În ultimele luni, interesul pentru Odiseea lui Homer a crescut din nou, pe fondul atenției uriașe acordate noului film al regizorului Christopher Nolan. Producția a stârnit multe dezbateri, iar una dintre cele mai frecvente critici este că filmul nu ar respecta întru totul spiritul sau evenimentele din epopeea originală. De aceea, profităm de moment ca să te încurajăm să citești opera și să-ți recomandăm și alte cărți clasice care îți pot îmbogăți lumea interioară. 

Dacă ne gândim puțin, nu e nimic nefiresc în apariția acestor modificări. Aproape orice mare ecranizare a unei opere clasice modifică anumite personaje, comprimă povestea sau schimbă ritmul pentru a funcționa mai bine ca film. Tocmai de aceea, cea mai bună metodă pentru a înțelege cu adevărat cine este Ulise și de ce călătoria lui continuă să fascineze după aproape trei mii de ani e să citim textul lui Homer. Cine se-ncumetă, desigur.

Și spunem asta pentru că mulți cititori evită literatura clasică din convingerea că e învechită, prăfuită, greoaie sau nerelevantă pentru viața de azi. În realitate, marile opere au rămas de interes tocmai pentru că vorbesc despre experiențe universale, care ne preocupă și azi: dorința de a ajunge acasă, lupta cu propriile slăbiciuni, relația cu puterea, iubirea, ambiția, pierderea și sensul vieții.

La prima vedere, Odiseea urmărește drumul anevoios al lui Ulise înapoi spre Ithaca, după încheierea războiului troian. Călătoria, care ar fi trebuit să dureze doar câteva săptămâni, se întinde pe zece ani și îl poartă prin lumi populate de ciclopi, sirene, zei capricioși și vrăjitoare. Totuși, aventura lui e doar cadrul unei povești mult mai profunde. Homer vorbește despre răbdare, inteligență și adaptare, iar importanța Odiseei depășește cu mult literatura. Ne dăm seama de asta fie și numai dacă ne gândim că mai multe expresii și simboluri pe care le găsim în viața noastră de zi cu zi își au originea în această epopee. De exemplu, Penelopa a devenit simbolul fidelității, sirenele simbolizează tentația, călătoria lui Ulise e invocată de fiecare dată când vorbim despre transformarea interioară a unui om.

Dacă ai văzut filmul și ți-a plăcut, probabil că merită să acorzi timp și cărții. Și Odiseea poate fi doar începutul.

Există și alte cărți clasice care merită descoperite, cu mențiunea că nu sunt lecturi ușoare. Cele mai multe cer răbdare, concentrare și disponibilitatea de a accepta că ritmul lor este diferit de cel al romanelor contemporane.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

Nu uita că, prin definiție, epopeea (adică ceea ce este Odiseea lui Homer) e un poem epic scris în versuri, de mari dimensiuni, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate deseori de personaje extraordinare sau supranaturale. Dacă, la asta, mai adaugi și faptul că versurile sunt scrise într-un limbaj de acum aproape 3.000 de ani, deci arhaic, o să înțelegi și mai bine de ce nu e chiar ușor de parcurs.

Dacă totusi decizi să te „înhami” la o astfel de explorare, în care uneori vei simți că înaintezi greu, că anumite pasaje trebuie recitite sau că ai nevoie să te documentezi puțin pentru a înțelege contextul istoric și cultural, s-ar putea ca, în final, să merite efortul. Nu doar că vei înțelege mai bine literatura și arta, că vei avea noi subiecte de discuție interesante, dar vei descoperi că unele idei vechi continuă să influențeze lumea în care trăim.

Ține cont însă și de faptul că nu toată lumea se împrietenește cu astfel de cărți, și e perfect firesc să fie așa. Dacă totuși te încumeți, iată niște recomandări.

Alte 10 cărți clasice care merită un loc în biblioteca ta

1. Iliada, de Homer

Un pas firesc după Odiseea este Iliada. Dacă prima epopee vorbește despre întoarcerea acasă, cea de-a doua se concentrează asupra câtorva săptămâni din ultimul an al războiului troian. În centrul poveștii se află conflictul dintre Ahile și Agamemnon, orgoliul care îi dezbină și consecințele dramatice ale acestei rupturi. Dincolo de scenele de luptă, Iliada e o reflecție impresionantă asupra furiei, onoarei și mortalității. Dacă o citești, înțelegi mai bine nu doar mitologia greacă, ci și felul în care anticii priveau curajul și gloria.

2. Eneida, de Virgiliu

Lumea lui Homer (grec) continuă în Eneida lui Virgiliu (poet roman), considerată epopeea națională a romanilor. După căderea Troiei, eroul Aeneas pornește într-o lungă călătorie care îl va conduce spre locul unde urma să ia naștere Roma.

Cartea îmbină aventura cu reflecția politică și morală și e unul dintre textele care au definit identitatea culturală a Imperiului Roman. Opera e formată din 12 cărți grupate în două părți, corespunzatoare celor doua epopei ale lui Homer, care a fost marele model literar al lui Virgiliu.

3. Metamorfoze, de Ovidiu

Într-un stil asemănător este și Metamorfoze, poate cea mai generoasă colecție de povești din Antichitate, scrisă de poetul roman Ovidiu. Cartea reunește peste 200 de mituri unite prin tema transformării.

Aici îi întâlnim pe Narcis, îndrăgostit de propria imagine, pe Orfeu coborând în Infern pentru a-și recupera iubita, pe Pygmalion, sculptorul care se îndrăgostește de propria creație, și pe Daphne, transformată în laur pentru a scăpa de Apollo.

De ce s-o citești? În primul rând, pentru că e una dintre cele mai importante surse ale mitologiei greco-romane, apoi, pentru că te ajută să înțelegi arta – de la Botticelli și Tițian până la Rubens, Bernini sau Salvador Dalí, nenumărați artiști au ilustrat scene inspirate din Metamorfoze –, pentru că e o carte despre natura umană, a cărei influențe se regăsește în psihologie și în limbajul nostru de zi cu zi.

4. Republica, de Platon

După aceste epopei, drumul firesc poate să continue spre filosofie, iar Republica grecului Platon e una dintre cele mai bune porți de intrare în acest domeniu vast. Sub forma unui dialog purtat de Socrate cu discipolii lui, cartea discută despre dreptate, educație, putere și organizarea statului ideal.

Chiar dacă unele idei pot să ți se pară controversate azi, întrebările pe care le ridică Platon rămân surprinzător de actuale, iar Republica este o carte care antrenează gândirea. Nu oferă răspunsuri definitive, ci te obligă să-ți pui întrebări despre dreptate, responsabilitate, libertate, educație și natura puterii.

În ceea ce privește stilul în care e scrisă, de-aici lucrurile devin mai simple. Scriitura e surprinzător de accesibilă pentru un autor antic, pentru că Platon a scris într-un limbaj viu, iar personajele lui se contrazic, glumesc, se ironizează și își schimbă poziția.

5. Meditații, de Marcus Aurelius

Mult mai accesibilă ca scriitură decât primele recomandări este și cartea Meditații, jurnalul personal al împăratului roman Marcus Aurelius, care încerca să își păstreze echilibrul interior în mijlocul responsabilităților uriașe ale conducerii imperiului. Tocmai de aceea, dificultatea de a citi Meditațiile vine din altă parte. Fiind un jurnal, Marcus Aurelius vorbește uneori despre idei pe care le considera deja cunoscute și nu simte nevoia să le explice. Câteodată trece de la un subiect la altul fără nicio introducere, iar alteori formulează o observație pe care ai nevoie să o recitești de două sau trei ori pentru a-i da un sens.

Deci cartea lui nu este un tratat filosofic în sens clasic, ci o colecție de reflecții despre disciplină, responsabilitate, fragilitatea vieții și modul în care putem să răspundem cu demnitate dificultăților care apar în viață în mod inevitabil. De altfel, popularitatea filosofiei stoice din ultimii ani se datorează în mare măsură acestei cărți.

6. Divina Comedie, de Dante Alighieri

Dacă îți dorești o provocare literară autentică, Divina Comedie rămâne una dintre cele mai impresionante creații din istoria literaturii. Dante Alighieri imaginează propria călătorie prin Infern, Purgatoriu și Paradis, însoțit mai întâi de Virgiliu și apoi de Beatrice, femeia pe care Dante a iubit-o și pe care o transformă într-un simbol al harului divin.

Fiecare întâlnire e încărcată de simboluri religioase, filosofice și politice, iar lectura îți va da o perspectivă fascinantă asupra mentalității Evului Mediu. Da, este una dintre cele mai dificile cărți din lista noastră, dar dificultatea ei nu vine din limbajul propriu-zis, ci multitudinea de referințe și simboluri cu care îți poate deveni greu să ții pasul.

7. Don Quijote de la Mancha, de Miguel de Cervantes

Cervantes e mai ironic. Don Quijote de la Mancha urmărește aventurile unui mic nobil spaniol care, fascinat de romanele cavalerești, dar și având un soi de fragilitate psihică, decide să devină el însuși cavaler rătăcitor. Însoțit de credinciosul Sancho Panza, pornește într-o serie de aventuri în care confundă multe lucruri din realitate cu lucruri închipuite, de exemplu, hanurile i se par castele, iar morile de vânt i se par uriași cu care se ia la luptă.

Dincolo de umor, dacă reușești să-l vezi, romanul e o reflecție despre puterea imaginației, conflictul dintre ideal și realitate și felul în care fiecare om își construiește propriul sens al existenței, chiar și când e în conflict cu sensurile pe care alții le dau existenței.

8. Faust, de Johann Wolfgang von Goethe

O altă operă fundamentală este Faust a lui Goethe, povestea savantului nemulțumit de limitele cunoașterii omenești, care încheie un pact cu diavolul pentru a primi, în schimb, acces la experiențe și cunoaștere nelimitate.

Chiar dacă poate să pară o carte departe de preocupările noastre de azi, pentru că e vorba despre un savant german din secolul al XVIII-lea și o mulțime de simboluri religioase, Faust este una dintre cele mai moderne opere clasice, pentru că vorbește despre o problemă pe care o recunoaștem foarte bine astăzi: sentimentul că avem acces la tot mai multe lucruri, dar nu găsim neapărat răspunsul la întrebarea „pentru ce?” și trăim veșnic nemulțumiți. Cartea vorbește, complicat, simbolic și fascinat, despre prețul pe care îl plătim pentru dorințele noastre.

Și dacă o citești, și dacă nu, poți să mergi să vezi și piesa de teatru pusă în scenă de regizorul Siviu Purcărete la Sibiu.

9. Oedip Rege, de Sofocle

Puține tragedii au avut un impact atât de mare asupra culturii occidentale precum Oedip Rege. Piesa urmărește încercările regelui Oedip de a descoperi cine este vinovat pentru nenorocirile care s-au abătut asupra Tebei, fără să bănuiască faptul că investigația îl va conduce chiar la propriul destin.

Ceea ce a scris Sofocle e o piesă de teatru, nu un roman sau epopee, deci se citește relativ repede. Dificultatea poate să vină nu din lungimea textului, ci din simboluri și din faptul că trebuie să fii atent la ideile din spatele acțiunii.

10. Mitul lui Sisif, de Albert Camus

Mult mai apropiată de epoca noastră decât celelalte titluri propuse, Mitul lui Sisif este o operă fundamentală a filosofiei secolului XX. Pornind de la mitul personajului condamnat să împingă veșnic un bolovan pe un munte doar ca să-l vadă rostogolindu-se din nou la vale, Albert Camus explorează una dintre cele mai dificile întrebări ale existenței: cum poate omul să găsească sens într-o lume care pare lipsită de un sens obiectiv?

Răspunsul autorului nu e pesimist, ci surprinzător de optimist. Camus nu spune „nimic nu contează”, ci spune că, da, nimic nu are un sens garantat dinainte, dar tocmai această libertate ne obligă să participăm activ la construirea sensului propriei vieți. Cartea te provoacă să reflectezi asupra libertății, responsabilității și modului în care alegi să îți trăiești viața.

Cărțile din această listă nu pot fi citite în grabă. E nevoie de implicare, răbdare și chiar de a accepta că nu vei înțelege totul din prima, că unele fraze sau pasaje vor trebui recitite. Dar tocmai aici se află frumusețea lor. Cultura generală nu se construiește prin a memora sau a parcurge fugitiv înșiruiri de cuvinte, ci prin întâlnirea directă cu ideile.