Există multe romane psihologice, dar multe dintre ele sunt thriller. Diferența dintre ele se referă la suspansul și tensiunea create prin întorsături de situație și momente dramatice, specifice thrillerului. Celelalte, despre care vorbim aici, se bazează pe explorarea aspectelor psihologice ale personajelor și ale experiențelor lor, dar într-un mod mult mai calm.

Romanele psihologice sunt povești care au în centru, de obicei printr-un personaj, o preocupare profundă legată de modul în care funcționează mintea umană.

Putem spune despre aproape orice carte că e și psihologică fără să greșim, dar cele etichetate ca fiind psihologice mai au câteva caracteristici: pe lângă faptul că se concentrează pe dezvoltarea personajelor, explorează și motivele pentru care acestea se află într-un context anume, precum și dorințele și reacțiile emoționale ale personajelor.

Romanele psihologice pot să exploreze teme diverse, iar de multe ori trauma este una dintre teme, însă mai apar cărți și pe teme precum identitatea, relațiile dintre oameni și anxietatea. Chiar dacă pot să apară, suspansul și tensiunea – caracteristice thrillerului – nu sunt puncte centrale în poveste.

5 romane psihologice

1. Crimă și pedeapsă, de Fiodor Dostoievski

Prin excelență roman psihologic, acest clasic al literaturii ruse scris de Fiodor Dostoievski explorează profund psihologia personajului principal, Raskolnikov, un tânăr student care încearcă să-și justifice comiterea unui omor în numele unei teorii filosofice.

Pe scurt, Rodion Romanovici Raskolnikov, care trăiește la limita subzistenței, într-o odăiță subînchiriată, slab, măcinat de sărăcie și de gânduri, decide că poate să comită o crimă în numele unei „voințe superioare”. În urma acestei decizii, se luptă între superioritate și remușcările care nu îi dau pace, pus față în față cu propria moralitate și ajungând chiar la paranoia. Până la urmă, care este pedeapsa? Anii de temniță sau conștiința care l-a îmbolnăvit?

2. Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde

Romanul psihologic scris de Oscar Wilde explorează relația dintre estetică și moralitate prin personajul principal, Dorian Gray, muza talentatului pictor Basil Hallward. După ce Basil îi realizează portretul în mărime naturală – o întruchipare a perfecțiunii frumuseții – Dorian Gray își pune o dorință absurdă, dar care se dovedește că se poate îndeplini: să nu îmbătrânească niciodată. Portretul magic va prelua toată îmbătrânirea și urâțenia în locul lui.

Dar ce se întâmplă când toate lucrurile pe care le faci nu mai au un efect vizibil asupra ta? Romanul explorează obsesia pentru tinerețe și frumusețe, dar și ale lipsei valorilor morale asupra psihicului uman.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Doamna Bovary, de Gustave Flaubert

Emma Bovary este o femeie visătoare care se căsătorește cu un medic plictisitor din provincie. Pentru că e o fire pasională, tânăra doamnă Bovary caută fericirea și pasiunea în afara căsniciei, dar ceea ce descoperă e că dorințele ei romantice sunt departe de realitate.

Romanul explorează cum iluziile și deciziile greșite ale Emmăi o afectează profund pe plan emoțional și psihologic și, dacă o citești, vei observa că eroina impulsivă din romanul lui Gustave Flaubert reflectă și unele dintre slăbiciunile tale.

4. O viață măruntă, de Hanya Yanagihara

Romanul psihologic scris de Hanya Yanagihara explorează complexitatea și profunzimea vieții interioare a personajelor sale. Cartea urmărește povestea a patru prieteni din New York: Jude, Willem, JB și Malcolm, pe parcursul a câteva decenii.

Jude St. Francis este personajul aflat cel mai mult în centrul atenției. E un bărbat traumatizat ca urmare a abuzurilor suferite în copilărie, iar romanul explorează cu o profunzime deosebită efectele traumei asupra psihicului său și modul în care încearcă să facă față trecutului.

O viaţă măruntă este o carte uneori dureros de tristă, pentru că este despre despre violenţa lumii de acum, dar este şi despre umanitate și omenie, lucruri încă posibile în zilele noastre.

5. Pădurea norvegiană, de Haruki Murakami

În Japonia de la sfârșitul anilor ’60, Toru Watanabe rememorează perioada când era student în Tokyo, în special momentele de după sinuciderea prietenului lui, Kizuki, și relația care se conturează cu fosta iubită a acestuia. Însă tânăra Naoko intră în depresie și ajunge la un sanatoriu aflat într-un loc izolat din munţi, un loc ca un vis, unde Watanabe o vizitează.

Pentru a păstra o legătură cu viața reală, Murakami introduce un alt personaj – Midori, colega cu care Watanabe îşi petrece duminicile.

Romanul explorează teme precum iubirea, pierderea și depresia, oferind o perspectivă profundă asupra psihicului uman în fața traumelor și incertitudinilor vieții.