Cărțile clasice au trecut deja testul timpului prin capacitatea lor de a capta atenția cititorilor, generație după generație. Se concentrează pe teme cu care oamenii din întreaga lume, indiferent de religie, circumstanțe socio-economice sau nivel de educație, pot relaționa, cum ar fi dragostea și moralitatea. Te transportă în vremuri din trecut, viitor sau prezent și îți oferă lucruri la care să reflectezi.

10 cărți clasice pe care să le citești dacă nu ai făcut-o deja

1. Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll

Lewis Carroll, care este pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson, a scris unul dintre cele mai bune exemple ale literaturii absurdului. Deși e îndrăgită și de copii, cartea este mai degrabă una filosofică.

O fată de șapte ani, pe nume Alice, cade într-o vizuină de iepure și ajunge într-o lume plină de creaturi bizare și situații absurde, în Țara Minunilor, unde întâlnește personaje ciudate, cum ar fi Pălărierul Nebun, Pisica de Cheshire și Regina de Cupă, fiecare simbolizând aspecte ale logicii și nonsensului. În toată această lume, Alice încearcă să se potrivească, schimbându-și uneori dimensiunea, de la foarte mare la foarte mică. E un roman care provoacă gândirea convențională, plin de simboluri.

2. Magicianul, de John Fowles

Magicianul, de John Fowles, îmbină misterul cu psihologia și filosofia. În roman, Nicholas Urfe, un tânăr profesor englez care tocmai își terminase studiile la Oxford, ajunge pe o insulă grecească unde îl întâlnește pe Maurice Conchis, un personaj bogat și misterios, dar și bizar.

Pe măsură ce Nicholas este atras în jocurile psihologice și iluziile orchestrate de Conchis, granițele dintre realitate și fantezie, din care nu lipsesc fantasmele erotice, devin tot mai neclare, nu numai pentru el, ci și pentru cititor.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

3. Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald

Chiar dacă a fost ecranizat, îți recomandăm romanul, pentru că Scott Fitzgerald a scris o operă somptuoasă, o poveste de dragoste în care combină luxul, infidelitatea și dragostea obsesivă.

Jay Gatsby, un tânăr misterios și bogat devine celebru pentru petrecerile extravagante pe care le dă, însă e obsedat de recucerirea iubirii pierdute, Daisy Buchanan.

4. 1984, de George Orwell

În 1948, când a scris romanul, George Orwell își imagina anul 1984 într-o viziune sumbră. În 1984, Oceania, Eurasia şi Estasia sunt cele trei puteri care duc un continuu război fără altă cauză în afară de cea de a menţine vie frica oamenilor, pentru a-i putea controla.

În Oceania, guvernul are patru ministere. Cu cât denumirile acestora sunt mai romantice, cu atât mai meschine sunt interesele lor: Ministerul Adevărului, care se ocupă cu știrile, cu educația și cu artele frumoase; Ministerul Păcii, care se ocupă cu războiul; Ministerul Iubirii, care se ocupă cu menținerea ordinii și disciplinei, și Ministerul Abundenței, care răspunde de treburile economice.

De fapt, Ministerul Adevărului modifică trecutul, cel al Păcii întreține războiul, Ministerul Iubirii se luptă cu cei care nu vor să se conformeze, care încă vor să gândească singuri şi care vor să își păstreze memoria individuală, ajungând să-i tortureze pe răzvrătiți, iar cel al Abundenței înfometa populația.

5. Litera stacojie, de Nathaniel Hawthorne

Romanul lui Nathaniel Hawthorne este un clasic al literaturii americane și explorează teme precum păcatul, vinovăția și ipocrizia socială. Povestea are loc în secolul al XVII-lea, într-o comunitate puritană din Noua Anglie.

Hester Prynne e forțată să poarte o literă stacojie, adică de un roșu aprins, litera „A”, pe piept, ca simbol al adulterului, după ce naște un copil fără să se fi căsătorit. Este condamnată la ostracizare și umilință publică, dar își duce demn marginalizarea și își crește fiica, pe Pearl, în timp ce tatăl acesteia se ascunde de comunitate.

6. Zbor deasupra unui cuib de cuci, de Ken Kesey

Romanul lui Ken Kesey a inspirat un film câștigător de Oscar, cu Jack Nicholson în rol principal, însă noi îți recomandăm să citești cartea, chiar dacă ai văzut deja filmul.

Randle Patrick McMurphy, „Mac”, este trimis într-un spital de psihiatrie condus cu mână de fier de asistenta șefă. Povestea explorează conflictul dintre Mac, un spirit liber și nonconformist, și asistenta Ratched, care reprezintă autoritatea opresivă și controlul instituțional, dar și schimbările care apar în secție odată cu venirea lui, un om plin de viață, amuzant și de nestăpânit. Atitudinea lui îi schimbă și pe ceilalți pacienți, dar faptul că Randle supără sistemul are consecințe.

7. Don Quijote, de Miguel de Cervantes

Romanul lui Cervantes poate fi găsit fie cu titlul Don Quijote, fie Don Quijote de la Mancha. E un roman despre un bărbat care decide să devină cavaler rătăcitor pentru a-și trăi fanteziile, pe care cu greu le separă de realitate.

Alonso Quijano e un hidalgo care, influențat de poveștile cavalerești, își ia numele de Don Quijote și pornește în căutarea gloriei și a dreptății, trăind într-o lume iluzorie, cu cavaleri medievali și domnițe. O scenă celebră din carte, pe care o știu și cei care nu au citit-o, este lupta cu morile de vânt, aceea în care Don Quijote le confundă cu niște uriași periculoși.

Romanul este considerat o capodoperă a literaturii universale și una dintre primele mari opere ale romanului modern.

8. Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia-Marquez

Autorul columbian laureat al Premiului Nobel pentru Literatură Gabriel Garcia-Marquez, maestru al realismului magic, urmărește evoluția satului Macondo, așa cum este trăită de generațiile familiei Buendiá.

În romanul Un veac de singurătate, Macondo este o localitate înființată de José Arcadio Buendiá și soția sa, Ursula. De-a lungul romanului, în acel veac menționat în titlu, povestea urmărește șapte generații ale familiei Buendiá, în timp ce satul, care se tot dezvoltă pe parcurs, trece prin perioade de prosperitate și declin.

9. La răscruce de vânturi, de Emily Brontë

Cu această poveste de dragoste, Emily Brontë a contribuit la nașterea romanului gotic. Singurul ei roman e un clasic revoluționar și de-a dreptul scandalos pentru perioada în care a apărut.

Doi tineri, Heathcliff și Catherine, sunt sortiți ca toată lumea să le fie împotrivă, după ce în destinul lor intervine fratele lui Catherine. După ce este respins, Heathcliff e animat de dorința de răzbunare și, peste ani, se întoarce bogat și începe să-și plănuiască răzbunarea.

Romanul este unul dens, iar peisajul sumbru și scenele mlăștinoase fac din aceasta o lectură una perfectă pentru o zi de toamnă.

10. Idiotul, de Fiodor Dostoievski

În acest roman al lui Dostoievski, Prințul Mîșkin e idiotul, pentru că suferă de epilepsie, boală care, în acele vremuri, era numită, popular, idioțenie. Dincolo de boală, Mîșkin e cel mai deschis, bun și inocent personaj din carte.

Tânărul de 26 de ani se întoarce în Rusia după tratamentul făcut în Elveția și, cu toată inocența lui, ajunge în mijlocul societății corupte și egoiste care caracteriza Rusia acelor vremuri. Lev Nikolaevici Mîșkin e descris de către celelalte personaje, în baza relațiilor pe care le stabilește cu ele, Dostoievski scoțând în evidență contrastul dintre puritatea morală a idiotului și decadența lumii în care trăiește.

E ceva în legătură cu toamna, ceva care ne face să citim mai mult și să ne îndreptăm mai mult atenția asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru mai degrabă decât către ce se află în exterior. E un anotimp de tranziție din toate punctele de vedere. Îți obișnuiești corpul și mintea să treacă de la vară la iarnă, iar asta, pentru unii dintre noi, înseamnă haine mai călduroase și cărți citite în tihnă.

Uneori mi-e greu să aleg ce cărți să mai citesc. Pe de o parte, știu că sunt o mulțime de cărți clasice pe care încă nu le-am citit, pe de altă parte, mă tentează multe dintre cărțile nou apărute. Dacă, la aceste două “dileme” adaug și anotimpul, deciziile sunt și mai greu de luat. De exemplu, deși acasă mă așteaptă mai multe cărți neîncepute, nu le-am considerat potrivite pentru trecerea la noul sezon. Astfel, am mai adăugat trei cărți bibliotecii mele, de data aceasta de autori români: Noaptea de sânziene (Mircea Eliade), Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate (Max Blecher) și Sexagenara și tânărul (Nora Iuga).

Tu cum alegi cărțile când te întrebi ce să citești toamna? Uneori, toamna te face să-ți dorești să începi o carte clasică pe care încă nu ai citit-o, alteori vrei un roman cu și despre copii, care să-ți amintească de începerea școlii, sau, în unele momente, vrei să citești descrieri de peisaje rurale, cu frunziș portocaliu și vânt pătrunzător. Toate aceste “doruri” pot fi alinate dacă ai lângă tine cartea potrivită, o pătură călduroasă și o cană cu ceai. Dacă nu ai idei despre ce să citești toamna, te poți inspira din sugestiile noastre.

8 idei pentru când nu știi ce să citești toamna

1. Dracula, de Bram Stoker

Nu te grăbi să judeci Dracula de Bram Stoker ca fiind o poveste de groază și atât, pentru că e una dintre puținele romane de acest gen care a atins statutul de capodoperă a literaturii universale. Cartea este, în același timp, un roman psihologic, de aventuri şi de critică socială.

Sigur că nouă, fiind români, povestea contelui Dracula ne-a ajuns deseori pe la urechi, în diferite feluri. De data aceasta, imaginea contelui vampir este influenţată de creaturi supranaturale din mitologia irlandeză şi de istoria unei contese maghiare despre care se spune că ar fi căutat tinereţea veşnică îmbăindu-se în sângele a sute de fecioare. Dracula are tot felul de superputeri, cum ar fi că se poate metamorfoza în liliac sau lup și se poate căţăra pe clădiri precum o şopârlă. Cartea este recomandată celor pasionați de epoca victoriană și cărora le plac elementele gotice, poveștile de groază și care pot să facă abstracție de lipsa de corectitudine a elementelor istorice. Dacă poți citi cartea ca pe o poveste de ficțiune, așa cum este, atunci ea te va ajuta să intri în atmosfera de toamnă târzie.

2. Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald

Scott Fitzgerald a scris un roman somptuos, o poveste de dragoste în care combină luxul, infidelitatea și dragostea obsesivă.

E anul 1922 când misteriosul Jay Gatsby își face apariția în West Egg, Long Island, și începe să dea cele mai opulente petreceri din zonă. Toată elita vrea să fie invitată la petrecerile lui. Dar marele Gatsby e departe de a fi un bărbat stăpân pe sine. În sufletul lui a rămas un băiat sărac, chinuit și singuratic, care și-a construit o personalitate influentă cu un scop anume. Vrea să o recucerească pe Daisy Buchanan, vechea și singura lui dragoste. “Am să aranjez totul exact așa cum era înainte, îmi spuse dând din cap cu toată hotărârea. Daisy are să vadă și are să înțeleagă. În noaptea aceea îmi vorbi mult despre trecutul lui și am înțeles că voia să recâștige ceva, poate respectul pe care-l avea față de sine însuși și care trecuse în dragostea pentru Daisy. De atunci, viața lui devenise confuză, dezordonată, însă credea că, dacă s-ar putea întoarce o dată în punctul de plecare și dacă avea după aceea s-o pornească din nou încet, atent, ar fi putut înțelege care era lucrul acela tainic, de neînțeles… Într-o seară de toamnă, cu cinci ani înainte, se plimbaseră împreună pe o stradă acoperită de frunze și ajunseseră într-un loc unde nu mai erau arbori și pavajul scânteia alb sub lumina lunii. Se opriseră acolo și se întorseseră unul spre celălalt. Era o seară răcoroasă, învăluită în atmosfera aceea ciudată pe care o simți primăvara sau toamna, când se schimbă vremea”.

Dar Daisy e căsătorită, acum, cu Tom Buchanan. Cei doi soți nu sunt fericiți, iar Tom o înșală pe Daisy, care învață să-și ascundă foarte bine sentimentele. După ce Gatsby şi Daisy se reîntâlnesc, petrecerile se răresc, dar întâlnirile lor amoroase sunt tot mai dese. Gatsby nu se mulțumește cu asta, fiind bântuit de trecut.

Marele Gatsby e o poveste de dragoste aflată la granița dintre frumusețe poetică și realism brutal, scrisă într-un ritm alert, plină de ironie, dramă, romantism și magie.

3. Mânăstirea Northanger, de Jane Austen

Autoare a romanelor Mândrie și prejudecată, Persuasiune și Emma, Jane Austen are darul de a face mici capodopere din niște întâmplări aparent banale.

Catherine Morland citește mult și, de aceea, are o imaginație bogată. Poate prea bogată. Uneori are dificultăți în a deosebi realitatea de ficțiune.

Invitată la mănăstirea Northanger de generalul Tinely şi de fiul său Henry, tânăra Catherine se lasă pradă propriei fantezii și își imaginează o poveste plină de mister. Pentru că citește mult, ea crede că va reuși să dezlege misterul și porneşte o anchetă. Surprinsă în timpul cercetărilor ei de Henry, Catherine se trezeşte acoperită de ridicol, iar rezultatele anchetei ei sunt dezolante. Mai târziu, Catherine este izgonită de la mănăstirea Northanger.

Dacă îți place literatura de suspans, dar îți place și să râzi, atunci Mânăstirea Northanger este ceea ce-ți trebuie toamna asta. Mai ales dacă și tu citești “prea mult”.

4. La răscruce de vânturi, de Emily Brontë

Singurul roman al lui Emily Brontë, La răscruce de vânturi, este considerat de către mari autori și critici ca fiind unul dintre cele mai bune romane din lume.

Literatura cu elemente gotice te transpune rapid în atmosfera de toamnă, iar La răscruce de vânturi are tot ce-i trebuie în acest sens. Romanul lui Emily Brontë te va transporta într-o lume cu ferestre care scârțâie și jurnale vechi.

Povestea începe cu domnul Lockwood care închiriază o casă de la domnul Heathcliff, în locul numit Wuthering Heights, un loc descris ca o răscruce de vânturi, unde vântul bate din toate părțile și scoate un zgomot înfricoșător când trece prin ferestre. Astfel, Lockwood află tulburătoarea poveste de dragoste dintre Heathcliff și Catherine – o dragoste zgomotoasă și dură până la violență ce se desfășoară pe parcursul a 20 de ani.

5. Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee

Indiferent că l-ai mai citit sau nu, Să ucizi o pasăre cântătoare este genul de roman pe care îl poți reciti cu plăcere, mai ales în lunile de toamnă. Harper Lee tratează, în carte, teme importante ca educaţia, rasismul din societatea interbelică americană şi lipsa de imparțialitate a justiţiei.

Romanul este plasat într-un mic oraș din Alabama şi are ca personaje centrale familia Finch: micuţa Scout, fratele ei, Jem, şi tatăl lor, Atticus. Acesta este un părinte noncomformist al acelor vremuri, încurajând dezvoltarea independentă a copiilor săi, fără prejudecăţi sociale sau bariere.

Romanul este conturat în jurul procesului lui Tom Robinson, un mulatru care este adus în fața tribunalului de către Bob Ewell, deoarece se presupune că ar fi abuzat-o sexual pe fiica acestuia, Mayella Ewell. Atticus este desemnat “avocat al apărării”, fapt ce aduce multe schimbări în viața lui și a celor din jur. Povestea este spusă de Scout ajunsă la vârstă adultă, dar rememorând din perspectiva copilului.

6. Chemarea străbunilor, de Jack London

Dacă lucrurile care-ți plac cel mai mult toamna înseamnă plimbări lungi în natură, atunci trebuie să citești Jack London, indiferent de vârsta pe care o ai. Chemarea străbunilor e o carte scrisă ca s-o citești în nopțile răcoroase, de preferat având un câine alături.

Este vorba despre povestea lui Buck, un câine husky trimis cu vaporul la Klondike, Canada, pentru a fi dresat să tragă la sanie, în nordul înghețat, pe un frig îngrozitor. Viața lui Buck are un parcurs lung și anevoios, iar câinele reușește să supraviețuiască greutăților la care este supus după ce redescoperă moștenirea lăsată de străbunii lui, lupii, cu care și rămâne în final.

7. Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde

Portretul lui Dorian Gray e o carte care merită citită toamna. Basil Hallward, un pictor talentat, realizează portretul în mărime naturală al unui băiat de viță nobilă care întruchipează perfecțiunea frumuseții. Narcisismul la care ajunge tânărul-muză îl face pe acesta să-și pună o dorință absurdă, dar care se dovedește că se poate îndeplini: să nu îmbătrânească niciodată. Cu alte cuvinte, un chipeș bărbat își vinde sufletul pentru a fi mereu tânăr și frumos. Trecerea anilor nu se face observată pe chipul și trupul lui. În schimb, cel care îmbătrânește este portretul – portretul lui Dorian Gray, creat de Oscar Wilde.

Dar ce se întâmplă când acțiunile tale nu mai au efect asupra ta? Ajungi să distrugi fără teamă și, astfel, să decazi. Dorian Gray simte plăcere când vede prin ce ravagii trece portretul său, în timp ce corpul îi rămâne intact. Ajunge să se închine la sine și nu mai are alte valori în afară de propria frumusețe și tinerețe.

Deși e o carte plină de semnificaţii şi consideraţii filosofice, Portretul lui Dorian Gray e ușor de citit datorită dialogurilor interesante și narațiunii dinamice.

8. Anne. Casa cu frontoane verzi, de L.M. Montgomery

“Sunt atât de fericită că trăiesc într-o lume în care există Octombrie”, spune micuța Anne Shirley în această carte în care L.M. Montgomery uimește prin descrierile și pozitivismul cu care tratează simplitatea vieții de la țară. Dacă îți place să te bucuri de zilele de toamnă cu frunze aurii și fără strop de apăsare, atunci trebuie să citești Anne. Casa cu frontoane verzi, chiar dacă nu mai ești copil.

Marilla şi Mathew Cuthbert, frate şi soră trecuți de prima tinerețe, au luat hotărârea de a înfia un băiat care să-i ajute la treburile din gospodărie. Dintr-o eroare, în loc de băiat, cei doi se pricopsesc cu o fetiţă înaltă, slabă, roșcată și plină de pistrui. Anne Shirley intră dintr-un bucluc în altul, dar firea ei visătoare, cinstită și bună, în combinație cu faptul că e extrem de entuziastă și guralivă, o fac irezistibilă atât pentru Marilla și Mathew, cât și pentru cititori. Anne vede frumusețea în tot ce se află în jurul ei.

Te vei bucura de dulceața care iese la iveală rând cu rând în această carte. Anne. Casa cu frontoane verzi te va face, pe rând, să-ți rememorezi copilăria, să zâmbești sau să râzi zgomotos. Dacă ai copii sau nepoți, nu ezita și citește-le sau fă-le cadou romanul! “Anne este cel mai îndrăgit personaj din operele de ficțiune destinate copiilor, de la nemuritoarea Alice încoace”, spunea Mark Twain.

Și, pentru că a venit toamna, îți recomandăm să citești și: 5 citate despre timp. Învățăturile lui Seneca, actuale și după 2.000 de ani.