

E toamnă, afară se face tot mai răcoare și vremea e numai bună pentru a sta în casă, la căldură. Îți recomandăm o ciocolată caldă și un roman bun. Din partea noastră, iată și câteva idei de cărți clasice pe care le considerăm potrivite acum.
Cărțile clasice au trecut deja testul timpului prin capacitatea lor de a capta atenția cititorilor, generație după generație. Se concentrează pe teme cu care oamenii din întreaga lume, indiferent de religie, circumstanțe socio-economice sau nivel de educație, pot relaționa, cum ar fi dragostea și moralitatea. Te transportă în vremuri din trecut, viitor sau prezent și îți oferă lucruri la care să reflectezi.
Lewis Carroll, care este pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson, a scris unul dintre cele mai bune exemple ale literaturii absurdului. Deși e îndrăgită și de copii, cartea este mai degrabă una filosofică.
O fată de șapte ani, pe nume Alice, cade într-o vizuină de iepure și ajunge într-o lume plină de creaturi bizare și situații absurde, în Țara Minunilor, unde întâlnește personaje ciudate, cum ar fi Pălărierul Nebun, Pisica de Cheshire și Regina de Cupă, fiecare simbolizând aspecte ale logicii și nonsensului. În toată această lume, Alice încearcă să se potrivească, schimbându-și uneori dimensiunea, de la foarte mare la foarte mică. E un roman care provoacă gândirea convențională, plin de simboluri.
Magicianul, de John Fowles, îmbină misterul cu psihologia și filosofia. În roman, Nicholas Urfe, un tânăr profesor englez care tocmai își terminase studiile la Oxford, ajunge pe o insulă grecească unde îl întâlnește pe Maurice Conchis, un personaj bogat și misterios, dar și bizar.
Pe măsură ce Nicholas este atras în jocurile psihologice și iluziile orchestrate de Conchis, granițele dintre realitate și fantezie, din care nu lipsesc fantasmele erotice, devin tot mai neclare, nu numai pentru el, ci și pentru cititor.
Chiar dacă a fost ecranizat, îți recomandăm romanul, pentru că Scott Fitzgerald a scris o operă somptuoasă, o poveste de dragoste în care combină luxul, infidelitatea și dragostea obsesivă.
Jay Gatsby, un tânăr misterios și bogat devine celebru pentru petrecerile extravagante pe care le dă, însă e obsedat de recucerirea iubirii pierdute, Daisy Buchanan.
În 1948, când a scris romanul, George Orwell își imagina anul 1984 într-o viziune sumbră. În 1984, Oceania, Eurasia şi Estasia sunt cele trei puteri care duc un continuu război fără altă cauză în afară de cea de a menţine vie frica oamenilor, pentru a-i putea controla.
În Oceania, guvernul are patru ministere. Cu cât denumirile acestora sunt mai romantice, cu atât mai meschine sunt interesele lor: Ministerul Adevărului, care se ocupă cu știrile, cu educația și cu artele frumoase; Ministerul Păcii, care se ocupă cu războiul; Ministerul Iubirii, care se ocupă cu menținerea ordinii și disciplinei, și Ministerul Abundenței, care răspunde de treburile economice.
De fapt, Ministerul Adevărului modifică trecutul, cel al Păcii întreține războiul, Ministerul Iubirii se luptă cu cei care nu vor să se conformeze, care încă vor să gândească singuri şi care vor să își păstreze memoria individuală, ajungând să-i tortureze pe răzvrătiți, iar cel al Abundenței înfometa populația.
Romanul lui Nathaniel Hawthorne este un clasic al literaturii americane și explorează teme precum păcatul, vinovăția și ipocrizia socială. Povestea are loc în secolul al XVII-lea, într-o comunitate puritană din Noua Anglie.
Hester Prynne e forțată să poarte o literă stacojie, adică de un roșu aprins, litera „A”, pe piept, ca simbol al adulterului, după ce naște un copil fără să se fi căsătorit. Este condamnată la ostracizare și umilință publică, dar își duce demn marginalizarea și își crește fiica, pe Pearl, în timp ce tatăl acesteia se ascunde de comunitate.
Romanul lui Ken Kesey a inspirat un film câștigător de Oscar, cu Jack Nicholson în rol principal, însă noi îți recomandăm să citești cartea, chiar dacă ai văzut deja filmul.
Randle Patrick McMurphy, „Mac”, este trimis într-un spital de psihiatrie condus cu mână de fier de asistenta șefă. Povestea explorează conflictul dintre Mac, un spirit liber și nonconformist, și asistenta Ratched, care reprezintă autoritatea opresivă și controlul instituțional, dar și schimbările care apar în secție odată cu venirea lui, un om plin de viață, amuzant și de nestăpânit. Atitudinea lui îi schimbă și pe ceilalți pacienți, dar faptul că Randle supără sistemul are consecințe.
Romanul lui Cervantes poate fi găsit fie cu titlul Don Quijote, fie Don Quijote de la Mancha. E un roman despre un bărbat care decide să devină cavaler rătăcitor pentru a-și trăi fanteziile, pe care cu greu le separă de realitate.
Alonso Quijano e un hidalgo care, influențat de poveștile cavalerești, își ia numele de Don Quijote și pornește în căutarea gloriei și a dreptății, trăind într-o lume iluzorie, cu cavaleri medievali și domnițe. O scenă celebră din carte, pe care o știu și cei care nu au citit-o, este lupta cu morile de vânt, aceea în care Don Quijote le confundă cu niște uriași periculoși.
Romanul este considerat o capodoperă a literaturii universale și una dintre primele mari opere ale romanului modern.
Autorul columbian laureat al Premiului Nobel pentru Literatură Gabriel Garcia-Marquez, maestru al realismului magic, urmărește evoluția satului Macondo, așa cum este trăită de generațiile familiei Buendiá.
În romanul Un veac de singurătate, Macondo este o localitate înființată de José Arcadio Buendiá și soția sa, Ursula. De-a lungul romanului, în acel veac menționat în titlu, povestea urmărește șapte generații ale familiei Buendiá, în timp ce satul, care se tot dezvoltă pe parcurs, trece prin perioade de prosperitate și declin.
Cu această poveste de dragoste, Emily Brontë a contribuit la nașterea romanului gotic. Singurul ei roman e un clasic revoluționar și de-a dreptul scandalos pentru perioada în care a apărut.
Doi tineri, Heathcliff și Catherine, sunt sortiți ca toată lumea să le fie împotrivă, după ce în destinul lor intervine fratele lui Catherine. După ce este respins, Heathcliff e animat de dorința de răzbunare și, peste ani, se întoarce bogat și începe să-și plănuiască răzbunarea.
Romanul este unul dens, iar peisajul sumbru și scenele mlăștinoase fac din aceasta o lectură una perfectă pentru o zi de toamnă.
În acest roman al lui Dostoievski, Prințul Mîșkin e idiotul, pentru că suferă de epilepsie, boală care, în acele vremuri, era numită, popular, idioțenie. Dincolo de boală, Mîșkin e cel mai deschis, bun și inocent personaj din carte.
Tânărul de 26 de ani se întoarce în Rusia după tratamentul făcut în Elveția și, cu toată inocența lui, ajunge în mijlocul societății corupte și egoiste care caracteriza Rusia acelor vremuri. Lev Nikolaevici Mîșkin e descris de către celelalte personaje, în baza relațiilor pe care le stabilește cu ele, Dostoievski scoțând în evidență contrastul dintre puritatea morală a idiotului și decadența lumii în care trăiește.
| Nume | Activat |
|---|---|
|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.