel de rapid cum se căsătorise. Ca să-și continue viața și pasiunea pentru muzică, trebuie să ia măsuri ciudate. Se îmbracă cu hainele bărbătești ale soțului ei și se alătură unui grup de muzicieni de tango, unde găsește companie și o familie neașteptată.

Cuprinsă de ritmul tangoului și de dezordinea vibrantă a comunităților de imigranți din Buenos Aires, povestea Carolinei de Robertis este una plăcută, frumoasă, despre auto-descoperire și cu un final care te face să simți că poți să renaști, prin oricâte greutăți ai trece.