

Cu câteva luni înainte de a-și lansa autobiografia, îți recomandăm să citești măcar unele dintre cele mai bune cărți de Margaret Atwood.
Margaret Atwood este mai mult decât o scriitoare canadiană premiată, este o voce morală, o vizionară literară și o arhivistă a traumei feminine și sociale. Cartea autobiografică „Book of Lives”, care urmează să fie publicată în luna noiembrie 2025, va cuprinde amintiri din copilăria ei din nordul Canadei, dar și povestea carierei literare, de la primele lucrări cu tematică feministă, până la romanele de succes premiate internațional.
„Am scris această carte cu sânge și sudoare – a fost prea multă viață de înghesuit între pagini, și dacă aș fi murit la 25 de ani, ca John Keats, ar fi fost mai scurtă”, a declarat Atwood, citată de The Guardian. „Dar am și râs mult. O carte de memorii e despre ce îți amintești – și, de obicei, îți amintești lucrurile prostești, catastrofele, răzbunările și vremurile de groază politică, așa că pe acelea le-am inclus – dar am adăugat și momente de bucurie, întâmplări neașteptate și, desigur, cărțile.”
Autoarea în vârstă de 85 de ani a publicat până acum 17 romane, 19 volume de poezie, 9 colecții de povestiri, 8 cărți pentru copii, 3 romane grafice și 11 lucrări de non-ficțiune, dar niciodată un volum de memorii, până acum.
Într-un context în care în România vorbim despre violența domestică și controlul asupra corpului feminin, cărțile lui Atwood devin mai actuale ca oricând. Iată deci o selecție de romane pe care le recomandăm.
Romanul emblematic al lui Margaret Atwood, care a intrat în imaginarul colectiv inclusiv pentru că a fost ecranizat. E o distopie în care femeile fertile sunt forțate să procreeze pentru elitele conducătoare dintr-un stat totalitar numit Gilead.
Inspirat de regimuri reale, dar rescris cu o luciditate înfiorătoare, romanul este un avertisment despre ce se poate întâmpla când controlul asupra corpului femeii devine politică de stat. Un clasic feminist, dar și un manifest pentru libertate.
Continuarea romanului Povestea slujitoarei, această carte a apărut la peste 30 de ani distanță. Atwood surprinde din trei perspective feminine diferite ceea ce se întâmplă cu Gilead din interior, inclusiv prin vocea unei adolescente care a crescut în acel sistem.
Romanul se transformă într-un thriller politic și de spionaj, în care trei femei, din generații și poziții diferite, colaborează involuntar pentru a expune și slăbi structura coruptă a Gileadului. În final, sistemul dă semne de prăbușire, iar manuscrisul mătușii Lydia, cândva judecătoare, devine o probă-cheie în dezvăluirea crimelor regimului.
Inspirat dintr-un caz real din Canada secolului al XIX-lea, romanul spune povestea lui Grace Marks, o servitoare acuzată de o crimă dublă comisă, conform suspiciunilor, la 16 ani.
Atwood îmbină cercetarea istorică riguroasă cu un suspans psihologic captivant: este Grace o victimă, o complice sau o manipulatoare? Un roman despre adevăruri distorsionate, memorie selectivă și mecanismele prin care societatea proiectează vinovăția asupra femeilor.
O saga literară sofisticată, în care o poveste în ramă ascunde alte povești – politice, erotice, științifico-fantastice. Romanul este construit pe mai multe planuri narative, având-o în centru pe Iris Chase, naratoarea, o femeie în vârstă care rememorează viața sa și pe cea a surorii sale, Laura, o tânără misterioasă care s-a sinucis la scurt timp după al Doilea Război Mondial.
Romanul a fost distins cu Booker Prize în 2000 și rămâne una dintre cele mai complexe construcții narative ale lui Atwood.
Prima carte din trilogia MaddAddam, care continuă cu Anul potopului și MaddAddam, romanul Oryx și Crake imaginează un viitor post-apocaliptic în care omenirea este aproape distrusă de o pandemie creată de om.
Snowman e ultimul supraviețuitor uman, iar Crakerii sunt o specie umanoidă „purificată”. Atwood satirizează biotehnologia, lăcomia corporatistă și obsesia pentru perfecțiune. Deși a apărut în 2003, romanul a câștigat popularitate odată cu izbucnirea pandemiei din 2020.
Primul roman al lui Atwood, scris în anii ’60, este o satiră la adresa consumerismului și misoginiei.
Marian, protagonista, simte că „se dizolvă” în rolurile impuse: logodnică, femeie de carieră, consumatoare. Pe măsură ce refuză să mai mănânce, corpul ei devine o formă de rezistență. Un roman „proto-feminist” cum îl numea chiar Atwood, care a anticipat frământările identitare și politice ale femeilor de azi.
Un roman despre cruzimea subtilă dintre fetițe, despre dinamica agresiunii psihologice în copilărie și despre trauma care persistă. Elainei Risley e o pictoriță canadiană care se întoarce la Toronto pentru o retrospectivă a lucrărilor sale. Revenirea în oraș declanșează o serie de amintiri din copilărie și adolescență, mai ales relația toxică cu fosta ei prietenă, Cordelia.
Atwood arată cum violența nu este doar fizică și cum rădăcinile durerii pot porni din locuri neașteptate. O carte sfâșietoare, dar vitală pentru înțelegerea feminității timpurii.
| Nume | Activat |
|---|---|
|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.