Ce face o carte să fie potrivită pentru vară? Poate faptul că povestea are loc vara, poate faptul că e ușor de citit și te face să te simți bine. De fapt, e vorba despre o anumită energie pe care o transmite. Am selectat și noi câteva lecturi de vară, alese după sentimentul pe care ți-l dau.
Pentru unii dintre noi, alegerea unor lecturi de vară e o activitate în sine. Cauți cărți potrivite pentru o atmosferă caldă, relaxantă, pentru plajă, pentru stat pe o pătură la munte, la o terasă sau acasă, cu o limonadă rece în față. Nu orice carte îți poate transmite energia solară, așa că vrei să o alegi pe cea mai bună pentru felul în care te simți acum.
În luna august, două femei din Marea Britanie, mamă şi fiica ei absolventă de antropologie, ajung într-un sat de pe coasta de sud a Spaniei. Se află aici în căutarea unui medic anume, pentru că Rose, mama, suferă de o boală ciudată, iar acasă medicii nu-i dădeau de cap. Fiica ei, Sofia, care pare să facă totul pentru mama ei, lăsându-se pe ea la urmă, așa că a adus-o la doctorul Gómez, care are niște metode terapeutice mai controversate.
Într-o atmosferă de căldură amețitoare și cunoscând o cultură și oameni diferiți de ce știau ele până acum, cele două femei ajung să-şi analizeze, pentru prima dată după ani întregi, relația și ce mai înseamnă viețile lor separate una de alta. Cartea lui Deborah Levy e foarte potrivită pentru vară.
Jean Bart este pseudonimul scriitorului Eugeniu P. Botez, născut în județul Botoșani. E un scriitor original, cel care a folosit pentru prima dată în literatura română jurnalul de bord și schița marina, care îi caracterizează romanele. Europolis e, de altfel, primul roman despre un port românesc – Sulina.
În anii ‘20, Stamate Marulis, proprietarul cafenelei din Sulina, primește o scrisoare care face mare vâlvă în orașul cu deschidere la mare. Fratele lui Stamate, Nicola, îi scrie tocmai din America de Sud, unde ajunsese după ce, în urmă cu 40 de ani, plecase ca marinar pe un vapor francez. Nicola îi spune fratelui său, cu care nu mai comunicase de la plecare, ca se întoarce acasă împreună cu fiica lui, Evantia, iar viața micului oraș Sulina se agită, pe fundalul mitului că americanii sunt foarte bogați. Toată lumea vrea să vadă cum s-a ajuns Nicola.
Vestea e doar un pretext, sub care Jean Bart ne arată viața Sulinei, cu oamenii ei și cu obiceiurile, moravurile, ambițiile și răutățile lor. Cartea e una colorată în care autorul descrie „fizionomia însuflețită, dramatică și completă a Sulinei”.
Elio își petrece vara cu părinții, la vila lor din Italia, când îl întâlnește pe Oliver, care e atât de
ademenitor încât începutul romanului este, în mare parte, despre încercările frenetice ale lui Elio de a se apropia de el. Inițial, cei doi tineri afișează indiferență unul față de celălalt. Dar, pe durata verii caniculare, frica, obsesia, dorința și fantezia se întrepătrund și scot la suprafață o pasiune uluitoare.
Romanul lui André Aciman e una dintre cele mai frumoase cărți de dragoste, iar peisajul de țară italian își face simțită prezența peste tot în carte: „Cel mai tare mă temeam de zilele când nu-l vedeam mai multe ore în șir – după-amiezi și seri întregi, uneori fără să știu unde fusese. Se întâmpla doar să-l văd traversând piazzetta sau stând de vorbă cu oameni pe care nu-i cunoșteam. Dar nu conta, pentru că în mica piazzetta unde se strângea lumea la ora închiderii arareori îmi arunca și o a doua privire și mă saluta cu o înclinare imperceptibilă a capului, care era posibil să nu-mi fi fost adresată atât mie, cât tatălui meu, al cărui copil se întâmpla să fiu”.
S-ar putea să ți se pară că e pentru copii, dar cartea lui Tove Jansson poate să fie citită de copii sau părinți în egală măsură. E o înșiruire de povestioare amuzante și frumos scrise despre Sofia, o fetiță de cinci ani şi bunica ei, pe o mică insulă finlandeză.
Cele două sunt prietene și fac o echipă cel puțin memorabilă. Hoinăresc împreună cât e insula de mică, fac bărci din scoarță de copac, caută proteza bunicii prin tufele de flori, fac un tratat despre râme rupte, spionează si câte și mai câte, dar nu se feresc nici de teme mărețe, cum ar fi Dumnezeu, viața, moartea, dragostea.
Cartea verii e perfectă dacă vrei câteva zile de vară de bucurie pură.
Dacă, dimpotrivă, nu vrei ceva chiar atât de lejer cum e Cartea verii, ci vrei lecturi de vară pline de sens și de magie, n-ai cum să nu citești cea mai celebră carte a lui Gabriel García Márquez.
Un veac de singurătate e povestea înființării, apoi a măreției și a decăderii satului Macondo și a membrilor familiei Buendia, care s-au confruntat cu tot felul de încercări venite odată cu trecerea timpului și a existenței în sine. E o carte plină de mituri și magie, este cronica unei microsocietăți izolate, dar care nu este străină de tot felul de întâmplări fabuloase. E un roman poetic, iar Macondo este metafora unei lumi cu posibilități infinite, atât constructive, cât și distructive.
Vara e anotimpul perfect în care să te delectezi cu iubiri neîmpărtășite, pasiuni, rivalități, vise fantastice, războaie, un timp care are o curgere bizară, orgolii și multă patimă.
Vina Apsara, jumătate indiancă, jumătate americancă, o cântăreață celebră și iubită, e prinsă într-un cutremur devastator. Pământul de sub picioarele ei este povestea ei și a lui Ormus Cama, iubitul care o găsește, o pierde, o caută și o găsește din nou, iar și iar, de-a lungul unei vieți extraordinare plină de muzică.
Romantismul lor epic este povestit de prietenul din copilărie al lui Ormus și, uneori, iubit al Vinei, fotograful Rai, a cărui voce uluitoare, plină de povești, imagini, mituri, furie, înțelepciune, umor și dragoste, plutește peste toată povestea. El e, poate, adevăratul erou al romanului.
Cei trei sunt niște străini, sunt oameni „născuți să nu aparțină”, proscrișii și ciudații lumii – așa cum sunt cei mai dragi inimii lui Salman Rushdie – iar romanul e unul despre refuzul de a alege.
Pământul de sub picioarele ei e pe de o parte operă rock, pe de o parte mit indian, pe de o parte poveste de dragoste, pe de o parte ficțiune suprarealistă și meditație seismologică și te plimbă între anii ’60, ’70 și ‘80. Citește-o vara, dar numai dacă ai determinarea necesară să termini cele aproape 700 de pagini!
Familia Sinopli, la fel ca de alte familii de greci, armeni și evrei, stabilite initial în orașul Feodosia din Crimeea, s-au împrăștiat prin lume din cauza evenimentelor istorice. Însă odată cu relativa liniște apărută în plan politic, cei plecați încep să vină, vara, an de an, în casa bătrânei Medeea. Ea este singura care a rămas acasă.
Familiie vin însă cu tot cu copii, iar sub soarele fierbinte între tineri se înnoadă şi se deznoadă iubiri pasionale. Medeea, femeie fără copii, nu judecă această adunare zgomotoasă de rubedenii care se strâng în fiecare an în casa ei. De fapt, pare că Medeea însăși veghează asupra armoniei și atmosferei plăcute din casă, pentru că toată lumea e veselă și își aduce aminte să trăiască acolo, indiferent de ce s-ar întâmpla în restul anului în viețile lor.
Romanul Ludmilei Uliţkaia emană un sentiment de liniște și pace, de parcă toți am putea să redevenim copii măcar în zilele de vară, când plecăm din rutina de zi cu zi în vacanțe cu peisaje de vis: „Pe urmă a așezat mâncarea pe masă, au mâncat cartofi mirosind a gaz și brânză de capră, ea a vrut de câteva ori să se ridice și să plece, dar a tot amânat, nu știa nici ea de ce”.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.