Alice Munro, câștigătoare a Premiului Nobel și recunoscută drept titan al prozei scurte, a murit la vârsta de 92 de ani. A scris povestiri care au darul de a rămâne în memorie mult timp după ce au fost citite, așa că azi o celebrăm vorbind despre cărți de Alice Munro.

Scriitoare canadiană recunoscută pentru operele sale de proză scurtă, Alice Munro s-a născut în 1931 în provincia Ontario din Canada. Munro a câștigat multe premii literare prestigioase, inclusiv Premiul Nobel pentru Literatură în 2013, pentru capacitatea ei remarcabilă de a recrea viața internă a personajelor și pentru precizia și claritatea operei sale narative, fiind considerată „maestră a prozei scurte contemporane”.

„Știam că mă număram printre favoriți, dar nu am crezut niciodată că voi câștiga”, spunea scriitoarea atunci, la vârsta de 82 de ani.

Numită „Cehovul canadian” de către autoarea Cynthia Ozick, Alice Munro a fost foarte apreciată de mulți alți scriitori renumiți. De exemplu, Margaret Atwood o considera „printre cei mai importanți scriitori de ficțiune în limba engleză ai timpului nostru”, Salman Rushdie o lăuda ca fiind „maestră a formei”, în timp ce Jonathan Franzen scria odată că Munro „este unul dintre puținii scriitori – unii în viață, mulți decedați – la care mă gândesc când spun că ficțiunea este religia mea”, notează publicația The Guardian.

Tot The Guardian spune că Alice Munro a suferit de demență mai bine de 10 ani.

3 cărți de Alice Munro

1. Dragostea unei femei cumsecade

Cele opt povestiri care alcătuiesc volumul Dragostea unei femei cumsecade scot la lumină intimităţile şi vinovăţia care îi unesc chiar şi pe oamenii cei mai singuratici. Fiecare povestire este o incursiune profundă și îndrăzneață în psihologia personajelor sale, întrucât dezvăluie strat după strat subtilități ale emoțiilor și ale trăirilor interioare.

În povestirea cu titlul Doar secerătorii, Alice Munro introduce o femeie în vârstă care ajunge să fie îndepărtată de fiica ei. Nu e deloc printre puținele persoane vârstnice din povestirile ei care suferă de pierderi de memorie, deși cartea e publicată în 1998, când Munro avea numai 67 de ani. Femeia ajunge să aibă viziuni despre trecut care se suprapun asupra prezentului, ducând astfel la confuzie.

Celelalte povestiri abordează teme diferite, iar cartea este curajoasă şi fascinantă prin acurateţea detaliilor.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Prea multă fericire

Prea multă fericire, publicată în 2009, înseamnă 10 povestiri despre personaje care au parte de tot felul de pierderi și dezamăgiri, dar care merg mai departe în viață, conștiente fiind că, totuși, fericirea există undeva, fie că a rămas în trecut, că ar fi putut fi trăită sau că le așteaptă undeva pe drum.

Dimensiuni este povestea unei femei al cărei soț se află în închisoare pentru că şi-a ucis copiii, Unele femei e despre o fetiță de 13 ani angajată să îngrijească un bolnav de leucemie, iar Chipul ar putea fi povestea unui bărbat care are un defect fizic din naștere, dar e, de fapt, despre o fată care se mutilează pentru a arăta ca prietenul ei cel mai bun din copilărie.

3. Dragă viață

Publicată în 2012, cu un an înainte de decernarea premiului Nobel și la începutul declanșării demenței, cartea Dragă viață este ultima publicată de Alice Munro.

Din nou una dintre cărțile în care autoarea prezintă viețile așa cum sunt, fără judecată, acuze, explicații sau laude. Alice Munro demonstrează, prin cărțile ei, că acceptă viața așa cum e: uneori confuză, uneori absurdă, fără să facă efortul de a oferi explicații, pentru că viața nu trebuie explicată întotdeauna, ci numai trăită.

Întâlnim și aici aceleași frânturi de viață obișnuită, dar pe care nu ne săturăm să le descoperim, pentru că sună ca și cum ar putea fi despre fiecare dintre noi: o mamă plictisită de propria familie care vrea să încerce o aventură, un văduv care rămâne fidel soției, un soldat care nu ia decizii, ci se lasă purtat de viață.

Într-un interviu acordat The Guardian în 2013, Munro a spus că a scris povești personale toată viața ei. „Sper că sunt o lectură plăcută. Sper să miște oamenii. Când mie îmi place o poveste, asta se întâmplă pentru că face ceva… o lovitură în piept”, spune, la acel moment, Alice Munro.