Câți dintre noi mai avem prietenii rămase din copilărie sau adolescență, prietenii în care împărtășești aproape tot ce ți se întâmplă? De obicei, prieteniile construite la maturitate nu sunt chiar atât de sincere. Dacă uneori te-apucă nostalgia, citește cărți despre prietenie care să-ți aducă aminte de vremurile când oamenii se conectau unii cu alții cu o mai mare ușurință.
Prieteniile sunt unele dintre cele mai importante lucruri din lume. Cu toții știm asta. Și mai știm și că, odată cu înaintarea în vârstă, e o provocare să păstrezi o prietenie autentică. Tânjim la prietenii adevărate, cu discuții interminabile și tot felul de aventuri de împărtășit cu oamenii dragi.
În literatură, prietenia este o temă apreciată, deși nu foarte des întâlnită. Dacă citești cărți despre prietenie poți avea un sentiment plăcut, de pace interioară. De obicei, tema prieteniei se găsește cu ușurință în cărțile pentru copii și adolescenți, dar mai rar în cele pentru adulți. Dar încă mai găsim cărți despre prietenie, atât între femei, cât și între bărbați.
În Dulcele bar, cartea lui de memorii în care doar câteva nume au fost schimbate, JR Moehringer vorbește despre prieteniile pe care le-a avut cu tot felul de bărbați mai maturi decât el și despre cum acești bărbați și cel mai important bar din oraș l-au adoptat.
Crescut fără tată, JR e conștient de handicapul pe care îl are în societate, așa că își dorește cu tot dinadinsul, de mic, să petreacă timp în prezența bărbaților adulți. Sub aripa unchiului său, intră în familia celor care-și petrec toate bucuriile și tristețile la bar: „Mergeam acolo când eram fericiţi, să sărbătorim, şi când eram trişti, să răbufnim. Ne duceam acolo după nunţi şi înmormântări, să luăm ceva ca să ne calmăm şi mereu pentru o doză de curaj înainte. Ne duceam acolo când nu ştiam ce ne trebuie, în speranţa că cineva ne va spune. Ne duceam acolo în căutare de iubire, sau de sex, sau de probleme, sau după cineva care dispăruse, pentru că mai devreme sau mai târziu toată lumea ajungea acolo. Dar cel mai adesea ne duceam acolo când trebuia să fim găsiţi”.
E o carte voluminoasă, dar pe care o vei citi pe nerăsuflate, pentru că Moehringer mai are dreptate într-o privință: „Orice carte care valorează cât negru sub unghie e despre emoții, și dragoste, și moarte, și durere. E despre cuvinte. Despre om față în față cu viața. Da?”.
În Germania anilor ’30, Otto, Gottfried şi Robert sunt trei foști camarazi din Primul Război Mondial. Trăiesc mai mult de pe-o zi pe alta lucrând la un service auto pe care l-au construit împreună și, uneori, se dau cu Kark, o mașină cu o caroserie demodată, dar care are motor de curse. După o întrecere de mașini, unul dintre cei trei se îndrăgostește de o femeie, Pat, care ajunge să facă parte din grup.
Ca și în Dulcele Bar, și în cartea lui Erich Maria Remarque se bea și se petrece destul de mult. De fapt, povestea este despre adaptarea celor trei prieteni la viața de zi cu zi de după război, la nesiguranța, sărăcia și violența de peste tot. Pentru cei trei, prietenia este singurul refugiu în fața haosului din jur, dar și prietenia e pusă la încercare, cu atât mai mult cu cât condițiile de mediu nu sunt cele mai vesele.
Prietenia este relația care rezistă în ciuda greutăților, a distanțelor, ba chiar a greșelilor și trădării. Și despre asta vorbește și Eshkol Nevo în Simetria dorințelor.
Patru tineri bărbați care sunt buni prieteni se întâlnesc, de obicei, ca să urmărească finala Campionatului Mondial de Fotbal. Fac asta de pe vremea când erau elevi și nu au renunțat la tradiție nici când au ajuns adulți. Când se întâlnesc la finala din 1998, unul dintre ei propune ca fiecare să scrie pe o bucățică de hârtie câte trei dorințe pe care vrea să și le îndeplinescă până la meciul final al următorului Campionat Mondial, adică peste patru ani.
Yoav, zis Churchill, vrea să aducă schimbări serioase în societatea israeliană, Amichai vrea să-și facă o clinică de medicină alternativă, Ofir vrea să scrie o carte, iar Yuval – care este naratorul – vrea să o cucerească pe femeia de care e îndrăgostit.
Toate acestea ar trebui să i se întâmple fiecăruia în următorii patru ani. Și se întâmplă, numai că nu așa cum își imaginau ei.
Dacă vrei să citești cărți despre prietenie și nu știi cu ce să începi, Simetria dorințelor e o alegere potrivită. Cartea este scrisă descriptiv, o să simți mirosuri, gusturi, o să-ți imaginezi trupuri.
Cartea lui Paolo Cognetti este despre un băiat de la oraș pe care părinții, care împărtășesc dragostea pentru munte, decid să-l trimită în vacanțe în satul Grana la poalele Masivului Rosa. Acolo, Pietro îl cunoaște pe Bruno, un băiat de-al locului. El nu se află în micul sat de munte în vacanță, ci merge cu vacile la păscut.
Și, astfel, încep nenumărate veri de explorări şi descoperiri atât ale naturii, ale muntelui, cât și ale sinelui și ale celuilalt. Astfel, se leagă o prietenie specială între Pietro și Bruno, care îi va urmări peste ani, pe măsură ce aceștia se maturizează, chiar dacă legătura lor nu este una constantă.
O carte despre prietenie și despre dragostea de munte.
În Cele trei fiice ale Evei, Elif Shafak explorează conflictul dintre secularism și credință prin intermediul a trei femei, prietene între ele. Mona e o americancă de origine egipteană atașată de religia sa, Shirin e o englezoaică iraniană atee și Peri e turcoaică, dar una care a crescut între o mamă religioasă și un tată liberal.
Cele trei sunt studente la prestigioasa universitate Oxford și participă la seminariile profesorului Azur, un profesor controversat, care încearcă să le formeze gândirea critică și să le schimbe perspectiva despre lume.
Trei tinere aduse împreună de capriciile sorţii, Shirin, Mona şi Peri sînt Păcătoasa, Credincioasa şi Nehotărâta, care încearcă să treacă peste diferenţe şi prejudecăţi şi să-şi găsească locul într-o lume din ce în ce mai ameninţătoare.
Prietena mea genială face, în primele sale file, o introducere în viața familiilor tipic italiene cu care vei interacționa. Dintre toate personajele cu nume pe care nu le vei reține de la început se remarcă Elena și Lila.
La începutul romanului Elenei Ferrante, Elena, zisă Lenù, află că Lila, prietena ei încă din copilărie, dispare de acasă la 66 de ani, încercând să steargă orice ar fi putut lăsa în urmă, mergând până la a-și decupa chipul din fotografii. Furioasă, Elena decide să scrie în detaliu povestea prieteniei lor. „Să vedem cine izbutește de data asta!”, parcă amenință ea, iar cititorul intuiește, de la început, o competiție.
Lenù e fata cuminte, supusă și studioasă. Ca să primească aprecieri, trebuie să muncească mult. Lila e, în schimb o răzvrătită. Și ea studiază, dar pe furiș, ajungând să împrumute cărți de la bibliotecă în numele tuturor membrilor familiei ei. Nu se satură, vrea să știe de toate, se visează scriitoare și intră într-o competiție pe viață cu Lenù.
Prietenia dintre cele două poate să intrige, de multe ori stai să te întrebi de ce acceptă Elena prietenia Lilei, o fată și apoi o tânără atât de capricioasă. Însă poate că tocmai despre asta este o prietenie. Despre acceptare și tolaranță.
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.