Teatrul ca formă de artă este foarte vechi, având rădăcini în civilizațiile antice, iar originile sale sunt legate de ritualurile religioase și celebrarea zeilor. Piesele de teatru există deci de mii de ani. Totuși, scrierea pieselor de teatru a devenit o practică importantă abia în Evul Mediu și mai ales în perioada Renașterii.

Operele dramatice, adică teatrul, nu sunt foarte populare printre cititori. În general, pentru că se consideră că sunt mai greu de parcurs, necesită un angajament intelectual mai mare, întrucât se bazează pe dialoguri și conflicte complexe care nu sunt explicate, ci îl lasă pe cititor să și le explice. De asemenea, teatrul este deseori perceput ca o artă elitistă și inaccesibilă, fiind eclipsat de alte forme de divertisment, cum sunt filmele și serialele, care oferă o experiență mai rapidă și vizuală.

Totuși, citind piese de teatru, avem ocazia să înțelegem mai bine diverse mentalități și epoci istorice, să ne confruntăm cu unele întrebări fundamentale despre viața și alegerile noastre. În plus, teatrul oferă o experiență activă de lectură, pentru că stimulează gândirea critică și introspecția. Și nici nu sunt toate piesele de teatru atât de complicate încât să considerăm că ar fi neapărat o lectură elitistă.

Iată ce recomandări avem noi. Am încercat să le ordonăm după gradul de complexitate sau dificultatea citirii, însă, evident, acest lucru este subiectiv.

9 piese de teatru pe care să le citești

1. Romeo și Julieta, de William Shakespeare

Această capodoperă clasică a dramaturgiei universale scrisă de Shakespeare rămâne una dintre cele mai accesibile piese de teatru, nu numai prin limbajul relativ accesibil, cât mai ales prin povestea despre iubire și ură. Romeo și Julieta rămâne un text esențial pentru înțelegerea iubirii tragice și a conflictelor interpersonale, ceea ce face piesa de teatru o lectură potrivită pentru orice vârstă.

2. Tartuffe, de Molière

Molière este unul dintre maeștrii satirei comice. O comedie de mare succes, Tartuffe adresează teme precum ipocrizia religioasă și manipularea socială. Personajul central, Tartuffe, un fals devotat religios, dezvăluie viciile ascunse sub masca virtuții, oferind o lectură mai ușor de parcurs, dar profundă din punct de vedere social.

3. Jocul de-a vacanța, de Mihail Sebastian

Aflată undeva între comedie și dramă, una dintre cele mai cunoscute piese ale lui Mihail Sebastian oferă o reflecție asupra adolescenței și a trecerii de la copilărie la maturitate. Este o piesă de teatru accesibilă și relaxantă, despre frământările și confuzia tinereții, despre relațiile de familie și deziluzia în fața visurilor neîmplinite.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ

4. O casă de păpuși, de Henrik Ibsen

„Părintele realismului” și unul dintre cei mai influenți dramaturgi ai epocii sale, Henrik Ibsen a fost nu numai dramaturg, ci și regizor de teatru și poet norvegian. Iar una dintre cele mai importante piese ale teatrului realist, O casă de păpuși, ridică întrebări fundamentale despre rolul femeii în societate și despre autodeterminare.

Nora, personajul principal, își regăsește libertatea într-o epocă în care convențiile sociale sunt o călăuză fundamentală. Este o piesă accesibilă, dar cu o profunzime psihologică mare.

5. Pescărușul, de Anton Cehov

Pescărușul lui Cehov este o dramă emoționantă despre iubire, trădare și visurile neîmplinite, o piesă care explorează complexitatea relațiilor. Piesa urmărește povestea tânărului dramaturg Konstantin Treplev, care se confruntă cu lipsa de apreciere a mamei sale, o actriță celebră, și cu dorința de a-și găsi propriul loc în teatru. În același timp, Nina Zarecinaia, o tânără actriță cu idealuri mari, e prinsă într-un labirint de iubiri și pierderi.

6. Hamlet, de William Shakespeare

Hamlet e o capodoperă dramatică care abordează trădarea, vânătoarea de răzbunare și conflictele interne ale unui tânăr prinț prins între dorințele de răzbunare și dilemele morale. Complexitatea limbajului și a tematicii face ca această piesă să fie o lectură provocatoare, dar extrem de relevantă pentru înțelegerea psihologiei umane.

7. Faust, de Johann Wolfgang von Goethe

Deși nu e ușor de parcurs, fiind și o operă destul de amplă, Faust este o lucrare monumentală, plină de simbolism, care explorează cunoașterea supremă, lupta între bine și rău și consecințele dorințelor personale. Complexitatea ideilor și structura filosofică fac din Faust o piesă provocatoare, care cere o atenție deosebită pentru a fi înțeleasă. E povestea unui erudit nemulțumit de viața sa, care încheie un pact cu diavolul, Mefistofel, în schimbul cunoașterii nelimitate și al împlinirii dorințelor sale.

Considerată de mulți drept capodopera lui Goethe și una dintre cele mai importante lucrări din literatura germană, tragedia în versuri a fost elaborată pe parcursul a aproape 60 de ani.

8. Așteptându-l pe Godot, de Samuel Beckett

Așteptându-l pe Godot este simbolul teatrului absurd. Cu un limbaj minimalist și o tematică profundă despre absurditatea existenței și nevoia de sens, această piesă a lui Beckett poate fi mai provocatoare din punct de vedere intelectual tocmai din perspectiva absurdului. Chiar dacă limbajul nu este complicat, profunzimea ideilor și stilul literar o fac mai greu accesibilă.

Totuși, pentru cei care apreciază literatura absurdului, e o lectură necesară. Vladimir și Estragon își petrec timpul așteptând un misterios personaj numit Godot, care nu apare niciodată.

9. Oedip Rege, de Sofocle

Oedip Rege a fost jucată pentru prima dată pe la aproximativ 429 î.Hr. Una dintre cele mai celebre tragedii grecești, scrise de Sofocle, abordează fatalitatea și libertatea individuală într-un mod profund și complex. Este povestea unui rege din Teba, Oedip, care caută să salveze cetatea de o plagă teribilă, doar pentru a descoperi că el însuși este vinovat de uciderea tatălui său și de căsătoria cu propria sa mamă, împlinind astfel o profeție tragică.

Indiferent dacă ești interesat tragedie, comedie sau teatru absurd, aceste piese sunt adevărate lecții de viață, care te ajută să înțelegi mai profund natura umană și lumea în care trăim.

Nu sunt mulți cei care citesc dramaturgie. Cărțile cu piese de teatru sunt, într-o anumită măsură, vitregite de soartă, pe nedrept. Deși rolul lor principal este de a fi puse în scenă, nu trebuie să ignori o astfel de lectură, pentru că te duce la rădăcina intențiilor autorului.

La fel ca în literatură, de-a lungul timpului și punerea în scenă a unor piese de teatru a fost supusă cenzurii.

7 piese de teatru celebre care au fost interzise pe scenă sau pe hârtie

1. Lysistrata, de Aristofan

Scrisă în anul 411 înaintea erei noastre, această piesă de teatru a fost scrisă de Aristofan, dramaturg grec, cunoscut drept părintele comediei sau prințul comediei antice. Ea a fost interzisă de legea Comstock din 1873, care interzicea publicarea „materiei obscene în plus ca circulație a acesteia prin poștă”. În 1908, interdicția s-a extins asupra materialelor „care tind să incite la incendiere, crimă sau asasinat”.

Lysistrata e o piesă de teatru anti-război care vorbește despre cei care au murit în Războiul peloponesiac. Prin personajul Lysistrata, Aristofan prezintă contrastele psihologiei feminine – delicată, romantică și supusă, dar, în același timp, dinamică, revoltată, realistă, perspicace și pragmatică – trăsături care o ajută să-și dea seama cât de absurd este războiul.

Interdicția a fost ridicată în 1930.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Oedip Rege, de Sofocle

Altă piesă de teatru care a fost intrezisă în trecut este Oedip Rege, scrisă de Sofocle în 425 înaintea erei noastre. Opera dramatică e despre un bărbat care își ucide tatăl ca să se căsătorească cu mama lui. Când Iocasta descoperă că s-a căsătorit cu fiul ei, se sinucide. Drept pedeapsă, Oedip își scoate ochii. Piesa este una dintre cele mai faimoase tragedii din literatură.

3. Salome, de Oscar Wilde

Oscar Wilde a scris mai multe piese de teatru, printre care și Salome (Salomeea), în 1892. Piesa a fost interzisă de Lordul Chamberlain pentru felul în care Wilde a descris personajele biblice și pentru că a fost considerată vulgară.

Opera dramatică e bazată pe povestea biblică a prințesei Salomeea, fiica lui Irod al II-lea și a Irodiadei. Salomeea, care dansează la aniversarea tatălui ei vitreg, cere apoi decapitarea lui Ioan Botezătorul, drept răsplată.

În 1905, Richard Strauss a compus o opera muzicală bazată pe ceea ce a scris Wilde, dar și această piesă de artă a fost interzisă.

4. Profesiunea doamnei Warren, de George Bernard Shaw

George Bernard Shaw a scris multe piese de teatru, iar aceasta, deși scrisă în 1893, a fost cenzurată vreme de opt ani. După ce a fost publicată, în 1902, când a avut premiera la Londra, a stârnit mari controverse pe motive sexuale: portretiza prostituția. Piesa a fost apoi interzisă în Londra, dar încercarea de a o cenzura nu a reușit și în Statele Unite.

Povestea se desfăşoară în jurul relaţiei dintre doamna Kitty Warren, matroana unui bordel, şi fiica ei, Vivie.

5. Fantomele, de Henrik Ibsen

Fantomele e una dintre cele mai controversate piese de teatru ale lui Henrik Ibsen, dramaturg, director de teatru și poet norvegian. Piesa a fost interzisă pe motive religioase, pentru că face referire la incest și boli cu transmitere sexuală.

6. Un tramvai numit dorință, de Tennessee Williams

Un tramvai numit dorință, una dintre cele mai cunoscute piese de teatru, a fost scrisă de Tennessee Williams în 1951.

Intriga piesei gravitează în jurul conflictului ideologic și cultural dintre Blanche DuBois, o veche sudistă, afișând o prețiozitate dusă până la ridicol și care se bazează pe bunătatea străinilor, și Stanley Kowalski, un reprezentant al clasei muncitoare în ascensiune a orășenilor imigranți.

Bucăți din piesă au fost interzise pentru conținutul lor sexual considerat imoral.

7. Bărbierul din Sevilla, de Pierre Augustin Caron De Beaumarchais

Scrisă de Pierre Augustin Caron De Beaumarchais în 1775, piesa a fost interzisă de Ludovic al XVI-lea, ultimul rege al Franței și al Navarei. Beaumarchais a fost încarcerat, sub acuzația de trădare.

Urmarea Bărbierului din Sevilla a fost Nunta lui Figaro. Ambele piese de teatru au fost apoi adaptate pentru opera de către Rossini și Mozart.

Dacă vrei să găsești și alte cărți cu piese de teatru, intră AICI.