Adevărul e că nu se scriu prea multe cărți amuzante. Dacă nu scriu pentru copii, autorii tratează, de cele mai multe ori, teme cu greutate, serioase și emoționante. Dar o carte scrisă cu umor e una dintre cele mai simple plăceri ale vieții, așa că am făcut și noi o listă, mai jos.

Câteodată n-ai chef să intri în subiecte literare prea provocatoare sau care să-ți ridice o mie de semne de întrebare. Câteodată ai chef doar să uiți de toată seriozitatea din lume și să citești ceva absurd, relaxant și amuzant, care să nu-ți pună mintea la încercare.

Am făcut și noi o listă de cărți amuzante, deși nu e tocmai o știință exactă cum înțelege fiecare umorul. În fond, sunt o mulțime de tipuri de umor.

6 cărți amuzante

1. Sora mea, ucigașa în serie, de Oyinkan Braithwaite

Korede și sora ei mai mică, Ayoola, trăiesc în Lagos, Nigeria, și au o relație puternică. Se acoperă una pe alta la nevoie. Acest lucru îi e de folos mai ales Ayoolei, pentru că a căpătat un obicei puțin mai ciudat: își omoară iubiții. Tocmai a terminat cu cel de-al treilea și are nevoie de Korede s-o ajute la curățenie.

Cele două au un sistem bine pus la punct, dar care n-are cum să dureze. Korede ar putea să sune la poliție, însă lucrurile sunt mai complicate decât atât. Romanul lui Oyinkan Braithwaite e o comedie neagră plină de energie.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Și atunci ne-au terminat, de Joshua Ferris

Joshua Ferris spune o poveste adevarată despre supraviețuire, de la începutul lui 2001, dar o face cu mult umor. Dezvoltarea internetului schimbă total economia SUA, iar companiie ajung să facă disponibilizări masive. O companie de publicitate fără nume e afectată, iar angajații sunt dați afară rând pe rând.

Autorul romanului Și atunci ne-au terminat pornește de la personaje-arhetipuri, din care poți sesiza genul care bârfește la birou, genul care stă prea mult în pauze de cafea, și ajunge să dezvăluie mai în profunzime personajele, pe măsură ce rămân din ce în ce mai puține.

3. Trei într-o barcă, de Jerome K. Jerome

Trei bogătani de la oraș, Jerome, Harris și George, plus un câine, fac o călătorie cu barca pe Tamisa, spre amuzamentul a generații întregi de cititori. Cartea lui Jerome K. Jerome trebuia să fie, inițial, un ghid de călătorie serios, dar, din fericire, seriozitatea a cedat în fața anecdotelor naratorului.

În cele două săptămâni pe care le petrec în barcă și pregătindu-se pentru călătorie, cei trei bărbați povestesc tot felul de întâmplări aparent banale, dar care dau savoare cărții. Un roman de aventuri umoristic despre peripetiile celor trei prieteni, povestite spumos și cu ironie.

4. Spaime și scârbe în Las Vegas, de Hunter S. Thompson

Parțial reportaj, parțial confesiune, parțial documentar, romanul lui Hunter S. Thompson, jurnalist și autor american, e despre o călătorie pe care Thompson a făcut-o cu un cunoscut la care, în carte, se referă ca fiind „avocatul”.

Cartea are o puternică tentă autobiografică. Jurnalistul Raoul Duke, alter ego‑ul scriitorului, pleacă spre Las Vegas împreună cu doctorul Gonzo, avocatul lui, ca să descopere partea întunecata a Visului American, sub pretextul că vor să documenteze un subiect. De fapt, cei doi sunt înarmați cu un întreg arsenal de amfetamine, hașis, marijuana și LSD, iar ceea ce iese e, pe de o parte, grotesc, pe de altă parte, absurd de amuzant.

5. Unde ai dispărut, Bernadette?, de Maria Semple

Bernadette Fox, o fostă arhitectă de succes, se retrage din viața publică după ce are o cădere psihică majoră și i de declanșează agorafobia. Cu o zi înainte de ceea ce trebuia să fie o expediție în Antarctica, Bernadette dispare.

Bee, fiica ei de 15 ani, începe atunci o investigație serioasă, colectând tot felul de probe: scrisori emailuri, chitanțe de la camera de gardă. Face tot ce poate ca să afle unde a dispărut Bernadette, iar în cele din urmă ajunge să plece cu tatăl ei spre Antarctica. Cartea e scrisă pe un ton relaxat și amuzant, uneori surprinzător.

6. Un an de odihnă și relaxare, de Ottessa Moshfegh

Un an de odihnă și relaxare e povestea unei naratoare anonime care nu vrea altceva decât să doarmă un an întreg. Are 26 de ani, e frumoasă și privilegiată, dar se izolează de toți ceilalți rămânând în apartamentul ei, sedată cu un cocktail de medicamente. Chiar dacă premisa pare una deprimantă, proza Ottessei Moshfegh e una captivantă și plină de umor.

„Nu pot să fac legătura cu vreun eveniment care să fi dus la decizia mea de a hiberna. La început, pur și simplu am vrut niște sedative care să‑mi alunge gândurile, din moment ce asaltul lor constant făcea să‑mi fie greu să nu detest totul, fie oameni, fie lucruri. M‑am gândit că viața ar fi mult mai ușor de suportat dacă creierul meu ar lăsa‑o mai moale cu dezaprobarea lumii din jur. Am început să mă întâlnesc cu dr. Tuttle în ianuarie 2000. A început destul de inofensiv: eram bolnavă de nefericire și neliniște, doream să scap din închisoarea minții și a trupului meu. Dr. Tuttle mi‑a confirmat că nu era nimic neobișnuit”.