Literatura română are mult mai multe de oferit decât cărțile pe care le-am întâlnit în școală. Cărțile românești pe care le-am selectat pot fi un bun punct de plecare pentru o lectură făcută din plăcere, nu din obligație.

De multe ori nedreptățim literatura română nu doar în timpul școlii, ci și după ce terminăm. Pentru mulți dintre noi, autorii români rămân legați de comentarii literare, personaje de memorat, teme și lecturi pe care trebuia să le terminăm înainte de teze sau examene. Poate din acest motiv unii dintre noi rămânem cu resentimente și apoi, chiar dacă timpul trece, uităm să ne întoarcem la literatura română când am putea să o citim cu alți ochi.

Adevărul este însă că, dincolo de titlurile pe care le știm cu toții de la orele de română, avem o literatură surprinzător de variată și, uneori, mult mai actuală decât ne-am aștepta. Cărți despre iubire și obsesie, despre familie și singurătate, despre copilărie, memorie, comunism, libertate sau pur și simplu despre oameni care încearcă să-și găsească locul într-o lume complicată.

Am păstrat în listă și câteva cărți românești cunoscute și apreciate de generații întregi de cititori, dar am pus și unele care sunt cunoscute, cel puțin momentan, mai degrabă în cercurile pasionaților de literatură. Tocmai de aceea, merită să le (re)descoperim. Împreună, oferă o imagine ceva mai largă asupra literaturii române decât cea cu care ne-am obișnuit în anii de școală.

15 cărți românești pe care să le citești

1. Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda

Un roman despre iubire, libertate și supraviețuire într-o societate în care oamenii ajung să plătească scump pentru propriile convingeri. Marin Preda urmărește în această carte memorabilă destinul lui Victor Petrini, un profesor de filosofie a cărui viață este dată peste cap de relații complicate, dezamăgiri și, mai ales, de realitatea regimului comunist.

E impresionant să vezi cum slăbiciunile oamenilor, frica, puterea și compromisurile pot schimba destine.

Este o lectură intensă, uneori apăsătoare, dar care merită parcursă pentru întrebările pe care le lasă în urmă despre libertate, iubire și demnitate. Un roman important al literaturii române, care este relevant și astăzi.

2. Maitreyi, de Mircea Eliade

Chiar dacă se studiază în școală, credem că romanul lui Mircea Eliade depășește programa și că poate fi de interes pentru generații diferite. E povestea de iubire dintre Allan, un tânăr englez care lucrează în India, și Maitreyi, fiica inginerului Narendra Sen, în casa căruia Allan ajunge să locuiască. Întâlnirea dintre cei doi se transformă treptat într-o relație intensă, dar diferențele culturale, religioase și sociale fac ca iubirea lor să devină tot mai complicată. Ceea ce începe ca o apropiere curioasă se transformă într-o experiență care îl schimbă profund pe Allan.

3. Patul lui Procust, de Camil Petrescu

Patul lui Procust merită încercat, chiar dacă și acesta e un roman care se studiază în liceu. Camil Petrescu construiește o poveste complicată despre iubire, gelozie, orgoliu și relații care nu sunt niciodată atât de simple pe cât par la început. În centrul poveștii se află Fred Vasilescu și Emilia Răchitaru, iar cititorul e invitat să pună cap la cap informațiile pe care le află despre cei doi și să se întrebe cât din ceea ce află reprezintă adevărul și cât este doar perspectiva celui care povestește.

E o carte pentru o zi în care ai chef să citești mai atent și să te lași prins de psihologia personajelor.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

4. Nostalgia, de Mircea Cărtărescu

Nostalgia nu este o carte pe care să o citești în grabă. Volumul e format din proze scurte în care realitatea și visul se amestecă, iar Bucureștiul copilăriei și adolescenței capătă o atmosferă stranie, aproape hipnotică.

Personajele trec prin experiențe în care limitele dintre ceea ce se întâmplă în realitate și ceea ce se petrece în imaginație devin tot mai greu de trasat, pentru că Mircea Cărtărescu transformă copilăria, jocurile, dorințele și spațiile familiare într-o lume care pare, în același timp, pe cât de apropiată, pe atât de ireală.

5. Dimineață pierdută, de Gabriela Adameșteanu

Gabriela Adameșteanu construiește povestea unei întâlniri aparent obișnuite, între Vica Delcă, o femeie simplă și energică, și Ivona Scarlat, o bătrână provenită dintr-o familie înstărită, dar o întâlnire care deschide ușa către amintiri, relații de familie și fragmente din istoria unei lumi dispărute. Personajele rememorează oameni și întâmplări, iar trecutul se strecoară treptat în prezent.

Nu e o carte cu o acțiune spectaculoasă, ci despre oameni și despre felul în care o viață întreagă poate încăpea în conversații, amintiri și gesturi aparent banale.

6. Cartea șoaptelor, de Varujan Vosganian

Cartea șoaptelor pornește de la memoria familială a lui Varujan Vosganian și din poveștile pe care autorul le-a auzit în copilărie de la membrii comunității armene, însă nu este o autobiografie propriu-zisă.

În copilărie, Varujan îi ascultă pe adulții din familia lui și din comunitatea armeană din care face parte povestind despre oameni și locuri pe care nu le-a cunoscut niciodată. Bunicul Garabet și ceilalți bătrâni poartă în memorie povești despre rude dispărute, despre Armenia și despre întâmplări despre care se vorbește de cele mai multe ori în șoaptă, ca și cum simplul fapt că le-ar rosti ar putea să readucă la viață trecutul.

Mai târziu, memoria comunității armenești se întâlnește și cu istoria României comuniste, cu frica, persecuția și pierderea libertății. Astfel, ceea ce începe ca o copilărie petrecută printre poveștile bunicilor devine o călătorie prin memoria unei întregi comunități.

7. Viața începe vineri, de Ioana Pârvulescu

Bucureștiul anului 1897. Un grup de personaje care par venite dintr-o altă epocă. Un bărbat găsit inconștient, un jurnalist curios, personaje misterioase și o serie de întâmplări neobișnuite dau naștere unei povești care combină atmosfera istorică și misterul.

Ioana Pârvulescu reconstruiește cu multă atenție Bucureștiul de la sfârșitul secolului al XIX-lea, de la haine și obiceiuri până la felul în care oamenii își petreceau timpul și priveau lumea.

8. Interior zero, de Lavinia Braniște

Lăsăm trecutul în urmă și ajungem în România contemporană. Cristina lucrează pentru o firmă de construcții, are o viață profesională care nu o împlinește. În același timp, încearcă să se descurce cu relații complicate, bani, chirie și nesiguranțe de tot felul.

Lavinia Braniște e o autoare care vorbește despre viața de adult fără să o romantizeze. Personajul principal din acest volum e vulnerabil, uneori ironic, alteori frustrat, iar tocmai această sinceritate face romanul atât de ușor de citit.

9. Cimitirul, de Adrian Teleșpan

Adrian Teleșpan a spus explicit despre Cimitirul că este „un roman autobiografic fictiv”, deci personajul principal, Adrian Green, nu trebuie confundat cu autorul.

Povestea urmărește un tânăr gay care pleacă din România și ajunge să lucreze în Londra, iar experiențele lui devin punctul de plecare pentru o explorare a sexualității, singurătății, relațiilor și vieții departe de casă. Teleșpan nu încearcă să îndulcească lucrurile și tocmai această sinceritate i-a adus un public numeros.

10. Exuvii, de Simona Popescu

Ce se întâmplă cu toate versiunile noastre de până acum? Copilul care am fost, adolescentul care am fost, adultul care am devenit? Simona Popescu pornește de aici și reconstruiește lumea copilăriei și adolescenței prin fragmente de memorie, senzații, întâmplări și oameni care au contribuit la formarea unei identități. Titlul însuși trimite la ideea de „învelișuri” abandonate pe măsură ce ne transformăm.

E o carte excelentă, mai ales dacă ai chef de o lectură care te face să te gândești la propria copilărie și la omul care ai fost înainte să devii adult.

11. Pânza de păianjen, de Cella Serghi

Cella Serghi construiește un roman foarte intim, în care sentimentele și amintirile personajului sunt cel puțin la fel de importante ca acțiunea propriu-zisă, iar Bucureștiul și atmosfera interbelică completează povestea.

Diana e o tânără sensibilă și visătoare, care încearcă să-și găsească locul într-o lume în care iubirea, familia și convențiile sociale îi influențează alegerile. Se îndrăgostește de Mihai, însă relația lor este complicată de diferențele sociale și de nesiguranțele fiecăruia. În același timp, în viața ei apare Alexandru, un bărbat mai matur, care îi oferă o altă perspectivă asupra iubirii și a vieții.

Pânza de păianjen este o carte mai veche, dar care te poate surprinde plăcut.

12. Groapa, de Eugen Barbu

Eugen Barbu coboară în lumea mahalalei bucureștene și urmărește destinele oamenilor care trăiesc într-un univers dur, sărac și violent arătându-ne toate acestea prin personaje foarte diferite, fiecare cu propriile ambiții, frici și slăbiciuni.

În loc să idealizeze trecutul, acest roman îl arată în toată brutalitatea lui, cu conflicte sociale, relații complicate și oameni – cârciumari, hoți, prostituate, negustori și muncitori – care încearcă să supraviețuiască într-o lume dificilă.

E un roman pentru cei care vor să descopere o altă față a Bucureștiului și a literaturii române din secolul trecut.

13. Zenobia, de Gellu Naum

Totuși, dacă vrei să ieși complet din realism, Zenobia e una dintre cărțile românești care fac asta fără doar și poate.

Gellu Naum face asta poate mai bine decât orice alt autor român: construiește o lume în care realitatea este permanent traversată de vis, absurd și suprarealism. Relația dintre narator și Zenobia devine centrul unei călătorii în care lucrurile nu funcționează după regulile obișnuite.

Ai grijă însă, nu este o carte pentru citit în fugă. Din contră.

14. Sexagenara și tânărul, de Nora Iuga

Deși de obicei scrie poeme, de data aceasta Nora Iuga a scris un roman poetic despre întâlnirea dintre două generații, despre dorință, singurătate, vârstă și libertatea de a privi viața dincolo de convențiile obișnuite.

Personajul feminin central, o femeie ajunsă la vârsta de șaizeci de ani, se află într-o relație neobișnuită cu un tânăr, iar romanul explorează cu multă sinceritate și ironie ceea ce se întâmplă atunci când dorințele personale nu mai vor să respecte regulile impuse de ceilalți.

O carte care nu se teme să vorbească despre îmbătrânire, sexualitate și libertate într-un mod direct și surprinzător.

15. Iona, de Marin Sorescu

Deși este o piesă de teatru, nu un roman, credem că Iona merită să-și găsească locul într-o listă de cărți românești care merită citite. Marin Sorescu pornește de la mitul biblic al lui Iona, înghițit de pește, și îl transformă într-o poveste despre singurătate, libertate și căutarea unui sens.

Personajul se trezește captiv în burta peștelui și încearcă să găsească o cale de ieșire, dar aventura lui devine treptat o meditație asupra condiției umane.

Unele dintre cărțile de mai sus sunt mai ușor de citit, altele cer ceva mai multă răbdare. Unele ne duc în Bucureștiul de altădată, altele în copilărie, în lumea comunismului sau într-un univers în care realitatea și imaginația se amestecă. Tocmai diversitatea din literatura română ne face să ne gândim că merită să-i acordăm atenție, de data asta alegând cartea după alte criterii decât programa școlară.