Îți plac cărțile – altfel nu ai fi aici, citind acest articol – și îți place să intri în librării sau să cauți, în anticariate, cărți la mâna a doua, pe care le găsești la prețuri mai mici și în stare bună, așa că nu te poți abține să nu le cumperi. Ajungi cu ele acasă, unde constați (a câta oară?) că mai ai o grămadă de alte cărți care așteaptă să fie citite, dar pur și simplu timpul și capacitatea de a citi sunt depășite de curiozitatea legată de alte și alte volume.

Îți spui că nu se poate să ratezi o carte sau alta, pentru că, desigur, la un moment dat vei avea timp de toate. Ți-e frică să nu uiți de un roman despre care ai auzit recent și vrei să ți-l iei de pe-acum, deși, cumva, știi că nu vei ajunge să-l citești mai devreme de un an, apoi te simți vinovat că lași toate acele volume adunate grămadă fără să le mai bagi în seamă. Sună cunoscut?

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Deși suntem adepții lecturii și recomandăm citirea cărților, știm foarte bine că unii dintre noi cumpără cărți având intenția de a le citi, dar, cu toate acestea, le lasă ani întregi pe rafturile bibliotecilor personale fără să le atingă.

Ce e tsundoku și de ce nu e ceva rău

Profesorul Andrew Gerstle predă texte japoneze premoderne la Universitatea din Londra. El a explicat într-un articol pentru BBC că termenul tsundoku ar a fost găsit tipărit încă din 1879, ceea ce înseamnă că a fost folosit, cel mai probabil, înainte de această dată.

Potrivit profesorului Gerstle, cuvântul „doku” poate fi folosit ca verb pentru ceea ce înseamnă „citire”, iar „tsun” din „tsundoku” își are originea în „tsumu” – un cuvânt care înseamnă „a îngrămădi”. Deci, atunci când cei doi termeni sunt puși împreună, „tsundoku” are sensul de a cumpăra cărți (sau alte materiale de lectură) și de a le îngrămădi pe undeva, a le face stivă.

În textul în care a fost găsit în 1879, expresia „tsundoku sensei” este atribuită unui profesor care are o mulțime de cărți, dar nu le citește. Ceea ce face să fie, probabil, o satiră. Deși, spune profesorul Gerstle, nouă ni s-ar putea părea un termen folosit ca o insultă, cuvântul tsundoku nu poartă niciun stigmat în Japonia.

Într-un articol publicat pe Bigthink.com, statisticianul libanez Nassim Nicholas Taleb vorbește despre aceste volume necitite folosind termenul de „antibibliotecă”. El mai crede și că antibibliotecile fiecăruia dintre noi nu sunt semne de eșecuri intelectuale, dimpotrivă. Taleb consideră că, dacă ne înconjurăm de cărți necitite, ne îmbogățim viețile, deoarece acestea ne amintesc de tot ce nu știm.

Tsundoku sau antibiblioteca

Taleb folosește conceptul de „antibibliotecă” în cea mai bine vândută carte a lui, Lebăda neagră. Impactul foarte puțin probabilului. Acolo, pornește de la o discuție despre autorul și savantul Umberto Eco, a cărui bibliotecă personală avea 30.000 de cărți.

Când Eco avea vizitatori, mulți se minunau de dimensiunea bibliotecii lui și presupuneau că biblioteca este dovada cunoștințelor gazdei lor – care, evident, erau impresionante. Dar câțiva oaspeți mai intuitivi și-au dat seama de adevăr: biblioteca lui Eco nu era voluminoasă pentru că citise atât de mult, era mare pentru că autorul își dorea să citească mult mai mult.

Un calcul simplu arată că, dacă am citi o carte pe zi în fiecare zi de la 10 și până la 80 de ani, am reuși să citim 25.200 de cărți. Un fleac, consideră marii cititori și gânditori, comparativ cu milioanele de cărți bune din care am avea ceva de învățat.

Nasim Taleb consideră că volumele citite sunt mult mai puțin valoroase decât cele necitite și că biblioteca unei persoane ar trebui să conțină la fel de mult din ceea ce persoana respectivă încă nu cunoaște. Cu cât știi mai multe, cu atât rândurile de cărți necitite sunt mai mari, mai spune el.

Avantaje și dezavantaje

Maria Popova, autoare și critic cultural, spune că avem tendința de a supraestima valoarea a ceea ce știm, subestimând valoarea a ceea ce nu știm.

Dacă ar fi să ne gândim la avantajele tsundoku, cele mai importante sunt:

• Că le permite oamenilor să-și exprime dragostea pentru cărți. Pe unii, a avea o colecție imresionantă de cărți pur și simplu îi face să se simtă bine. Tsundoku le permite acestor oameni să cumpere cărți și să se bucure de ele, fără să simtă presiunea de a le citi imediat.
• Că poate calma stersul și anxietatea. Există studii care spun că a avea cărți ajută la scăderea stresului.
• Că poate fi o cale de a stimula curiozitatea și dorința de a învăța despre o varietate de subiecte.

Dar, ca în orice, există și dezavantaje:

• Costul cărților. Pe termen lung poate fi costisitor să cumperi cărți peste cărți, fără să le citești.
• Lipsa spațiului pentru depozitare. Dacă ai prea multe, s-ar putea să nu ai pe unde să le mai așezi.
• Frustrarea că ai atât de multe de citit, fără să citești, de fapt.

Rafturile pline de cărți necitite și idei neexplorate ne determină să continuăm să citim, să învățăm și să nu ne simțim niciodată confortabil că știm suficient. Jessica Stillman, autoare și editoare, numește această realizare umilință intelectuală.

Oamenii cărora le lipsește această modestie intelectuală se pot bucura de un sentiment de mândrie că și-au cucerit (au terminat de citit) colecția personală de cărți, dar o astfel de bibliotecă e ca un trofeu pus pe raft, fără o utilitate. Contribuie la construirea egoului, dar are rol pur decorativ, în loc să fie o resursă vie și în creștere din care să putem învăța până la 80 de ani sau, dacă avem noroc, până mai târziu de-atât.