Cine spune că e rău să fii singur? Unul dintre marile avantaje este că, atunci când ești singur, ai mai mult timp pentru tine. Dacă mai ești și pasionat de literatură, îți recomandăm câteva cărți pentru persoanele singure. Asta ca să nu te simți ciudat în “luna iubirii”.
Luna februarie poate fi, pentru unii dintre noi, o lună grea. Chiar dacă nu te interesează prea mult Valentine’s Day sau Dragobetele, o simplă ieșire cu prietenii în oraș te poate face să te simți “pe dinafară” în perioada asta. Aproape toate evenimentele din luna februarie au legătură cu zilele îndrăgostiților. Așa că, dacă preferi să-ți petreci timpul într-un mod care să-ți facă plăcere, cel mai bine e să citești. Cât mai mult.
Pregătește-ți locul preferat de citit și sărbătorește timpul pe care-l ai pentru tine făcând ceea ce îți place mai mult. Dacă asta înseamna să citești, avem câteva sugestii de cărți pentru persoanele singure.
Insuportabila ușurătate a ființei, de Milan Kundera, e o carte despre dragoste, vinovăţie, fidelitate, infidelitate și sacrificiu. Tomas și Tereza – el, medic aparent afemeiat, ea, chelneriță, apoi fotografă. Franz și Sabina – el, profesor universitar, ea, pictoriță și fosta amantă a lui Tomas. Lucrurile nu sunt însă simple deloc. Poveștile se întrepătrund în contextul confuz al Pragăi anilor ’60.
Poate, oare, Franz să înțeleagă de ce Sabina e încântată de ideea de trădare? Poate Tereza să înțeleagă ce îl face pe Tomas să trecă de la o cucerire la alta?
Cartea e una filosofică, ce te pune să te gândești în termeni diferiți la contrastele armonie-barbarie, fidelitate-trădare, vinovăție-nevinovăție, ușurătate-greutate, goliciune-însemnătate. Indivizii au fost modelați atât de diferit de experiențele lor, încât nu sunt capabili să își înțeleagă unii altora sentimentele și acțiunile.
Ove e un bărbat singur, de 59 de ani. Văduv și morocănos. E tipicar, rigid, nu suportă ce e nou și, aparent, nici oamenii. E un bărbat “învechit” și care, pe deasupra, a fost concediat de curând. Aprope că nu poți să-l suferi. Dar Ove nu e doar atât. Pe parcurs ce citești vei observa că regulile lui exagerate vin dintr-un sistem de valori strict: dreptate, moralitate și muncă.
La șase luni după ce soția lui, Sonja, moare, Ove e hotărât să își ia viața. Însă Parvaneh, o iraniancă gravidă cu cel de-al treilea copil, și fiicele ei, se mută în casa de vizavi și îi dau planurile peste cap lui Ove.
Dar de ce ar fi Un bărbat pe nume Ove o carte mai ales pentru cei singuri? Pentru că Ove este exemplificarea oricărui om care suferă și care își construiește mecanisme de apărare care să-l țină la distanță pe ceilalți, în speranța că nu va mai suferi. E despre vulnerabilitatea de care dăm cu toții dovadă când ne dăm voie să ne dăm măștile deoparte.
“La Macondo nu s-a întâmplat nimic, nu se întâmplă nimic şi nu se va întâmpla niciodată nimic. Satul acesta este un sat fericit. (…) Lumea era atât de recentă, încât multe lucruri nici nu aveau încă nume, iar pentru a le deosebi trebuia să le arăţi cu degetul. Era într-adevăr un sat fericit: nimeni nu avea peste treizeci de ani, nimeni nu murise încă”.
Macondo este numele orașului din America de Sud care ia naștere atunci când familia Buendia se stabilește lângă un râu. Capul familiei, Jose Arcadio Buendia, devine interesat de misterele universului atunci când în Macondo ajunge o șatră de țigani. Ursula, soția lui, este mâna de fier a familiei și se încăpățânează să trăiască până la 114 sau 122 de ani, nu știe nimeni clar, tocmai ca să țină familia unită. Cartea prezintă cele șapte generații ale familiei Buendia. Nu e exclus să pierzi, din când în când, șirul celor pe care îi chemă Aureliano și José Arcadio, însă e foarte posibil și să nu ți se întâmple.
Iubiri neîmpărtășite, pasiuni, rivalități, vise fantastice, războaie, un timp care nu curge așa cum suntem noi obișnuiți, orgolii, sinceritate dură, prefăcătorie, tumult, patimă. În final, un veac întreg de singurătate adunat într-o carte cu portrete memorabile.
Un veac de singurătate e, probabil, cea mai strălucitoare carte a lui Márquez. Dacă încă nu ai citit-o, trece-o pe lista de lecturi obligatorii!
La o primă vedere, cartea câștigătorului de Nobel Kazuo Ishiguro poate să nu intrige prea mult. Domnul Stevens își amintește de zilele în care lucra ca majordom la un conac din Anglia, pentru lordul Darlington. Își amintește, de asemenea, și de domnișoara Kenton, guvernanta conacului și singura persoană care l-a emoționat profund. De fapt, cartea începe cu domnul Stevens care, la douăzeci de ani după ce o “pierduse” pe domnişoara Kenton, actuală doamna Benn, își la câteva zile libere și pleacă în căutarea ei, în speranţa de a o convinge să îşi reia slujba la conac și, deci, locul în viața lui.
Dincolo de fidelitatea lui Stevens față de Darlington, care se dovedește a fi simpatizant nazist, Rămășițele zilei e despre povestea de dragoste dintre majordom și guvernantă, poveste netrăită vreodată la modul pasional, din cauza rigorilor slujbei. Cei doi își inhibă tumultul interior și se mulțumesc cu a petrece scurte clipe de apropiere, mascate în ritualuri aparent banale, cum ar fi ceaşca de cacao băută seara, sub pretextul discutării unor probleme organizatorice.
Cartea – despre o dragoste nemărturisită și netrăită – a fost ecranizată și îi are pe Anthony Hopkins şi Emma Thompson în rolurile principale.
Siddhartha e o carte spirituală, inițiatică, despre căutarea sinelui. Siddharta e un tânăr născut și crescut într-o familie de brahmani (cea dintâi din cele patru caste ale Indiei). Nemulțumit de căutările și practica meditației de zi cu zi, el pleacă de acasă pentru a se alătura unor șamani, alături de care trăiește câțiva ani, renunțând la lucrurile materiale și trăind din mila oamenilor. Siddharta e însoțit până în acest punct de prietenul său, Govinda. Drumurile celor doi se despart, iar Siddharta alege să experimenteze, ca să poată înțelege, iubirea, sexul, bogăția, suferința. Personajul principal nu rămâne însă prins în existența cotidiană, ci își părăsește viața luxoasă, inclusiv pe femeia care l-a învățat secretele amorului, fără să știe că aceasta este însărcinată.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.
2 Comments
De ce trebuie să fim singuri pentru a aprecia aceste cărți ? Și fiind cu cineva putem să apreciem o lucrare de artă. Mai ales că suntem doi….Cred că aceste cărți pot fi apreciate de toată lumea.
Articolul este scris în ideea de “ce să faci dacă oricum ești singur.” Ideea dvs este corectă, și cărțile enumerate pot fi recomandate oricui este pasionat(ă) de lectură! 🙂