Cât de frumos e să descoperi cărți care îți plac în afara listelor cu bestselleruri și a titlurilor promovate peste tot! În acest articol am adunat romane mai puțin cunoscute care merită citite, unele de la autori foarte apreciați, iar altele de la scriitori care nu se află neapărat în centrul atenției. Încă. Pentru că literatura nu se reduce la câteva titluri care apar mereu în aceleași recomandări.

Când îți alegi următoarea carte, e tentant să mergi direct către titlurile despre care vorbește toată lumea. Și e și firesc, deja știi că sunt apreciate, găsești ușor recenzii despre ele și poate chiar primești recomandări de la prieteni. Dar, dacă rămâi mereu în această zonă sigură, riști să ratezi cărți excelente care nu au fost la fel de promovate.

Să descoperi un autor mai puțin cunoscut este, poate, una dintre plăcerile speciale ale cititului, o plăcere despre care nu vorbește multă lume. Nu mai pornești la drum cu așteptări foarte clare și nici cu imaginea deja formată despre scriitor, deci îți dai voie să explorezi și îți asumi inclusiv riscul de a fi dezamăgit. Însă și șansa de a fi surprins în mod plăcut.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

În plus, chiar dacă alegi tot autori celebri, și ei au romane mai puțin cunoscute, care merită citite. Se-ntâmplă ca o carte considerată a fi secundară să spună ceva nou sau necunoscut despre universul unui scriitor, o latură pe care bestsellerurile lui nu au avut ocazia să o dezvăluie.

Cărțile mai puțin cunoscute pot un sentiment plăcut de descoperire, senzația că tu ai descoperit ceva important. Uneori găsim un autor despre care nu știam nimic și devenim curioși să-i citim și celelalte volume, alteori descoperim o carte secundară a unui scriitor celebru și constatăm că e la fel de bună, chiar dacă nu a avut parte de aceeași atenție ca romanele lui consacrate.

7 romane pe care merită să le descoperi

1. Calendarul unei vechi iubiri, de Andreï Makine

Valdas Bataev, un tânăr provenit dintr-o familie înstărită din Rusia țaristă, a cărui viață este dată peste cap de revoluția din 1917, își trăiește tinerețea într-un secol 20 dominat de violență, războaie și schimbări care răstoarnă destinele oamenilor obișnuiți. În mijlocul acestei istorii violente apare o iubire clandestină, față de Lera, tânăra soție a tatălui lui vitreg, care îi oferă pentru scurt timp o formă de libertate și de fericire.

Andreï Makine nu face însă o simplă dramă romantică, ci folosește povestea pentru a arăta cât de mult poate să conteze o experiență personală într-o existență modelată de evenimente istorice. Un roman scurt, elegant și melancolic, în care iubirea și memoria ajung să fie forme de rezistență în fața timpului.

2. Ușa, de Magda Szabó

De data aceasta, chiar o carte puțin cunoscută. Ușa e despre o scriitoare din Ungaria, care angajează o femeie în vârstă, Emerenc, ca s-o ajute în gospodărie. Între cele două se dezvoltă o relație dificil de încadrat. Este, pe rând, ba prietenie, ba dependență, ba apropiere sau confruntare. Emerenc este o femeie autoritară, misterioasă și extrem de independentă, care își protejează cu orice preț viața privată și nu dă voie aproape nimănui să treacă de ușa casei ei. Pe măsură ce naratoarea ajunge să o cunoască, ies la iveală experiențe dureroase din trecutul ei, iar relația dintre cele două femei devine tot mai complicată.

Magda Szabó a scris un roman psihologic foarte fin despre vinovăție, limitele iubirii și imposibilitatea de a cunoaște vreodată complet un alt om.

3. Firida Rușinii, de Ismail Kadare

Ismail Kadare pornește de la figura lui Ali Pașa din Ianina și de la sfârșitul său violent, dar construiește în jurul acestei povești o meditație mai amplă asupra puterii și fricii.

Ali Pașa încearcă să-și construiască propriul teritoriu într-un Imperiu Otoman aflat în declin, iar ascensiunea lui îl aduce, inevitabil, în conflict cu autoritatea sultanului. După confruntarea cu sultanul, moartea lui Ali Pașa devine un spectacol politic, iar capul lui este expus la Constantinopol în „firida rușinii”, un loc destinat trădătorilor.

Este un roman dens și apăsător, potrivit pentru cititorii care apreciază literatura istorică.

4. Nobila doamnă din Yodo, de Yasushi Inoue

Chacha, cunoscută drept Doamna din Yodo, este o femeie reală din istoria Japoniei, ajunsă în centrul luptelor pentru putere ale secolului al XVI-lea. Destinul ei se schimbă radical după ce devine soția comandantului Hideyoshi, iar viața ei personală ajunge să fie inseparabilă de războaie, alianțe și trădări.

Romanul urmărește o lume dominată de alianțe, conflicte și schimbări politice din perspectiva ei. Dar interesul lui Yasushi Inoue nu se rezumă la a descrie marile evenimente istorice, pentru că descrie și o femeie care încearcă să-și înțeleagă locul într-o societate în care alegerile personale sunt aproape întotdeauna dictate de interese mai mari decât persoana.

5. Amurgul marinarului, de Yukio Mishima

Deși a fost ecranizat în 1976 de Lewis John Carlino, cu titlul The Sailor Who Fell from Grace with the Sea, romanul Amurgul marinarului, de Yukio Mishima, e prea puțin cunoscut.

Noboru este un adolescent de 13 ani care locuiește la Yokohama împreună cu mama lui și privește lumea adulților cu un amestec de dispreț și fascinație. Când Fusako, mama lui, începe o relație cu Ryuji, un marinar care tocmai a renunțat la viața pe mare, băiatul îl transformă inițial într-un fel de erou. Dar imaginea marinarului se schimbă pe măsură ce Ryuji alege viața domestică, iar grupul de adolescenți din care face parte Noboru începe să-l considere un trădător al propriilor idealuri.

Mishima construiește un roman tensionat și întunecat despre masculinitate, cruzime, maturizare și nevoia de a găsi un sens într-o lume percepută ca lipsită de autenticitate.

6. Istanbul Istanbul, de Burhan Sönmez

Patru prizonieri sunt închiși într-o celulă a unui centru de tortură din Istanbul și găsesc o metodă neașteptată prin care să reziste: își spun povești. În loc să uite de realitatea din jur, ei reconstruiesc prin cuvinte un alt Istanbul, populat de oameni, amintiri, vise și întâmplări care se leagă treptat unele de altele. În acest fel, poveștile devin mai mult decât o evadare imaginară, devin o formă prin care cei patru își păstrează umanitatea într-un loc conceput tocmai pentru a o distruge.

Sönmez combină cruzimea cu tandrețea și transformă orașul într-un personaj în sine, în acest roman despre memorie, rezistență și puterea poveștilor de a-i apropia pe oameni.

7. Fiul omului, de Jean-Baptiste Del Amo

După o lungă absență, un bărbat revine în viața partenerei lui și a fiului lor și îi duce într-o casă izolată din munți, locul în care el însuși a crescut. Ceea ce, la început, părea o încercare de a începe o viață nouă, adică retragerea în natură, devine treptat o experiență tot mai apăsătoare, pe măsură ce tatăl începe să impună reguli și să controleze fiecare detaliu din viața familiei. Trecutul lui violent revine constant la suprafață, iar relația cu fiul e tot mai tensionată.

Jean-Baptiste Del Amo construiește un roman întunecat despre violența transmisă între generații, frică și degradarea unei familii, cu o atmosferă aproape claustrofobică, în ciuda spațiilor largi din natură.

O carte nu devine valoroasă doar pentru că se află în vitrinele tuturor librăriilor sau pentru că despre ea se vorbește intens pe rețelele sociale sau pentru că e, neapărat, a unui scriitor apreciat deja pentru alte titluri. Câteodată, o lectură descoperită aproape întâmplător poate ajunge să fie mult mai personală tocmai pentru că ai găsit-o singur.