Vara citim într-un fel. Poate că alegem cărți ușoare, povești de vacanță, romane pe care le putem lua cu noi la plajă sau pe un șezlong. Toamna vine însă cu altă dispoziție: mai multă liniște, seri mai lungi și povești în care parcă intrăm cu totul. Unii dintre noi citim diferit în funcție de sezon. De aceea, pentru cei care citesc altfel toamna, avem niște propuneri.

Alegerile noastre de lectură se pot schimba odată cu anotimpurile, iar asta nu este doar o impresie. Se vorbește destul de mult despre un așa-numit „efect sezonier” în ceea ce privește comportamentul cititorilor atunci când își aleg lecturile. Cititul poate să urmeze ritmul anului: vara să fie asociat mai degrabă cu lecturi de vacanță, în timp ce toamna poate face cititorii să prefere povești mai întunecate sau mai melancolice.

Chiar dacă, poate, acest efect nu apare imediat ce întrăm în septembrie, pentru că zilele sunt încă lungi și luminoase și avem mai multe motive să ieșim din casă, să călătorim sau pur și simplu să stăm afară, treptat, când lumina scade și serile se lungesc, cartea începe să devină din nou o companie foarte bună. Un studiu despre timpul petrecut de copii în diferite condiții de lumină a demonstrat, de exemplu, că aceștia citeau mai puțin atunci când aveau parte de mai mult soare. Și nu e exclus să fie la fel și pentru adulți.

Dar, dincolo de studii, știm cu toții sentimentul. Prima zi în care pleci de acasă cu geaca pe tine, prima ploaie mai serioasă, frunzele care încep să se îngălbenească și serile în care nu mai simți nevoia să fii nicăieri. Toamna ne schimbă puțin ritmul, iar asta se vede și în felul în care alegem să citim. Parcă avem din nou răbdare pentru romane mai dense, pentru povești melancolice, pentru mister, magie sau personaje care trec prin tot felul de crize existențiale.

Așa că, dacă după o vară de lecturi luminoase simți că ai nevoie de altceva, avem câteva sugestii. Nu sunt neapărat cărți „despre toamnă”, ci mai degrabă cărți care au ceva din starea acestui anotimp: puțină melancolie, puțin mister, câteva secrete și multă atmosferă.

7 cărți de citit toamna asta

1. Casa de la marginea nopții, de Catherine Banner

Dacă ai chef de o poveste amplă, în care timpul trece peste personaje și peste locuri, cartea lui Catherine Banner este o alegere foarte bună pentru toamnă. Romanul urmărește mai multe generații ale familiei Esposito și are în centru o casă veche de pe o insulă mediteraneană, Castellamare, un loc în care poveștile de familie, iubirile, pierderile și secretele se adună de-a lungul anilor.

Amedeo Esposito este un copil abandonat din Florența, care ajunge medic și este trimis pe insula imaginară Castellamare. Cumpără o clădire veche de piatră și o transformă într-un bar, iar locul devine un fel de punct de întâlnire al comunității.

E o carte care îți dă sentimentul de timp care trece, de oameni care se schimbă și de lucruri care rămân în urmă, potrivită pentru serile în care ai chef să te așezi confortabil și să urmărești o poveste care se întinde pe generații.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

2. Circul nopții, de Erin Morgenstern

Un circ apare fără avertisment. Corturi alb-negru și spectacole care par imposibile. În culise, doi tineri magicieni, Celia și Marco, se află în competiție încă din copilărie. Celia este fiica celebrului Prospero, în timp ce Marco este crescut de rivalul acestuia. Fiecare dintre cei doi tineri își folosește atuurile pentru a crea noi atracții, doar că, pe măsură ce se provoacă unul pe celălalt, cei doi ajung să se apropie și să se îndrăgostească.

Romanul lui Erin Morgenstern merită citit pentru atmosferă. Are ceva misterios și ușor neliniștitor, dar și foarte frumos, aproape hipnotic, o carte în care decorul contează aproape la fel de mult ca acțiunea. Merită să-i faci loc pe lista de lectură.

3. Pădurea norvegiană, de Haruki Murakami

Cum ziceam, pentru unii dintre noi, toamna este un anotimp bun pentru cărțile melancolice. Pădurea norvegiană intră fără probleme în această categorie.

Toru Watanabe, un tânăr student din Tokyo, se întoarce cu gândul la anii tinereții și la relația cu Naoko, iubita celui mai bun prieten al lui, Kizuki, a cărui moarte i-a marcat pe amândoi. În timp ce Naoko se află retrasă într-un sanatoriu și duce o viață melancolică, Toru o întâlnește pe Midori, o fată complet diferită de ea. Între trecutul de care nu reușește să se desprindă și posibilitatea unei noi iubiri, Toru trebuie să-și găsească propriul drum.

Haruki Murakami a scris aici un roman pe care îl poți citi într-o după-amiază mohorâtă, când ai chef de ceva mai introspectiv.

4. Un veac de singurătate, de Gabriel García Márquez

Cel mai celebru roman al lui Gabriel García Márquez nu este o lectură pe care să o alegi pentru două ore de plajă. Tocmai de aceea se potrivește atât de bine cu toamna. Este o carte în care merită să intri încet, să lași personajele să se așeze și să urmărești povestea fără să te grăbești, pentru că, altfel, poate fi amețitoare.

În Macondo, familia Buendía trăiește timp de mai multe generații, iar istoria familiei se amestecă permanent cu istoria locului. Iubiri, războaie, nașteri, morți, pasiuni și întâmplări imposibile se repetă într-un carusel în care timpul nu pare să funcționeze chiar așa cum îl știm noi.

Dacă îți plac romanele în care realitatea și fantasticul se amestecă până când nu mai știi unde se termină una și începe cealaltă, ai toate motivele să o citești. Asta dacă nu cumva ai citit-o deja și te gândești să o reiei. Pentru că, da, e una dintre cărțile care merită recitite.

5. Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde

Dorian Gray este un tânăr londonez de o frumusețe remarcabilă, iar Basil Hallward îi pictează portretul. În timp ce privește tabloul, Dorian ajunge să-și dorească, cu disperare, ca el să rămână veșnic tânăr, iar portretul să îmbătrânească în locul lui.

Iar dorința lui pare să se împlinească. Observă că propriul chip nu se mai schimbă, în timp ce portretul începe să poarte urmele viciilor și ale faptelor lui necuviincioase. La început, profită de libertatea de a trăi fără ca timpul sau consecințele să-i afecteze înfățișarea, dar, pe măsură ce portretul devine tot mai hidos, lucrurile nu mai sunt atât de plăcute.

Romanul lui Oscar Wilde are mister, întuneric, eleganță și suficientă neliniște cât să-ți dea motive să mai citești „încă un capitol” înainte de culcare.

6. Cimitirul cărților uitate, de Carlos Ruiz Zafón

Romanul lui Carlos Ruiz Zafón îl urmărește pe Daniel Sempere, un băiat care descoperă un loc secret din Barcelona: Cimitirul Cărților Uitate, unde sunt păstrate volume care riscă să dispară pentru totdeauna. Daniel alege de acolo o carte scrisă de Julián Carax și devine treptat obsedat să afle cine este autorul și ce s-a întâmplat cu el. Investigația îl poartă printr-o poveste plină de secrete, iubiri, dispariții și personaje care par să ascundă mai mult decât spun.

Cartea vorbește despre librării, străzi întunecate, mister, ploaie, secrete. Pentru unii cititori, aceste lucruri sunt exact ce ai nevoie atunci când a trecut vara.

7. Cartea neliniștirii, de Fernando Pessoa

Iată și o carte pentru zilele în care nu ai chef de o poveste clasică, cu început, mijloc și sfârșit. Fernando Pessoa a construit Cartea neliniștirii din fragmente, reflecții și însemnări atribuite lui Bernardo Soares, un funcționar modest din Lisabona care își petrece zilele între munca de birou, plimbările prin oraș și propria lume interioară.

E o carte în care autorul vorbește despre singurătate, rutină, visare, identitate și acea neliniște greu de explicat care apare uneori fără să știm exact de unde vine. Nu este o carte pe care să o citești repede și apoi să o uiți. Mai degrabă o deschizi, citești câteva pagini și te oprești puțin să te gândești. E o carte pentru zilele mai lente și după-amiezi în care nu trebuie neapărat să faci ceva. Doar să stai și să citești.

Poate că nu există o formulă universală pentru „cartea perfectă de toamnă”. Pentru unii va fi un thriller, pentru alții un roman de dragoste, o poveste gotică sau pur și simplu o carte care le permite să încetinească puțin. Important este să alegi ceva care îți face poftă să citești. După luni de zile în care am profitat de lumină, de vacanțe și de zilele lungi, toamna ne oferă scuza perfectă să ne întoarcem la lectură fără grabă.