Cele mai impresionante personaje feminine din literatură se evidențiază prin faptul că iau atitudine, fiecare în felul său. Unele sunt femei remarcabile din cărți pentru că se răzvrătesc împotriva nedreptăților impuse de societatea din care fac parte. Pentru altele, a învinge înseamnă răbdare, bunătate și puterea de a vedea frumosul în viață.
8 Martie e doar un pretext pentru acest articol despre personaje feminine din literatură care își pun puternic amprenta asupra cititorului. Dar ce înseamnă eroină în literatură, într-o lume puternic dominată, până recent, de eroi? Pentru unii, un personaj feminin puternic este acela care conduce o armată. Pentru alții, acela care se remarcă prin răzvrătire în epoca din care face parte. Uneori însă, o femeie puternică din cărți este aceea care reușește să plece într-o călătorie de autocunoaștere.
Nu trebuie să fii femeie ca să rămâi uluit de povestea distopică în care femeile fertile sunt folosite numai pentru reproducere sau să ți se zbârlească părul aflând cum o simplă asistentă medicală ajută un băiețel bolnav de leucemie să trăiască 110 ani.
Povestea slujitoarei (publicată în 1985) e o carte care te revoltă. Margaret Atwood s-a inspirat din fapte reale, a făcut muncă de documentare și a creat, în final, o distopie uluitoare. La conducerea Statelor Unite se instalează un regim având credințe din Vechiului Testament, însă interpretate într-un mod avantajos pentru noii lideri. În ce constă distopia? Din cauza unor dezechilibre chimice, fertilitatea scade dramatic în rândul oamenilor.
Offred e una dintre puținele femei fertile, are deja o fetiță, iar rolul ei în noua societate este de slujitoare (handmaid), rol ce presupune ca ea să fie folosită strict pentru reproducere. Este trimisă la casa unui Comandant și a soției acestuia, cărora trebuie să le facă un copil într-un timp limitat. În contextul în care slujitoarele nu mai au libertate, Offred trebuie să supraviețuiască și să-și păstreze sănătatea psihică, în speranța că, într-o zi, își va revedea fiica și soțul.
Offred – desi personaj fictiv – este una dintre cele mai puternice femei din literatură, pentru că atrage atenția asupra schimbărilor care pot îngenunchea o societate dacă este condusă de un regim dictatorial. Povestea lui Offred este cu atât mai tulburătoare pentru noi cu cât în România, în perioada comunistă, metodele de contracepție și avortul erau interzise, iar aceste măsuri au avut consecințe dramatice.
Micuțele doamne (publicată în două volume, în 1868 și 1869), de Louisa May Alcott, înseamnă patru surori cu personalități diferite: Meg, Jo, Beth și Amy.
De ce se remarcă Jo și devine preferata oricui citește cartea? Pentru că Jo March are o personalitate puternică, băiețoasă chiar. Însuși tatăl ei o numește “fiu”. Jo are 15 ani și o sinceritate dură, e curajoasă, principială, îndrăzneață, loială. Jo nu crede în iubirea din cărți, deși scrie ea însăși povești de dragoste.
Își dorește să fie băiat într-o lume a bărbaților, iar motivele ei sunt aceleași pentru care, de-a lungul timpului, femeile au luptat pentru egalitatea între sexe: vrea să spună ce gândește, să meargă unde își dorește, să învețe tot ce vrea să învețe. Cu alte cuvinte, vrea să fie liberă.
Jo luptă pentru binele familiei și este singura care își păstrează cumpătul atunci când tatăl lor, plecat în război de foarte mult timp, se îmbolnăvește. Decide să își taie părul lung şi bogat şi îl vinde pe 25 de dolari, bani pe care îi dă mamei.
Unii spun că, în spatele personajului Jo March s-ar afla chiar scriitoarea Louisa May Alcott. Singura diferență dintre cele două ar fi că, în timp ce Jo s-a căsătorit, în cele din urmă, cu un bărbat pe care să-l considere egalul său, Louisa a ales să fie independentă. De altfel, autoarea a început să scrie tocmai pentru a le întreține pe mama și surorile sale.
Ce înseamnă un personaj feminin puternic? Personajul care învinge la final? Nu neapărat. Un personaj cu un destin tragic, dar puternic, este cel al Annei Karenina, din cartea omonimă scrisă de Lev Tolstoi și publicată în foiletoane, în intervalul 1875-1877.
În 1800, femeile din Rusia nu și-ar fi permis să aibă aventuri extraconjugale, deși bărbații aveau acest drept. Însă și mai greu de iertat era ca o femeie căsătorită să își părăsească soțul pentru a-l urma pe bărbatul iubit.
Fermecătoarea și respectabila Anna Karenina era căsătorită – nu din dragoste! – cu un bărbat mai mare decât ea cu 20 de ani, cu care avea și un copil. Îl întâlnește însă pe Vronski, de care se îndrăgostește. Între ei se leagă o relație puternică, iar Anna rămâne din nou însărcinată. Alege să-l urmeze pe bărbatul pe care-l iubește, lăsându-și în urmă copilul din relația legitimă, însă se întoarce după trei luni, sperând că va avea o viață relativ normală.
Deși curajoasă, Anna Karenina este victima propriilor alegeri. Faptul că nu poate ieși în societate cu Vronski, că familia acestuia o respinge, că soțul nu o lasă să-și vadă copilul – toate acestea își pun puternic amprenta asupra psihicului ei.
Jane Eyre e crescută de o mătușă răutăcioasă până când e trimisă la o școală de fete pentru a fi îndepărtată din casă. Chiar dacă nu e o fericire să trăiești într-un internat, măcar acolo învață, citește și pictează. După terminarea studiilor, se angajează ca guvernantă în casa domnului Rochester.
Fără să fie frumoasă, Jane îl cucerește, prin inteligența și moralitatea ei, pe Rochester, care o cere de soție. Lucrurile nu sunt deloc simple între cei doi, iar Jane trebuie să-și ia viața de la capăt, părăsindu-l. Cei doi se întâlnesc însă, peste ani, din nou.
Jane Eyre caută ceva nemaiîntâlnit pentru o femeie din epoca victoriană: să fie independentă. E o precursoare a feminismului, un personaj complex și atipic pentru epoca în care a fost creat. Jane devine, din copilă abuzată, o femeie loială și liberă în a lua decizii.
Charlotte Brontë s-a inspirat din propria viață când a descris școala din Lowood, unde a studiat Jane, retrăind scene de la școala unde ea și-a petrecut un an din viață și unde surorile ei mai mari s-au îmbolnăvit grav. Cartea a fost publicată în 1847.
Stieg Larsson a construit, în Fata cu un dragon tatuat (The Girl with the Dragon Tattoo, publicată postum, în 2005), unul dintre cele mai interesante și puternice personaje feminine din literatură, care “se bate” cu personaje celebre din cărți ale altor epoci.
Lisbeth Salander nu e frumoasă, dar are o inteligență mult peste medie, are memorie fotografică, e loială și știe să facă investigații, fiind unul dintre cei mai buni hackeri din Suedia. În plus, a supraviețuit unei copilării în care a fost abuzată, ceea ce o transformă întro eroină antisocială, un fel de “înger feminist răzbunător”.
Lui Lisbeth nu-i pasă de ce cred alți oameni despre ea, se îmbracă ciudat și se culcă cu cine are ea chef, indiferent de sex. Stieg Larsson a creat un personaj feminin provocator și intens, care are propriul ei cod moral. Deși la prima vedere poate părea antipatică, cititorii o iubesc. Pe internet au apărut tot felul de ghiduri legate de ce poți învăța de la Lisbeth Salander.
Mănâncă, roagă-te, iubește (publicată în 2006) e genul de carte pe care o poți rata dacă ai văzut, mai întâi, filmul. Poate părea o carte facilă așa că, dacă ești pasionat de literatura “cu greutate”, s-ar putea să nu vrei să îți pierzi timpul cu ea. Greșit. Elizabeth Gilbert a scris o carte despre transformarea individuală, căutarea sinelui şi depăşirea unor momente de rătăcire.
În carte, Elizabeth Gilbert nu e cum pare în film: o americancă plictisită de viață, care pleacă în vacanță. Elizabeth Gilbert (cartea este una de memorii!), trecuse printr-un divorţ dureros, se luptase cu o depresie care o adusese în pragul sinuciderii şi încerca să se agaţe de orice lucru pozitiv din viață. Așa a decis să plece în Italia, India și Bali, unde plănuia să stea câte patru luni pentru ca, în final, să scrie o carte despre experiența ei.
De ce ar fi Elizabeth Gilbert de pus laolaltă cu cele mai puternice personaje feminine din cărți? Pentru că, uneori, ești o eroină pentru simplul fapt că reușești să te trezești dimineața și să mergi la serviciu. Mai ai nevoie de încă un motiv? Pentru că Gilbert și-a luat lumea în cap, încercând nu doar să facă față dramei ei, ci încercând să se cunoască și să fie ceea ce visa să fie: scriitoare. Mai vrei motive? Pentru că Gilbert a aflat la timp că e important să îți cauți drumul în viață, pentru a-l putea găsi.
Ca să nu se creadă că e scriitoarea unei singure cărți după succesul avut cu Pânza de păianjen, Cella Serghi s-a apucat să scrie iar. Așa a apărut Cartea Mironei (1965) sau Mirona (1972), numită inițial Cad zidurile (1950).
Mirona e un personaj complex. La început, copila răzvrătită e comparată de către ceilalți din casă cu bunica Fana, iar comparația nu este una laudativă. E fascinată de cunoaștere și vrea să descopere ce se află dincolo de gardul casei în care locuiește, așa că tot ce-și dorește este să plece de acasă și să scrie un roman.
Mirona ar fi putut să fie doar o altă fată fragilă și lipsită de griji, dar nu e deloc așa. Crește și, la 19 ani, se îndrăgostește de un bărbat mai mare decât ea cu 20 de ani, care este căsătorit. Încearcă să se desprindă de regulile absurde şi învechite impuse de familie şi societate, dar își dorește exclusivitate, iar Ștefan, deși i-o promite de multe ori, e incapabil să ia o decizie.
Mirona nu este însă doar o altă femeie îndrăgostită. Ea studiază la Paris și se încăpăţânează să devină scriitoare. Trece prin experienţa celui de-Al Doilea Război Mondial, trăiește într-o sărăcie cruntă și devine vecină cu moartea care paște Bucureștiul la tot pasul. De la Mirona afli de foametea din timpul războiului, despre frig și condiții precare se viață, despre bombardamete, grupări rebele, iar toate acestea se întrepătrund, pe de o parte, cu sentimentele de iubire, iar pe de alta, cu cele de neapartenență.
Oscar şi Tanti Roz (2002), scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt, e o carte pe care toată lumea ar trebui să o citească. Deși personajul principal e Oscar, un băiețel de 10 ani bolnav de leucemie și care își trăiește ultimele zile într-un spital, voi vorbi mai mult despre Tanti Roz.
Tanti Roz, o infirmieră bătrână, dar pusă pe glume, este singura persoană care reușește să-l mai înveselească pe Oscar. Tanti Roz este cel mai mare exemplu de optimism și bunătate, de care avem cu toții nevoie. Ea îl convinge pe copil să trăiască fiecare zi ca și cum ar dura 10 ani. Ghidat de Tanti Roz, Oscar ajunge să se bucure de adolescență, să se îndrăgostească și să se căsătorească, “trăind”, astfel, până la 110 ani.
Tot la îndemnul lui Tanti Roz, Oscar se apucă să-i scrie scrisori lui Dumnezeu. De ce? Pentru că, spune Tanti Roz, gândurile pe care nu le spunem nimănui devin apăsătoare: “Dacă nu vorbeşti şi doar le ţii în ţine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi şi rău mirositoare, Oscar, băiatule”.
Tanti Roz e o femeie puternică, în stare să învețe pe oricine să vadă frumosul din viață, de aceea e o eroină.
Cu siguranță mai sunt și alte femei care s-au remarcat, de-a lungul timpului, în literatură. Unele prin bunătate și răbdare, altele prin forță psihică și curaj. Ție ți-a rămas în minte un personaj feminin pe care să-l fi îndrăgit în mod special? Pentru tine ce înseamnă femei remarcabile din cărți?
Nume | Activat |
---|---|
Cookie-uri Folosim cookie-uri pentru a putea oferi o experienta cat mai placuta |
|
Google Analytics We track anonymized user information to improve our website. |
|
Google Adwords We use Adwords to track our Conversions through Google Clicks. |
|
Google Tag Manager We use Google Tag Manager to monitor our traffic and to help us AB test new features |
|
Facebook We use Facebook to track connections to social media channels. |
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri.