Cărțile care te fac să te îndrăgostești de personaje sunt cele pe care le închizi cu senzația că tocmai te-ai despărțit de niște oameni pe care îi cunoști și la care nu vrei să renunți. Nu neapărat pentru că personajele sunt perfecte, ci pentru că au ceva care te atrage, te intrigă sau te face să-ți dorești să mai petreci puțin timp în compania lor.

Avem tot felul de motive pentru care ne place o carte sau alta. Pentru unii contează acțiunea și suspansul. Alții caută o poveste de dragoste, un mister bine construit sau un ritm anume, mai lent și mai poetic sau, dimpotrivă, alert și surprinzător. Unii cititori aleg după stilul autorului și alții în funcție de ideile sau temele pe care le propune romanul.

Dar există și un alt motiv foarte puternic pentru care o carte poate să-ți rămână în suflet mult timp după ce ai terminat-o: personajele. Câteodată, nu povestea în sine este cea care ne face să iubim o carte, ci oamenii pe care i-am descoperit în ea.

Poate ne recunoaștem în ei. Vedem într-un personaj propriile noastre nesiguranțe, încăpățânări sau visuri și avem senzația că cineva a reușit să pună în cuvinte lucruri pe care noi nu am știut să le spunem. Alteori e exact invers, ne atrage la un personaj ceva ce nouă ne lipsește. Curajul lui, spontaneitatea, umorul, felul în care vorbește cu ceilalți, libertatea de a face lucruri pe care noi nu îndrăznim să le facem. Și mai există și personaje pe care le îndrăgim pur și simplu pentru că ne fac plăcere. Sunt carismatice, amuzante, inteligente sau pur și simplu au acel „ceva” greu de definit. Poate seamănă cu cineva drag, poate ne amintesc de o versiune mai tânără a noastră sau, dimpotrivă, ne fac să visăm la persoana care am putea deveni.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Afinitatea față de unele personaje nu e doar o impresie subiectivă. Cercetările despre lectură și psihologia narațiunilor vorbesc despre identificarea cu personajele și despre „transportarea” cititorului în lumea poveștii. Atunci când suntem absorbiți emoțional de ceea ce citim, putem ajunge să privim evenimentele din perspectiva personajelor și să le înțelegem mai bine emoțiile. Un studiu experimental arată, de exemplu, că există o legătură între modul în care ne implicăm emoțional în ficțiune și anumite schimbări la nivelul empatiei, iar ceea ce se evidențiază este că empatia crește atunci când cititorii sunt realmente absorbiți de poveste.

Unele personaje ajung să ne însoțească mult timp după ce am terminat cartea, iar asta se întâmplă nu pentru că sunt impecabile, ci pentru că par vii. Așa că am adunat în lista de mai jos personaje foarte diferite: tineri și oameni în vârstă, visători și cinici, oameni curajoși, oameni dificili, excentrici, încăpățânați sau pur și simplu imposibil de uitat.

11 cărți care te fac să te îndrăgostești de personajele lor

1. Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald

Jay Gatsby e un personaj care a reușit să devină mai mare decât propria poveste. Inițial, e un milionar misterios care organizează petreceri spectaculoase și pare să aibă tot ce și-ar putea dori cineva. Dar, pe măsură ce îl descoperim, în spatele luxului apare un om care trăiește aproape obsesiv în jurul unui vis.

Ce îl face carismatic este tocmai combinația dintre mister și vulnerabilitate. Gatsby are eleganță, ambiție și o capacitate aproape naivă de a crede în propriul vis. Poate că nu este personajul pe care îl admiri în toate privințele, pentru că are, cu siguranță, și multe defecte, dar e foarte ușor să fii fascinat de el. Are ceva din oamenii care refuză să accepte că un vis s-a terminat, iar asta poate să fie foarte atrăgător.

2. Anne de la Green Gables, de L. M. Montgomery

Micuța Anne Shirley este unul dintre cele mai ușor de îndrăgit personaje din literatură. Și nu e valabil doar pentru cititorii copii, ba chiar dimpotrivă, s-ar putea să prinzi și mai mare drag de ea ca adult. Ajunge la Green Gables după ce e adoptată din greșeală de Marilla și Matthew Cuthbert și transformă aproape fiecare întâmplare banală într-o aventură.

Anne este vorbăreață, impulsivă, are multă imaginație și e teribil de dramatică. Se băgă singură în tot felul de încurcături, dar are și o capacitate extraordinară de a vedea frumusețea acolo unde alții nu o observă. E genul de personaj care ne amintește că imaginația poate să facă viața mai interesantă și că uneori merită să privești lumea cu mai multă curiozitate. Dacă ai fost cândva în viața ta un visător, n-ai cum să-i reziști!

3. Oameni normali, de Sally Rooney

Marianne și Connell sunt mult mai puțin spectaculoși decât Gatsby sau Anne Shirley, dar tocmai asta îi face atât de speciali, pentru că e atât de ușor să te identifici cu ei. Sunt doi tineri care se cunosc încă din adolescență și a căror relație continuă să se schimbe pe măsură ce cresc.

Connell are o sensibilitate pe care nu știe întotdeauna să o exprime, în timp ce Marianne este inteligentă, independentă și mult mai complicată decât pare la început. Sally Rooney nu a construit niște personaje perfecte sau care să fie permanent simpatice, ci unele realiste. Cei doi sunt nesiguri, greșesc, se rănesc și se răzgândesc. Sunt oameni care încă încearcă să-și dea seama cine sunt, iar asta te face să-i îndrăgești.

4. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, de Fredrik Backman

Aici, nu știu de cine te vei îndrăgosti mai repede. De Elsa sau de bunica ei? Elsa are șapte ani și o imaginație bogată. Mai are și o relație specială cu bunica ei. Totuși, bunica este, probabil, motivul pentru care romanul e atât de ușor de îndrăgit. Pentru că bunica e excentrică, curajoasă, ireverențioasă și refuză să se comporte așa cum ar trebui să se comporte o „bunică respectabilă”. Îi inventează Elsei lumi fantastice și îi oferă un refugiu.

Bunica pe care a creat-o Fredrik Backman e, poate, adultul pe care ți-ai fi dorit să îl ai alături în copilărie: cineva care îți spune că poți fi altfel, că lumea nu trebuie luată mereu în serios și că imaginația este o formă de libertate.

5. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

Pe Eleanor nu o placi neapărat din prima. E rigidă, izolată social, spune lucruri nepotrivite și are o rutină foarte bine pusă la punct. Dar tocmai diferența dintre ceea ce vedem la exterior și ceea ce descoperim treptat în interiorul ei o face atât de interesantă.

Pentru că Eleanor are și un simț al umorului sec și o perspectivă asupra lumii care poate fi foarte amuzantă. Pe măsură ce o cunoști, începi să vezi nu doar o femeie singuratică, ci una care încearcă să înțeleagă cum funcționează relațiile cu ceilalți și cum ar putea să-și schimbe propria viață.

E un personaj de care te poți atașa tocmai pentru că nu încearcă să fie plăcută și să impresioneze. Dacă și tu ai simțit uneori despre tine că în exterior arăți altceva decât simți pe dinăuntru, s-ar putea să rezonezi foarte mult cu acest personaj construit cu blândețe de Gail Honeyman.

6. Stoner, de John Williams

William Stoner, personajul principal din cartea lui John Williams, nu are nimic spectaculos în sensul obișnuit al cuvântului. E un om obișnuit, profesor universitar, care își trăiește viața fără mari aventuri sau gesturi eroice. Oricât de banal ar părea, nu prea ai cum să nu ții la el.

Farmecul lui vine din discreție, pentru că e un om care găsește sens în lucruri care nu par spectaculoase: învățaț, literatură, muncă și câteva relații importante. Ca să-ți pese de un personaj, nu trebuie să fie cel mai inteligent sau cel mai curajos. Câteodată, tocmai modestia lui te face să-ți aduci aminte că și o viață aparent simplă înseamnă frumusețe.

7. Proiectul Rosie, de Graeme Simsion

S-ar putea ca Don Tillman să fie unul dintre cele mai neobișnuite personaje din această listă. E extrem de inteligent, metodic și organizat, dar nu prea înțelege cum e treaba cu emoțiile, așa că decide că cea mai eficientă metodă de a-și găsi partenera perfectă este să creeze un chestionar foarte riguros. Problema e că oamenii nu funcționează chiar ca niște formule matematice.

Don e carismatic pentru că vede lumea diferit. Este literal, foarte logic și de multe ori e complet nedumerit de comportamentul celorlalți. Totuși, asta nu înseamnă că nu-și dorește, la fel ca toți ceilalți, să fie iubit și acceptat. Personajul lui Graeme Simsion nu doar că te face să-l îndrăgești, dar te ajută și să privești puțin altfel oamenii care nu intră în tiparul obișnuit.

8. Bonjour tristesse, de Françoise Sagan

Tânăra din acest roman, Cécile, e foarte diferită de Anne Shirley sau Eleanor Oliphant și, de fapt, cam între ele ca vârstă. E tânără, inteligentă, ironică și extrem de conștientă de propria persoană. Își petrece vacanța alături de tatăl ei și de noua lui parteneră, iar apariția acestei femei amenință libertatea cu care Cécile s-a obișnuit.

Ceea ce o face fascinantă este tocmai amestecul de inteligență și egoism, pantru că Cécile nu este o eroină pe care o admiri fără rezerve, ea e capricioasă și manipulatoare, dar are o voce atât de puternică și o asemenea luciditate încât nu poți să nu o urmărești. Și, până la urmă, o s-o și placi, chiar dacă nu ești de acord cu ea în tot ce face.

9. Zorba Grecul, de Nikos Kazantzakis

Dacă există un personaj care pare să aibă prea multă viață pentru o singură carte, e Zorba. Un bărbat matur, dar care are o energie uluitoare prin care îi face pe oamenii din jur să pară mult mai reținuți. Iubește mâncarea, femeile, muzica, dansul, munca și viața în toate formele ei. Iubește tot! E departe de a fi perfect sau măcar “corect” sau “normal” din punct de vedere al societății. Are propriile reguli și propriul mod de a privi lumea, dar n-ai cum să nu-l iubești pentru pofta lui de viață.

Prin acest personaj de mult celebru, Nikos Kazantzakis te face să te întrebi dacă nu cumva luăm lucrurile prea în serios și dacă nu am putea, din când în când, să fim mai curajoși în felul în care trăim.

10. Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră și a dispărut, de Jonas Jonasson

Allan Karlsson are o sută de ani și, în loc să-și petreacă aniversarea în azil, decide să plece. De aici începe o aventură absurdă, în care trecutul lui incredibil se combină cu tot felul de întâmplări improbabile din prezent. Allan este carismatic tocmai pentru că nu se agită aiurea, are o atitudine calmă în situații în care majoritatea oamenilor ar intra în panică și pare să accepte absurditatea vieții cu o detașare aproape comică. Bine, e și greu să te mai agiți când ai 100 de ani și ai trăit atâtea.

Dincolo de aventurile lui, e un personaj care ne amintește că vârsta nu trebuie să însemne renunțare la viață. Că vârsta a treia poate să fie momentul în care îți dai voie să faci lucrurile pe care nu le-ai făcut până atunci.

11. Promisiunea zorilor, de Romain Gary

În Promisiunea zorilor, unul dintre cele mai memorabile personaje este Nina Kacew, mama lui Romain Gary. O femeie ambițioasă, extravagantă, teatrală și capabilă să creadă cu o forță impresionantă în viitorul fiului ei.

Relația dintre ea și Romain e foarte intensă și nu întotdeauna simplă. Nina poate să fie copleșitoare, pentru că iubirea ei vine la pachet cu așteptări uriașe, dar tocmai această personalitate enormă face ca personajul ei să-ți rămână în minte. Pentru că e o femeie care refuză să accepte limitele pe care ceilalți i le pun. Are visuri pentru fiul ei, dar și o energie extraordinară prin care transformă orice obstacol într-o etapă spre ceva mai mare. Poate nu ți-ai dori neapărat să ai sau să fii o astfel de mamă, dar este foarte greu să nu fii fascinat/ă de ea.

Nu e ușor să definești ce face un personaj să fie plăcut sau să-l poți îndrăgi. Nu există o rețetă. Și nici nu trebuie să ne placă toate în același fel. Unele ne seamănă, altele sunt exact opusul nostru. Unele ne fac să râdem, pe altele le admirăm, iar altele ne enervează și, cu toate acestea, continuăm să ne gândim la ele. Și uneori nici măcar nu ne plac atât de mult, doar că ne vine foarte greu să ne despărțim de ele la finalul cărții.