Pe unii îi poți recunoaște ușor: poartă sacoșe textile, au căni cu inscripții de tipul „Book Lover” și, mai ales, îi vezi în metrou, în parcuri sau cafenele cu volume de hârtie în mâini. Alții sunt mai discreți și citesc în intimitatea casei. Cititorii. Pare simplu, dar nu toată lumea e pasionată de lectură. Cum așa?

Pare ceva firesc: cumperi o carte, o citești, și, gata!, ești cititor. Totuși, în spatele acestui gest aparent simplu se află o întrebare mai profundă: de ce unii oameni ajung să iubească lectura, iar alții nu? Răspunsul contează (mai ales pentru părinți), pentru că lectura din plăcere este legată de performanțe școlare și profesionale mai bune, dar și pentru că nu e ușor de explicat. Un factor esențial pare să fie mediul familial și cultura legată de cărți din casa în care creștem. Cei de la The Atlantic au abordat subiectul și au vorbit cu specialiști.

Ce înseamnă „cititor pasionat”?

Un cititor pasionat e o persoană care citește frecvent, constant și din plăcere, nu doar din obligație, pentru că-i trebuie la job sau la școală. E o persoană care citește zeci de cărți pe an și a cărei rutine zilnice include lectura.

Conform datelor National Endowment for the Arts (NEA), în 2017 aproximativ jumătate dintre adulții din America (respectiv cam 125 de milioane de oameni) citiseră cel puțin o carte în afara cerințelor de serviciu sau școală. Un studiu anterior arăta că o parte dintre ei citesc rar (1–5 cărți pe an), alții moderat (6–11), frecvent (12–49), iar un mic procent se referea la „cititorii pasionați”, cei care depășesc 50 de titluri pe an. Așadar, un cititor pasionat e considerat cel care citește foarte mult.

Socioloaga Wendy Griswold de la Northwestern University, care studiază lectura, numește această categorie de oameni „clasa cititoare”. Potrivit ei, în Statele Unite, aproximativ 20% dintre adulți fac parte din această categorie. În trecut, între secolele XIX și XX, procentul era mai mare, pentru că lectura era una dintre principalele forme de divertisment, iar acest lucru a durat până când televiziunea a început să-i ia locul.

Cine devine cititor pasionat

Griswold a observat că tiparele lecturii sunt previzibile: persoanele cu studii mai înalte citesc mai mult, locuitorii de la orașe citesc mai des decât cei din mediul rural, familiile cu venituri mai mari au o relație mai apropiată cu cărțile, iar fetele tind să înceapă să citească mai devreme decât băieții și obișnuiesc să continue să citească și la maturitate. Există și diferențe între grupurile etnice, însă multe dintre ele se leagă de nivelul de educație.

Personalitatea are și ea un rol în dezvoltarea pasiunii pentru lectură. Potrivit psihologului Daniel Willingham, introvertiții tind să petreacă mai mult timp citind de plăcere. Tot el subliniază importanța numărului de cărți dintr-o casă: studiile arată că acei copii care cresc înconjurați de cărți ajung, de obicei, mai buni cititori și ating un nivel educațional mai înalt, chiar dacă părinții lor nu au o educație superioară.

Totuși, simpla prezență a cărților nu este suficientă. „Dacă pui sute de cărți într-o casă, copilul nu va deveni automat cititor”, explică Willingham. Contează atitudinea părinților, felul în care vorbesc despre cărți și timpul petrecut împreună în jurul lor.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Ce îi ajută pe cei mici să devină interesați de citit

Cititul este, desigur, o condiție a succesului școlar, dar și o sursă de plăcere și echilibru emoțional. În cartea Raising Kids Who Read, Willingham identifică trei elemente-cheie care îi pot transforma pe copii în cititori de cursă lungă:

• Fluența în citire, care este capacitatea de a transforma fără efort literele în cuvinte și sensuri. Aceasta este o abilitate care, în trecut, se învăța de-abia când copiii ajungeau la școală, dar părinții o pot sprijini citind copiilor lor sau împreună cu ei.
• Cunoașterea generală. Cu cât un copil știe mai multe despre lume, cu atât înțelege mai bine ceea ce citește, deci părinții pot încerca să le ofere copiilor informații despre lume care să îi ajute să înțeleagă mai bine ceea ce citesc sau să se asigure că cei mici au o anumită familiaritate cu subiectul cărților pe care le parcurg.
• Motivația și imaginea de sine. Copilul trebuie să se vadă pe sine ca pe un „cititor”, fără să simtă cititul ca pe o presiune. Lectura ar trebui prezentată nu ca „mâncarea de spanac”, care face bine la sănătate, ci ca pe o „felie de tort” savuroasă.

Copiii observă când părinții lor citesc regulat. Să vezi un părinte relaxat, citind o carte seara pe canapea, transmite un mesaj mai puternic decât orice discurs moralizator. În schimb, dacă după cină primul reflex este deschiderea telefonului sau a televizorului, copilul va înțelege că ecranele sunt mai atractive decât cărțile.

Totuși, nu e obligatoriu ca părinții să fi fost ei înșiși cititori pasionați pentru a cultiva această dragoste copiilor lor. Discuțiile despre cărți, vizitele în librării, anticariate sau la bibliotecă și prezența constantă a cărților în casă pot transforma lectura într-un obicei firesc.