Ce idei te impresionează mai mult când citești? Despre moarte, viață, suferință, univers, divinitate sau dragoste? Ne vom opri astăzi asupra unor citate despre dragoste din cărțile unora dintre cei mai importanți autori români și străini.

De câte ori ți se întâmplă să găsești, în cărțile pe care le citești, tot felul de citate pe care ai vrea să le reții? Ce faci atunci? Le subliniezi? Ți le notezi undeva? Îndoi colțul paginii, în ideea că te vei mai întoarce la ele cândva? Și eu îndoiam pagini, dar nu reveneam aproape niciodată asupra acelor rânduri. Între timp, am descoperit că poți nota citate în aplicația Goodreads, așa că am început să notez acolo rândurile pe care aș vrea să le recitesc. Am constatat apoi că cele mai multe sunt citate despre dragoste, pentru că acest sentiment pare să fie cel care ne emoționează, ne înalță și ne dărâmă cel mai mult. Am vrea să-i aflăm tainele, mereu în schimbare, indiferent vârstă, și uneori încercăm să ne ghidăm după ce au spus marii poeți, scriitori sau filosofi în cărțile lor.

20 de citate despre dragoste

Mihail Drumeş în Invitaţia la vals:

“Bărbatul, datorită eului său aşa-zis “superior”, se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost”, spune Mihail Drumeș în Invitația la vals, prin intermediul personajului Micaela Deleanu.

Ionel Teodoreanu în La Medeleni:

“Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimţi frumuseţe…”.

Octavian Paler în Viața pe un peron:

“Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am zărit doi șerpi încolăciți. Poate făceau dragoste. Să vă spun drept, nu știu cum fac șerpii dragoste. Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă și chiar peste șerpii încolăciți. Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh. Așadar, vulturul le-a întrerupt șerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste și luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Și, oricum, pentru unul din șerpi nu mai avea importanță diferența dintre dragoste și luptă. Pentru el totul se sfârșise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct și iubirilor și luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit și cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit și n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte”.

Elizabeth Gilbert în Mănâncă, roagă-te, iubește:

“Oamenii cred că un suflet pereche te completează perfect şi asta e ceea ce îşi doreşte toată lumea. Însă un adevărat suflet pereche este ca o oglindă, este acea persoană care îţi arată tot ce te trage înapoi şi este acea persoană care îţi va atrage atenţia asupra lucrurilor ce le poţi schimba în bine”.

Jane Austen în Mândrie și prejudecată:

“Imaginaţia unei femei este foarte rapidă; sare de la admiraţie la dragoste, de la dragoste la căsătorie într-un moment”.

Chuck Palahniuk în Monștri Invizibili:

“Cel pe care-l iubești și cel care te iubește nu sunt niciodată aceeași persoană”.

Rainer Maria Rilke în Scrisori către un tânăr poet:

“E bine să fii singur, căci e greu să fii singur, dacă ceva este greu, cu atât mai mult trebue să-l facem.

Și să iubești e bine, fiindcă să iubești e greu!”.

Ludmila Ulițkaia în Medeea și copiii ei:

“Necazul e că toată lumea vrea să-i iubească pe cei frumoși și puternici”.

Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război:

“O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie, trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei”.

Francisco Goldman în Rostește-i numele:

“Însă era dormitorul nostru. Avea tavanele atât de înalte, încât, pentru a schimba un bec de la lustră, mă urcam pe o scară de un metru și jumătate, stăteam pe vârfuri pe ultima treaptă șubredă și mă întindeam cât de mult puteam, deși sfârșeam prin a mă îndoi în față, dând din mâini, chinuindu-mă să-mi găsesc echilibrul. Aura, care privea de la biroul ei din colț, zicea: – Semeni cu o pasăre”.

Victor Hugo în Mizerabilii:

“Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubeşti! Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai sprijină decât pe ceea ce e mare şi înalt. În ea nu poate încolţi niciun gând nevrednic, cum nu pot creşte urzici pe un gheţar. Sufletul înalt şi senin, neatins de patimile şi emoţiile josnice care domină viaţa şi umbrele lumii acesteia, nici de nebuniile, minciunile, urile, vanităţile și mizeriile sale, locuieşte în albastrul cerului şi nu mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, aşa cum culmea munţilor simte cutremurele de pământ.”

Markus Zusak în Hoțul de cărți:

“O definiție pe care nu o veți găsi în dicționar – A nu pleca: un act de încredere și iubire descifrat deseori de copii”.

Antoine de Saint-Exupéry în Micul Prinț:

“Vulpea: Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…”.

Elif Shafak în Cele 40 de legi ale iubirii:

“O viață fără iubire e lipsită de însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur și simplu. Iubirea e apa vieții. Iar cel ce iubește e un suflet de foc! Lumea se învârte altfel când focul iubește apa”.

Charles Bukowski în Dragostea e un câine venit din iad:

“Te-am iubit așa cum un bărbat iubește o femeie pe care nu o atinge niciodată, căreia doar îi scrie și îi păstrează fotografiile”.

F. Scott Fitzgerald în Dincoace de Paradis:

“Nu sunt sentimental – sunt la fel de romantic ca și tine. Înțelege, ideea e că o persoană sentimentală este convinsă că lucrurile vor dura; persoana romantică nutrește o încredere vecină cu disperarea că ele nu vor dura”.

Orhan Pamuk în Zăpada:

„–  Ce este fericirea?

–  Să descoperi o lume în care să poți uita de toate necazurile, de toată suferința. Să poți cuprinde pe cineva în brațe, de parcă ai cuprinde întreaga lumea, a spus Ka”.

Lev Tolstoi în Anna Karenina:

“Oamenii au inventat respectul ca să ascundă locul gol unde ar trebui să fie iubirea”.

Liviu Rebreanu în Adam şi Eva:

“Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului”.

Andrei Pleșu în Despre frumusețea uitată a vieții:

“Iubirea adevărată e o experienţă a bucuriei împărtăşite şi ea iradiază, ca atare, în întregul spaţiu din jurul său. Evident, nu cred în utopia unei exaltări de fiecare clipă, sau în convieţuirea paradiziacă, în care totul e roz, adorabil, ireproşabil. Vreau doar să spun că dacă o întîlnire de dragoste devine prea complicată, dacă emoţia, farmecul şi plăcerea se umplu, dintr-un motiv sau altul, de cearcăne, ceva în măruntaiele acestei întîlniri e pe cale de a se deteriora. De asemenea, dacă frumuseţea întîlnirii se cuplează cu nefericirea masivă a altora. O mare iubire care sfîrşeşte prin a ruina cariere, caractere, vieţi e o iubire mai curînd strîmbă şi are puţine şanse de happy end. Sintagme de tipul „sînt îndrăgostit fără speranţă“, „sînt îndrăgostit şi mă simt vinovat“, „sînt îndrăgostit şi nu mai sînt bun de nimic“ n-au ce căuta în vocabularul iubirii. Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amărăciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor şi tot alaiul de indispoziţii cotidiene care confiscă uneori viaţa cuplului sînt preliminarii şi semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ a reuşitei umane, o binecuvîntare care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează inventarul destinului pămîntesc. Fericirea se multiplică, atunci cînd e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului aşază asupra întregii comunităţi un cer mai curat şi mai hrănitor.

Ştiu foarte bine că descrierea de mai sus nu se potriveşte tuturor iubirilor, că iubirile fericite nu se întîlnesc pe toate drumurile (deşi sînt sigur că ele sînt mai numeroase decît ne închipuim). Dar iubirile nefericite ar trebui şterse din registrul iubirii: admit că ele sînt curente, aproape inevitabile şi că îşi au nimbul lor de tragism şi de respectabilitate. Nu sînt însă iubiri adevărate: sînt doar teribile probe existenţiale, provocări tainice ale sorţii, materie primă pentru o eventuală soluţie de înţelepciune. Iubirea adevărată e fericire pe termen lung sau nu e deloc”.

Citește și: A înșela sau a nu înșela? 6 cărți despre infidelitate.