Scriitorul albanez Ismail Kadare a murit la începutul acestei săptămâni, la 88 de ani. Astăzi îi celebrăm viața și opera, recomandându-ți cărți de Ismail Kadare.

Ismail Kadare a explorat istoria și cultura balcanică atât în romane, cât și în poezie, a fost tradus în peste 40 de limbi și a câștigat mai multe premii literare, inclusiv premiul Man Booker International. Acesta a murit luni, 1 iulie 2024, după ce a fost transportat de urgență la spital ca urmare a unui stop cardiac.

S-a născut în 1936 în Gjirokastër, un oraș fortăreață otoman, nu departe de granița cu Grecia. A publicat prima lui colecție de poezie la 17 ani, iar mai târziu a studiat la Universitatea din Tirana, unde a câștigat o bursă guvernamentală pentru a studia literatura la Institutul Gorki din Moscova. S-a întors la Tirana în 1960 cu un roman despre doi studenți care reinventează un text albanez pierdut, text din care a publicat un extras într-o revistă, dar a fost imediat interzis.

Trei ani mai târziu, a trecut de cenzori cu romanul Generalul armatei moarte, cu care a debutat ca romancier și cu care a primit și recunoașterea internațională.

5 cărți de Ismail Kadare pe care să le citești

1. Generalul armatei moarte, 1963

Primul și cel mai cunoscut roman al lui Ismail Kadare, tradus în peste 40 de țări, Generalul armatei moarte explorează temele războiului, memoriei colective și absurdului prin povestea unui general italian și a unui preot care sunt trimiși în Albania pentru a recupera rămășițele soldaților italieni căzuți în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Generalul, căruia nu îi aflăm identitatea, are datoria de a recupera cadavrele pentru a le readuce în Italia, într-o încercare de a oferi un fel de încheiere familiilor îndurerate. În timpul misiunii sale în care ni se descrie peisajul albanez devastat de război, generalul are parte de ostilitatea sau indiferența localnicilor, având remușcări legate de război, dar și meditând asupra absurdității misiunii pe care o are de îndeplinit.

Atmosfera romanului este una de melancolie și introspecție, accentuată de peisajele mohorâte și de dialogurile introspective ale personajelor.

2. Aprilie spulberat, 1978

Aprilie spulberat este plasat în munții Albaniei și descrie impactul devastator al Kanunului, un vechi cod al onoarei și răzbunării asupra oamenilor. Povestea îl urmărește pe Gjorg Berisha, un tânăr care este nevoit să își răzbune fratele ucis, conform Kanunului. După ce își îndeplinește datoria de familie și ucide pe cel responsabil, Gjorg primește o lună de armistițiu, o perioadă în care este protejat de vendetă. Această lună de răgaz îi oferă lui Gjorg ocazia să reflecteze asupra inevitabilității și absurdității ciclului de violență în care este prins.

Stilul narativ al lui Kadare este liric și plin de simbolism (să nu uităm că a scris și poezie), descriind frumusețea sălbatică a peisajului albanez și tragedia umană a personajelor sale. Nuvela este o meditație asupra puterii tradițiilor de a modela și distruge vieți.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Palatul viselor, 1981

Palatul viselor e un roman distopic și alegoric, care explorează temele controlului totalitar, supravegherii și puterii absolute prin intermediul unei instituții fictive numite Tabir Saray (Palatul Viselor), situată într-o Albanie imaginară.

Mark-Alem e un tânăr de origine nobilă care începe să lucreze la Palatul Viselor, instituție care colectează și interpretează visele cetățenilor cu scopul de a descoperi orice potențiale amenințări la adresa statului. Pe măsură ce Mark-Alem avansează în ierarhia Palatului, el devine din ce în ce mai conștient de puterea și influența pe care o deține această instituție asupra vieților oamenilor.

Cartea subliniază absurditatea și brutalitatea unui regim totalitar care încearcă să controleze chiar și subconștientul cetățenilor săi. Prin intermediul ei, Kadare face o critică subtilă la adresa regimurilor opresive, inclusiv cel din Albania comunistă de la acea vreme, aflată sub conducerea lui Enver Hodja.

Romanul a fost interzis de regimul lui Hodja, iar lui Kadare i s-a ridicat dreptul de publicare pe o perioadă de 10 ani.

4. Dimineți la Cafe Rostand. Motive pariziene, 2014

În 1990, după ce a criticat guvernul albanez și a îndemnat la democratizarea Albaniei, Kadare a primit azil politic în Franța și până în 2001 a locuit la Paris, după care și-a împărțit viața între Paris și Tirana, unde, de altfel, a și murit.

Volumul Dimineți la Cafe Rostand este unul de memorii, în care autorul reflectează asupra vieții în exil, iar cartea este numită după celebra cafenea pariziană unde Kadare obișnuia să își petreacă diminețile. Descoperirea orașului e o temă predilectă, iar cartea începe cu descrierea primei vizite la Paris a lui Kadare, la începutul anilor 1970.

În această carte de eseuri, Kadare îmbină reflecții asupra tensiunilor din Albania comunistă și ceea ce trăiește în Occident. Povestește despre dificultățile și provocările exilului, dar și despre libertatea și inspirația pe care le-a găsit în capitala franceză, în vreme ce cafeneaua Rostand devine un loc de refugiu și de introspecție, un spațiu unde autorul își poate exprima gândurile și amintirile fără constrângeri.

5. Păpușa, 2015

În ultima parte a vieții sale, Kadare a a devenit un scriitor mult mai blând, astfel că ultimul lui roman, Păpușa, un roman semiautobiografic duios, este unul în care, deși nu uită să critice regimul comunist albanez, se întoarce în Gjirokastër, orașul natal, și vorbește despre propria lui mamă.

Cartea este structurată ca o serie de amintiri și reflecții, în care autorul descrie cum mama lui, o femeie tradițională și casnică, a fost mereu prezentă și i-a oferit mereu sprijin, într-un mod subtil. Pe măsură ce naratorul crește și își urmează cariera de scriitor, relația dintre el și mama lui se complică, pe fondul diferențelor culturale și generaționale dintre ei.