Orhan Pamuk a împlinit săptămâna aceasta 71 de ani, motiv pentru care îl sărbătorim recomandându-i cărțile. Am ales trei dintre ele, dar, dacă vei prinde gustul, sigur vei mai căuta și altele.

Scriitorul turc Orhan Pamuk este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2006. La acea vreme, Academia Suedeză și-a motivat alegerea prin faptul că scriitorul, aflat în căutarea sufletului melancolic al orașului natal, a descoperit noi simboluri pentru ciocnirile şi interacţiunile dintre diferite culturi.

Cărțile lui Orhan Pamuk au fost traduse în peste 40 de limbi și publicate în peste 100 de țări. Pentru că recent, pe 7 iunie, a fost ziua lui, îl sărbătorim recomandând trei dintre cele mai celebre cărți ale sale.

3 cărți de Orhan Pamuk pe care merită să le citești

1. Mă numesc Roșu

Romanul Mă numesc Roșu a apărut în limba română în 2006, dar de atunci a fost reeditat de mai multe ori. E romanul despre care Orhan Pamuk spune că e cel mai plin de culoare și cel mai optimist dintre romanele sale.

Povestea se întinde pe nouă zile potopite de ninsoare în Istanbulul anului 1591, în timpul sultanului Murad al III-lea. Miniaturistul Delicat Efendi, care fusese tocmit în secret, alături de alți miniaturiști, să ilustreze o carte despre gloria măritului sultan, cu cerința să o facă în stil european, e găsit mort pe fundul unei fântâni.

Împrejurările morții lui sunt tot mai greu de lămurit pe parcursul cărții, odată ce apar noi și noi fire narative, cu tot felul de personaje, fiecare cu povestea lui.

Parțial fantezie și parțial puzzle filosofic, Mă numesc Roșu este o călătorie caleidoscopică aflată la intersecția dintre artă, religie, dragoste, sex și putere.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Muzeul inocenţei

Deși e o poveste de dragoste în stil turcesc, Muzeul inocenței nu este un simplu roman de dragoste. În spatele poveștii de dragoste dintre Kemal și Füsun se află tabuurile și restricțiile societății tradiționaliste din Turcia, care încearcă să se deschidă timid către occident.

Dacă citești acest roman, vei descoperi farmecul Istanbulului anilor ’70-’80 și cele două realități ale acestui Istanbul, partea lui occidentală și partea tradițională. În paralel, vei descoperi o dragoste obsesivă – dragostea lui Kemal pentru frumoasa Füsun, căreia îi dedică un muzeu al inocenței, în care expune tot felul de obiecte care au legătură cu aceasta: lucruri pe care Füsun le-a atins sau obiecte furate din casa părinților ei.

Obsesia lui Kemal este descrisă cu precizie, ajungând până la a număra 4213 mucuri de țigări pe care le-a fumat Füsun. Pamuk știe să facă niște descrieri care te fac să simți nu numai locul, cât și oamenii, așa că ar fi bine să citești cartea.

3. O ciudățenie a minții mele

„O ciudățenie a minții mele e o vastă colecție de personaje, evenimente, case, mâncăruri, obiecte care, după cum își va da seama cititorul după ce va fi citit șase sute de pagini, pot fi cuprinse sub un singur nume: Istanbul”, nota publicația The Guardian într-o recenzie.

Romanul se desfășoară pe mai bine de 40 de ani (1969-2012) și e o epopee modernă în centrul căreia se află unul dintre milioanele de „personaje secundare” ale Istanbulului: iaurgiul şi bragagiul Mevlut Karataş. Povestea lui este, de fapt, descrierea „celuilalt Istanbul”, cel al vânzătorilor stradali, al cartierelor mărginașe, unde Mevlut trăiește cu tatăl său, Istanbulul imigranţilor din Anatolia – oameni care ajung să schimbe, treptat, stilul de viaţă al oraşului.

Totuși, O ciudățenie a minții mele este, peste toate, o poveste de dragoste pasională, un elogiu adus iubirii – așa cum Pamuk obișnuiește să facă.