Singurătatea e peste tot. Sau cel puțin așa pare anul acesta. În unele locuri, cum ar fi Marea Britanie, s-a înființat chiar și un minister al singurătății, iar țări precum Elveția, Germania și, poate, Statele Unite alea Americii, ar putea să îi urmeze exemplul.

Chiar dacă vorbim cu toții despre ea, singurătatea ca însingurare este, să știi, un termen relativ nou. Cuvântul a început să fie folosit undeva pe la 1.800 și a fost pus în legătură cu schimbările sociale produse de modernitate: secularismul, alienarea și competiția. Până atunci, singurătatea ca solitudine era ceea ce prezenta interes pentru scriitori și filosofi.

În limba română, folosim de obicei cuvântul singurătate pentru a exprima starea de izolare însoțită de tristețe, de un sentiment neplăcut legat de faptul că nu te poți conecta – din diferite motive – cu alți oameni. Singurătatea e diferită în contexte diferite. Uneori, poate să te ducă la disperare. Alteori, e o stare tranzitorie între diferite stadii din viața ta. Singurătatea nu e o singură emoție, ci un amestec de sentimente diferite, care poate să includă furie, resentiment sau frică, la fel ca durere și rușine. Ba chiar poate fi, uneori, plăcută.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

Am făcut, mai jos, o listă de cărți despre singurătate, privită din mai multe perspective. Cele mai multe sunt cărți de ficțiune, dar, la final, am pus și două cărți despre singurătate care o explică din punct de vedere psihologic și, dacă vrei, te învață și cum să o gestionezi.

9 cărți despre singurătate

1. Robinson Crusoe, de Daniel Defoe

Romanul Robinson Crusoe este primul care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la singurătate. E, de fapt, un amestec de singurătate și însingurare, pentru că nici nu știi când personajul principal se simte singur și când se bucură de acea singurătate.

Chiar dacă ai citit cartea demult, chiar dacă știi doar din auzite povestea, merită să citești sau să recitești povestea izolării lui Robinson în perioada aceasta. Îți garantez să o vei privi cu alți ochi.

Robinson Crusoe este povestea unui naufragiat rămas singur pe o insulă pustie. După ce își recuperează o parte din lucrurile rămase printre rămășițele vaporului și își improvizează un adăpost, Robinson găsește și niște capre sălbatice și reușește să domesticească una, de la care folosește laptele. De-a lungul timpului îndelungat petrecut pe insulă, personajul se confruntă cu multe probleme, de la frică la cutremure și uragane, de la boală la halucinații și singurătate.

Romanul scris de Daniel Defoe a fost publicat pentru prima dată în 1719 și este considerat primul roman scris vreodată în limba engleză.

2. Frankenstein, de Mary Shelley

Binecunoscuta poveste a lui Frankenstein este una dintre primele cărți despre singurătate, una dintre primele încercări de a identifica și descrie însingurarea și lipsa de conexiune socială. Bazată pe îngrijorări privind alienarea socială și exploatarea naturii, Frankenstein a apărut pe vremea când singurătatea de-abia începea să ne preocupe.

Anxietatea monstrului Frankenstein, vinovăția păcatului, abandonul și pierzania sunt exprimări extrem de familiare ale versiunii moderne a singurătății.

3. Jurnalul unei scriitoare, de Virginia Woolf

În anii ’40, când singurătatea era un cuvânt folosit la scară largă pentru a exprima izolarea emoțională, Virginia Woolf a scris despre beneficiile ei. Cum altfel decât prin singurătate ar fi putut ea să se deconecteze de la această lume?

Publicat postum de către soțul ei, Leonard, Jurnalul unei scriitoare pune cap la cap extrase din jurnalul pe care autoarea l-a ținut din 1918 și până în 1941, anul în care s-a sinucis. Cartea este plină de detalii fascinante legate de viața ei de scriitoare și de activitatea clubului Bloomsbury, din care a făcut parte, alături de personalități precum E.M. Forster, John Maynard Keynes și Lytton Strachey. Dar cartea mai conține și o mulțime de reflecții critice asupra singurătății într-o lume în care discriminarea de gen era prezentă.

4. Clopotul de sticlă, de Sylvia Plath

„Era o vară stranie, sufocantă, vara în care i-au electrocutat pe soţii Rosenberg, şi eu habar n-aveam ce fac în New York. O iau razna când vine vorba de execuţii. Când îmi închipui cum e să fii electrocutat, mi se face rău şi atunci numai despre asta scria în ziare – titlurile imense mă priveau cu ochii holbaţi la fiece colţ de stradă şi în dreptul gurilor de metrou igrasioase, mirosind a alune”.

Așa începe cartea Sylviei Plath, care explorează o singurătate apărută din așteptări sociale – de data aceasta, despre cum era să fii femeie în 1950, încercând să jonglezi cu așteptările legate de muncă, cu îndatoririle casnice și cu propria dorință. Însingurarea agonizantă și boala psihică descrise de naratoarea Esther Greenwood se aseamănă cu viața Sylviei Plath, după cum o descrie în scrisorile și jurnalele ei. Scriitoarea s-a sinucis la numai o lună de la publicarea cărții.

5. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman

Dar sunt și cărți despre singurătate care nu sunt atât de depresive. Unele în care personajul scoate capul la suprafață și învață să trăiască cu propria singurătate până când nu mai e chiar atât de singur. Eleanor Oliphant se simte excelent este despre Eleanor care, evident, nu se simte deloc grozav. E izolată și singură. Dar, atunci când e întrebată cum se simte, răspunsul ei este, invariabil, că se simte bine, grozav, excelent.

Are de 30 ani, un trecut dramatic și un prezent în care nu-și au locul și alți oameni. În Londra anului 2017, Eleanor trăiește aceeași rutină zi de zi, iar singurătatea și izolarea sunt cele mai dure constante din viața ei. Abia când se împrietenește cu Raymon începe să înțeleagă cum e să ai un prieten, cum e să aparții cuiva. Odată cu apariția lui Raymond, ceva se schimbă în Eleanor, această eroină imperfectă, construită cu blândețe de Gail Honeyman.

6. Pădurea norvegiană, de Haruki Murakami

Singurătate nu e numai când ești de unul singur. Ea poate să fie acolo chiar dacă sunteți doi, chiar dacă ești printre mai mulți. Ea e în fiecare dintre noi, iar Pădurea norvegiană, acest roman-poem plin de sensibilitate și puternic descriptiv, vorbește atât de intens despre ea.

Toru Watanabe, personajul principal, se întoarce în trecut, pe vremea când era student în Tokyo. După ce Kizuki, prietenul lui Watanabe, se sinucide, acesta se apropie de fosta iubită a lui Kizuki. Însă tânăra Naoko devine un fel de umbră și ajunge la un sanatoriu aflat într-un loc izolat din munţi.

Romanul este o lecție despre cum dependența emoțională nu este aceași lucru cu iubirea. Poate tocmai de aceea Murakami introduce personajul Midori, colega cu care Watanabe îşi petrece duminicile.

7. Foamea, de Knut Hamsun

Romanul lui Knut Hamsun poate fi povestea multora dintre cei pe care îi vedem vorbind singuri pe stradă. Este o reflecție asupra rezistenței umane în fața sistemului. Este despre cum poate supraviețui un creator de artă într-o societate indiferentă față de libertatea de a crea.

Când a scris Foamea, Hamsun s-a lăsat inspirat de propriile trăiri. Un scriitor tânăr și inteligent se află în pragul disperării pentru că nu are cu ce să se întrețină. Foamea e cea care îi descompune, treptat, atât trupul, cât și mintea. Uneori de-a dreptul nebun, alteori de o luciditate crudă, se lasă condus de propria-i minte în dialoguri interioare fascinante. Ca toți oamenii inteligenți, are o imaginație debordantă și poate să disimuleze cu ușurință. Inventează cuvinte, povești și personaje în care uneori nu-ți dai seama dacă și el crede sau nu. Se consideră victima unei crunte nedreptăți, dar, cu toate acestea, își îndreaptă furia către sine.

În loc să fii tentat să crezi că e o carte apăsătoare, citește-o și vei vedea că umorul și ironia o fac înduioșătoare.

8. Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare, de Johann Hari

Trecem la cărți despre singurătate care nu mai înseamnă ficțiune. Cartea lui Johann Hari, jurnalist și sociolog, nu este un roman. Este o carte care ne amintește cât de devastatoare poate fi singurătatea, în ciuda tuturor posibilităților pline de creativitate pe care ni le deschide.

Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare este un studiu important despre depresie ca problemă socială, pe fundalul unui reducționism medical, acela al depresiei ca problemă psihică, ca dezechilibru chimic de la nivelul creierului. Hari consideră că nevoile neîmplinite sunt cele care stau la baza creșterii nivelului de depresie și anxietate, iar cea mai importantă dintre nevoi este – spune el – nevoia de conexiune socială.

9. Cum să fii singur, de Sara Maitland

Cum să fii singur este o carte scurtă din seria the School of Life și este despre arta de a găsi solitudinea, indiferent de circumstanțe, de a nu trăi singurătatea cu anxietate, ba chiar a o căuta, pentru beneficiile ei.

Sara Maitland descrie, în această carte, experimente și strategii care te pot ajuta să devii prieten cu singurătatea, dacă acesta este un lucru în jurul căruia gravitezi, dar cu care nu ești obișnuit. Pentru că, indiferent că ți se pare ciudat sau nu, uneori avem nevoie de singurătate. Așadar, dacă vrei să mai scapi de lume și nu știi cum, pentru că nu-ți permiți să fugi în sălbăticie și să-ți pui cortul într-un loc pustiu, Maitland îți dă niște soluții simple. Dar te ajută și să-i înveți pe alții să se obișnuiască cu singurătatea. De exemplu, îți spune că e important să-ți lași copiii să petreacă timp singuri, ca să învețe devreme în viață abilitatea de a sta singur.

O carte pentru cei care vor să exploreze adâncimile sinelui, nedistrași și neprotejați de convenții și norme sociale.

Luna februarie poate fi, pentru unii dintre noi, o lună grea. Chiar dacă nu te interesează prea mult Valentine’s Day sau Dragobetele, o simplă ieșire cu prietenii în oraș te poate face să te simți “pe dinafară” în perioada asta. Aproape toate evenimentele din luna februarie au legătură cu zilele îndrăgostiților. Așa că, dacă preferi să-ți petreci timpul într-un mod care să-ți facă plăcere, cel mai bine e să citești. Cât mai mult.

Pregătește-ți locul preferat de citit și sărbătorește timpul pe care-l ai pentru tine făcând ceea ce îți place mai mult. Dacă asta înseamna să citești, avem câteva sugestii de cărți pentru persoanele singure.

5 cărți pentru persoanele singure

1. Insuportabila ușurătate a ființei, de Milan Kundera

Insuportabila ușurătate a ființei, de Milan Kundera, e o carte despre dragoste, vinovăţie, fidelitate, infidelitate și sacrificiu. Tomas și Tereza – el, medic aparent afemeiat, ea, chelneriță, apoi fotografă. Franz și Sabina – el, profesor universitar, ea, pictoriță și fosta amantă a lui Tomas. Lucrurile nu sunt însă simple deloc. Poveștile se întrepătrund în contextul confuz al Pragăi anilor ’60.

Poate, oare, Franz să înțeleagă de ce Sabina e încântată de ideea de trădare? Poate Tereza să înțeleagă ce îl face pe Tomas să trecă de la o cucerire la alta?

Cartea e una filosofică, ce te pune să te gândești în termeni diferiți la contrastele armonie-barbarie, fidelitate-trădare, vinovăție-nevinovăție, ușurătate-greutate, goliciune-însemnătate. Indivizii au fost modelați atât de diferit de experiențele lor, încât nu sunt capabili să își înțeleagă unii altora sentimentele și acțiunile.

2. Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman

Ove e un bărbat singur, de 59 de ani. Văduv și morocănos. E tipicar, rigid, nu suportă ce e nou și, aparent, nici oamenii. E un bărbat “învechit” și care, pe deasupra, a fost concediat de curând. Aprope că nu poți să-l suferi. Dar Ove nu e doar atât. Pe parcurs ce citești vei observa că regulile lui exagerate vin dintr-un sistem de valori strict: dreptate, moralitate și muncă.

La șase luni după ce soția lui, Sonja, moare, Ove e hotărât să își ia viața. Însă Parvaneh, o iraniancă gravidă cu cel de-al treilea copil, și fiicele ei, se mută în casa de vizavi și îi dau planurile peste cap lui Ove.

Dar de ce ar fi Un bărbat pe nume Ove o carte mai ales pentru cei singuri? Pentru că Ove este exemplificarea oricărui om care suferă și care își construiește mecanisme de apărare care să-l țină la distanță pe ceilalți, în speranța că nu va mai suferi. E despre vulnerabilitatea de care dăm cu toții dovadă când ne dăm voie să ne dăm măștile deoparte.

3. Un veac de singurătate, de Gabriel García Márquez

“La Macondo nu s-a întâmplat nimic, nu se întâmplă nimic şi nu se va întâmpla niciodată nimic. Satul acesta este un sat fericit. (…) Lumea era atât de recentă, încât multe lucruri nici nu aveau încă nume, iar pentru a le deosebi trebuia să le arăţi cu degetul. Era într-adevăr un sat fericit: nimeni nu avea peste treizeci de ani, nimeni nu murise încă”.

Macondo este numele orașului din America de Sud care ia naștere atunci când familia Buendia se stabilește lângă un râu. Capul familiei, Jose Arcadio Buendia, devine interesat de misterele universului atunci când în Macondo ajunge o șatră de țigani. Ursula, soția lui, este mâna de fier a familiei și se încăpățânează să trăiască până la 114 sau 122 de ani, nu știe nimeni clar, tocmai ca să țină familia unită. Cartea prezintă cele șapte generații ale familiei Buendia. Nu e exclus să pierzi, din când în când, șirul celor pe care îi chemă Aureliano și José Arcadio, însă e foarte posibil și să nu ți se întâmple.

Iubiri neîmpărtășite, pasiuni, rivalități, vise fantastice, războaie, un timp care nu curge așa cum suntem noi obișnuiți, orgolii, sinceritate dură, prefăcătorie, tumult, patimă. În final, un veac întreg de singurătate adunat într-o carte cu portrete memorabile.

Un veac de singurătate e, probabil, cea mai strălucitoare carte a lui Márquez. Dacă încă nu ai citit-o, trece-o pe lista de lecturi obligatorii!

4. Rămășițele zilei, de Kazuo Ishiguro

La o primă vedere, cartea câștigătorului de Nobel Kazuo Ishiguro poate să nu intrige prea mult. Domnul Stevens își amintește de zilele în care lucra ca majordom la un conac din Anglia, pentru lordul Darlington. Își amintește, de asemenea, și de domnișoara Kenton, guvernanta conacului și singura persoană care l-a emoționat profund. De fapt, cartea începe cu domnul Stevens care, la douăzeci de ani după ce o “pierduse” pe domnişoara Kenton, actuală doamna Benn, își la câteva zile libere și pleacă în căutarea ei, în speranţa de a o convinge să îşi reia slujba la conac și, deci, locul în viața lui.

Dincolo de fidelitatea lui Stevens față de Darlington, care se dovedește a fi simpatizant nazist, Rămășițele zilei e despre povestea de dragoste dintre majordom și guvernantă, poveste netrăită vreodată la modul pasional, din cauza rigorilor slujbei. Cei doi își inhibă tumultul interior și se mulțumesc cu a petrece scurte clipe de apropiere, mascate în ritualuri aparent banale, cum ar fi ceaşca de cacao băută seara, sub pretextul discutării unor probleme organizatorice.

Cartea – despre o dragoste nemărturisită și netrăită – a fost ecranizată și îi are pe Anthony Hopkins şi Emma Thompson în rolurile principale.

5. Siddhartha, de Herman Hesse

Siddhartha e o carte spirituală, inițiatică, despre căutarea sinelui. Siddharta e un tânăr născut și crescut într-o familie de brahmani (cea dintâi din cele patru caste ale Indiei). Nemulțumit de căutările și practica meditației de zi cu zi, el pleacă de acasă pentru a se alătura unor șamani, alături de care trăiește câțiva ani, renunțând la lucrurile materiale și trăind din mila oamenilor. Siddharta e însoțit până în acest punct de prietenul său, Govinda. Drumurile celor doi se despart, iar Siddharta alege să experimenteze, ca să poată înțelege, iubirea, sexul, bogăția, suferința. Personajul principal nu rămâne însă prins în existența cotidiană, ci își părăsește viața luxoasă, inclusiv pe femeia care l-a învățat secretele amorului, fără să știe că aceasta este însărcinată.