Când vine vorba de romane clasice, ne învârtim printre aceleași nume ultra-cunoscute, ca și cum ar fi existat numai acei 10-15 autori celebri. Adevărul e că există multe cărți neglijate astăzi, dar care au fost senzaționale pentru perioadele în care au fost scrise. Vorbim despre cinci dintre ele, care ar merita să fie șterse de praf și puse pe rafurile din față ale bibliotecilor.  

Cu toții știm câțiva autori celebri din secolele trecute, cum ar fi Jane Austen, Charles Dickens sau surorile Charlotte și Emily Brontë. Dar Anne Brontë, de exemplu, sora mai mică din familia Brontë, nu s-a bucurat de o recunoaștere la fel de mare ca surorile ei, deși a scris și ea.

Există mulți scriitori care au fost celebri în epocile în care au trăit, dar care acum sunt – mai mult sau mai puțin – uitați de lume, iar romanele lor sunt cărți neglijate, de multe ori pe nedrept.

90% din cărțile despre care aflăm sunt noi. Acest lucru înseamnă că ratăm nenumărate opere de artă care zac pe undeva pe rafturi, neatinse. De aceea, am ales cinci cărți neglijate, dar care ar merita o mai mare atenție.

5 cărți neglijate pe care să le citești

1. Pașii pierduți, de Alejo Carpentier

Alejo Carpentier a fost un romancier, savant și muzicolog cubanez, dar unul care nu este prea citit în țările vorbitoare de engleză și nici măcar în America Latină așa cum ar merita. Deși el e cel care a inventat termenul de „realism magic” (lo real maravilloso) ca parte a teoriei sale conform căreia istoria Americii Latine este atât de ciudată încât pare ireală – ulterior realismul magic a atins cotele cele mai înalte în scriitura lui Gabriel Garcia Marquez –, faima sa literară nu a ajuns niciodată foarte extinsă.

Personajul-narator din Pașii pierduți este anonim, dintr-un oraș anonim. Un compozitor dintr-un mare oraş american nemulțumit de faptul că, în loc să se ocupe de artă, face cu totul altceva decât şi-ar dori: muzică pentru filme şi reclame. Partenera lui, și ea tot din lumea artistică – este actriţă de teatru – e destul de superficială și plafonată – a jucat ani la rând un singur rol.

Tocmai când concluziona că nimic din viața lui nu este așa cum și-ar dori, apare pretextul care îl scoate din rutină: o călătorie spre izvoarele fluviului Orinoco, în căutarea unui instrument muzical primitiv al unor triburi de amerindieni.

Tema romanului, lumea modernă de care ne-am săturat mulți dintre noi, poate părea astăzi un clișeu, dar în anii ’50, când a scris-o Carpentier, nu era deloc așa.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Piatra Lunii, de Wilkie Collins

Publicat în 1868, Piatra Lunii este considerat unul dintre cele mai vechi romane polițiste engleze. Pe scurt, e vorba despre furtul unui diamant despre care se zvonește că este blestemat.

Misterioasa infracţiune are loc într-o reşedinţă englezească de provincie, în Yorkshire, iar în urma furtului se reuneşte un grup mare de suspecţi, toţi având mijloacele, motivele şi ocaziile necesare pentru a fi suspectați. Atmosfera are accente exotice și misterioase, cu atât mai mult cu cât diamantul fusese furat dintr-un templu indian.

Romanul lui Wilkie Collins este plin de farmec şi de tensiune, dar, dintr-un motiv sau altul, nu a ajuns așa celebru ca operele Agathei Christie.

3. Evelina, de Frances Burney

Descrisă de Virginia Woolf drept „mama ficțiunii engleze”, Frances Burney s-a impus ca o scriitoare populară la sfârșitul secolului al 18-lea și a avut-o pe Jane Austen printre cititorii săi. Mai târziu, cărțile ei s-au pierdut prin rafturi și în ziua de azi nu mai atrag atât de mult atenția.

În Evelina, un roman epistolar, autoarea satirizează societatea în timp ce personajul principal, tânăra Evelina, experimentează Londra pentru prima dată și atrage privirile mai multor pretendenți. Până la 17 ani, tânăra fiică nerecunoscută a unui aristocrat englez crescuse în zona rurală.

În Londra, frumusețea și statutul social ambiguu ale tinerei atrag și o atenție nedorită și tot felul de speculații neplăcute, dar Evelina ignoră convențiile societății londoneze și se expune și mai mult ridicolului, cu umor.

4. Necunoscuta de la Wildfell Hall, de Anne Brontë

Când Helen Graham ajunge la Wildfell Hall împreună cu fiul ei, prezența ei atrage atenția sătenilor din apropiere, în special a lui Gilbert Markham. Dar trecutul lui Helen implică secrete întunecate, inclusiv un soț agresiv de care fuge.

Prin scrisori și file de jurnal, romanul lui Anne Brontë explorează alcoolismul, abuzul și dorința de independență. Publicat în anul 1848, romanul s-a bucurat de un real succes la început. Ulterior, cartea a fost aspru criticată și a intrat într-un con de umbră din cauza notelor feministe greu de acceptat în acea perioadă. În definitiv, Anne Brontë a vorbit despre viața unei femei abuzate, care are curajul să-și părăsească soțul și și să-și continue viața. De neconceput în 1848.

5. Inima întunericului, de Joseph Conrad

Inima întunericului este o meditație profundă asupra naturii umane și asupra pericolelor colonialismului, dar a fost neglijată în favoarea altor opere celebre ale lui Joseph Conrad, cum ar fi Lord Jim sau Nostromo.

Romanul urmărește călătoria căpitanului Charlie Marlow care a fost angajat să transporte marfă pe fluviul Congo, în inima Africii. Într-unul din drumurile lui, Marlow află despre existența unui lider puternic – Kurtz – cunoscut pentru faptul că și-ar fi pierdut mințile în Africa, așa că își propune să-l întâlnească.

Marlow povestește atrocităţile pe care le întâlneşte și descrie tratamentul inuman la care sunt supuşi sclavii negri, din lipsa de scrupule a coloniştilor care ar face orice ca să profite din comerţul cu fildeş.

Cartea i-a adus lui Conrad multe critici datorită modului în care a descris continentul african și nu este, cum ar merita, printre cele mai cunoscute romane.