Autorii de cărți SF sau fantasy parcă au, uneori, un glob de cristal. Unii au oferit în romanele lor detalii extrem de precise despre tot felul de invenții, tehnologii și norme sociale care nu existau la momentul publicării, dar care care s-au dovedit posibile peste ani. Scriem azi despre cărți care au prezis viitorul, într-o măsură mai mică sau mai mare.
Auzi tot timpul că cititul te poate transporta într-un alt spațiu și un alt timp, că îți permite să explorezi lumi noi, necunoscute, sau o altă versiune a lumii în care trăiești. Indiferent că acțiunea dintr-o carte se petrece în trecut, prezent sau viitor, scriitorii de ficțiune au capacitatea de a crea propriile lor societăți, reguli, tehnologii. Unii dintre ei au fost însă niște vizionari atunci când au inventat evenimente sau lucruri care, la momentul scrierii, nu erau posibile, pentru că acestea au devenit, ulterior, reale sau foarte aproape de realitate.
Cărțile SF sau fantasy sunt, de multe ori, speculații despre cum cred autorii lor că va arăta lumea peste 10, 20 sau 100 de ani. Uneori, detaliile rămân fantasme. Alteori, speculațiile se dovedesc a fi, peste ani, previziuni foarte aproape de realitate.
Pilda semănătorului este un roman științifico-fantastic scris de Octavia E. Butler în 1993. E o distopie care are loc în anii 2020, după ce societatea s-a prăbușit din cauza schimbărilor climatice, a inegalității dintre bogați și săraci și a lăcomiei corporatiste. Există tot felul de asemănări între societatea creată de Butler și realitatea din ziua de azi, incluzând încălzirea globală, influențele extreme ale corporațiilor în viața politică și socială, precum și inechitatea socială și rasială.
Dar cea mai ciudată paralelă cu realitatea de azi apare în Parabola talentelor, a doua carte din seria de două volume a Parabolelor, unde Octavia E. Butler vorbește despre un evanghelist conservator care candidează pentru președinție folosind sloganul „Make America Great Again”, slogan folosit de Donald Trump în campania electorală din 2016.
Distopia 1984 a lui George Orwell a prezis atât de multe aspecte din viitor, încât orice referire la roman te trimite cu gândul la situații în care tehnologia amenință să controleze societatea. De fapt, termenul de „Big Brother”, care se referă la abuzul de putere din partea guvernelor, implicând în special supravegherea indivizilor, își are originea în carte.
Deși a fost publicat în 1949, Orwell a descries o mulțime de tehnologii avansate care există în ziua de azi. Un exemplu este „teleecranul”, adică un televizor folosit pentru a monitoriza viețile private ale oamenilor și care are capacitatea de a identifica o persoană pe baza expresiilor ei faciale și a bătăilor inimii. Cum ar veni, tehnologia de recunoaștere facială folosită acum la dispozitive aflate la îndemâna întregii populații. Un alt exemplu este „versificatorul”, o mașinărie care poate să facă muzică și literatură în mod automat, adică ceea ce poate să facă inteligența artificială în ziua de azi.
Scriitorul SF H.G. Wells a avut talentul de a prezice viitorul războiului – inclusiv bomba atomică – în romanul său din 1914 Lumea eliberată, potrivit lui Andrew Peck, cercetător și formator al aviatorilor militari.
Darul lui Wells de a vedea viitorul conflictelor armate a început însă dinainte, cu romanul Când se va trezi Cel-care-doarme, publicat în 1899 și revizuit în 1910, când a fost un adevărat vizionar în privința puterii aeriene în război. Practic, a vorbit despre raiduri aeriene cu 12 ani înainte de prima misiune militară de recunoaștere aeriană.
Când Ray Bradbury a publicat Fahrenheit 451, în 1953, televiziunea era deja o formă populară de divertisment. La vremea aceea, cele mai multe programe TV însemnau comedii, jocuri televizate, știri și programe de varietăți. Dar cartea lui Bradbury vorbea despre ceea ce seamănă mai mult cu televiziunea reality de azi.
Bradbury a imaginat o lume în care ecrane TV uriașe implicau în mod direct privitorii în acțiunea programelor, anticipând nu numai ecranele mari de astăzi, ci și show-urile reality. În plus, a putut să prevadă felul în care oamenii au devenit din ce în ce mai absorbiți, ba chiar devotați, programelor TV, uneori în detrimetrul relațiilor personale și al vieții reale.
Trilogia Fundația, publicată de Isaac Asimov în 1950, a prevăzut o știință numită psihoistorie, care însemna că viitorul poate fi prezis măsurând cu precizie evoluțiile și tendințele actuale din comportamentul și viața umană.
Chiar dacă statistica – ca formă de măsurare a informațiilor – exista de pe-atunci, era foarte rudimentară, comparativ cu ceea ce se poate afla astăzi prin studii și sondaje. Psihoistoria lui Asimov a devenit o obișnuință în ziua de azi, o modalitate care ne ajută să aflăm cam tot ce se petrece pe glob, de la preferințe ale consumatorilor față de anumite produse la comportamente ale grupurilor de indivizi sau impactul global al unei pendemii.
Aldous Huxley a publicat în 1932 romanul Minunata lume nouă. Acțiunea romanului e plasată în Londra anului 2540 și arată o societate în care oamenii caută evadarea din realitatea lor folosind niște pastile numite soma, care le îmbunătățesc starea de spirit. După ce luau pastilele de soma, ochii le străluceau, obrajii li se îmbujorau și găseau o pace interioară care se manifesta prin fețe zâmbitoare și prietenoase.
Antidepresivele au început să apară de-abia prin 1950, dar Huxley a prezis larga răspândire a pastilelor care te fac să te simți bine.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.