Dacă ești într-o perioadă mai bizară, în care nu mai ai răbdare să citești, nu ai starea potrivită sau pur și simplu nu găsești un roman care să te atragă destul de mult, aruncă-ți o privire pe recomandările de mai jos! Noi spunem că sunt cărți pe care nu poți să le lași din mână odată ce te-apuci de ele, atât de captivante sunt!  

Pentru un cititor, parcă nu e nimic mai satisfăcător decât să găsească o carte potrivită cu momentul în care se află. Știm bine că, cu cât citești mai mult, cu atât e mai greu să fii impresionat de o lectură. Dar am făcut o selecție cu câteva cărți pe care nu poți să le lași din mână, cărți care aproape că dau dependență.

Sunt pentru toate gusturile, așa că parcurge lista în tihnă!

8 cărți pe care nu poți să le lași din mână

1. Fata dispărută, de Gillian Flynn

Fata dispărută este, probabil, unul dintre cele mai iconice romane thriller scrise vreodată. Scrisă din perspective alternative – ale lui Amy și Nick Dunne – cartea duce rapid cititorul într-o zonă de confuzie și înșelăciune.

Amy Dunne e celebră pentru că a inspirat o carte pentru copii. Așa că, atunci când ea dispare la cea de-a cincea aniversare a căsătoriei ei cu Nick, mass-media se alarmează. Nick se trezește în lumina reflectoarelor, dar nu reacționează așa cum și-ar dori publicul. E mai degrabă un bărbat evaziv și înverșunat, decât soțul îndurerat pe care și l-ar fi dorit publicul. Acest lucru înseamnă că Nick are vreo legătură cu dispariția soției lui?

Poate cuplul format din Amy și Nick părea, din exterior, să aibă mariajul perfect, dar, pe dinăuntru, fiecare dintre parteneri are părțile lui întunecate.

Scriitura și caracterizările sunt scrise impecabil de Gillian Flynn, care e maestra suspansului. Când sunt scrise bine, romanele thriller pot să dea dependență. O să vezi că nu te vei mai putea opri din a citi pagină după pagină.

2. Istoria secretă, de Donna Tartt

Istoria Secretă a Donnei Tartt este un roman captivant despre un grup de studenți extrem de zeloși de la o mică universitate de arte liberale, Colegiul Hampden din New England. La începutul unui nou an universitar, se leagă un nou grup, extrem de efervescent.

Richard Papen, protagonistul, are 28 de ani, dar își amintește cum, la 19 ani, când își petrecea anii de facultate cu acest grup de studenți, a ajuns să fie implicat într-o serie de crime pentru care grupul respectiv era, aproape în totalitate, responsabil.

Astfel, cei din grup au de-a face cu trădare, corupție și, de fapt, cu răutatea pură. Fiecare personaj este unic și demn de dispreț. Nimeni nu e așa cum părea la începutul cărții și fiecare are propriul secret.

Romanul nu este unul scurt – are peste 800 de pagini – dar e dintre puținele cărți pe care nu poți să le lași din mână. E impresionat cum autoarea poate să capteze atenția pentru atât de mult timp pentru că, vei vedea, îți vei dori cu ardoare să afli ce se întâmplă în final! O carte despre prietenie, dragoste, dorință, hedonism, gelozie și tragedie.

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

3. Învățare, de Tara Westover

Învățare, de Tara Westover, e singura carte de non-ficțiune din listă, dar povestea e atât de ciudată, încât o să ai impresia că a fost inventată. De fapt, e o carte de memorii a unei femei care a crescut într-o casă de mormoni conservatori.

Credințele mormonilor erau atât de stricte și de îndepărtate de normele cu care suntem obișnuiți cei mai mulți dintre noi! Imaginează-ți că autoarea nu a pus piciorul într-o sală de clasă până la 17 ani! Tatăl ei era pregătit tot timpul pentru sfârșitul lumii și le interzicea celor din familie accesul în spitale, chiar și în cazurile unor accidente grave. De fapt, Tara nici nu fusese înregistrată oficial și, deci, nu primise certificat de naștere.

“Tata spunea că școlile publice sunt o capcană prin care guvernul încearcă să-i îndepărteze pe copii de Dumnezeu.

— Dacă-i trimit pe copii la școala de la baza drumului, spunea, e ca și cum i-aș da direct diavolului”.

Când Tara crește, tatăl ei devine și mai radical, așa că, la 16 ani, fata decide să plece de acasă și să învețe.

Crescută într-o familie extrem de disfuncțională, ea rămâne cu sentimente confuze o perioadă îndelungată de timp, chiar și după ce pleacă de acasă. O lectură fascinantă – uneori groaznic de dură – despre familie, perspective, educație și auto-dezvoltare.

4. Oameni normali, de Sally Rooney

Plasată în Irlanda, în anii 2010, povestea spusă de Sally Rooney în Oameni normali este despre Marianne și Connell. Cei doi s-au cunoscut în liceu, unde Connell era din gașca elevilor populari, iar Marianne era un fel de paria din punct de vedere social.

Mama lui Connell e angajată să facă curățenie în casa mamei lui Marianne, așa că cei doi se văd frecvent în afara școlii și încep să aibă o relație secretă. Se deschid unul în fața celuilalt într-un mod special, în care nu reușesc să o facă cu altcineva, și e clar că între ei e o puternică atracție. Timpul trece, cei doi se despart, dar ajung din nou să se intersecteze la aceeași universitate, ca studenți. Între timp, rolurile s-au schimbat puțin, pentru că, de data aceasta, Connell este cel inadaptat, în timp ce Marianne are un grup larg de prieteni.

Mai departe, povestea este una absolut normală, despre un cuplu obișnuit care se confruntă cu probleme de care avem sau am avut cu toții. Doar că scriitura lui Sally Rooney e atât de specială și emoționantă, încât, după ce te apuci de carte, o s-o citești pe nerăsuflate. Îți recomandăm să citești cartea înainte să vezi miniseria.

5. Lolita, de Vladimir Nabokov

Lolita e o carte interesantă. Unii o iubesc, alții o urăsc. În orice caz, indiferent nu o să te lase! Cartea lui Vladimir Nabokov, cenzurată multă vreme, e despre tânăra Lolita și tatăl ei vitreg, Humbert Humbert. Ea avea 12 ani când s-au cunoscut, dar el se îndrăgostește atât de tare de ea, încât se căsătorește cu mama ei numai ca să fie mai aproape de Lolita. Obsesia bărbatului crește pe zi ce trece, iar atunci când fata își pierde mama, rămâne în grija lui Humbert. Când Lolita caută atenție în altă parte, cuprins de disperare, Humbert o ia într-o lungă călătorie cu mașina, în numele „dragostei”.

E posibil ca, citind, cartea – care este, apropo, un roman clasic al literaturii universale – să treci prin tot felul de sentimente contradictorii. Humbert este un simplu pedofil, pentru care nu există circumstanțe atenuante, sau este un bărbat traumatizat care se confruntă, printre altele, cu cinismul infantil al atrăgătoarei Lolita?

6. Jocurile foamei, de Suzanne Collins

Jocurile foamei e una dintre cele mai bune serii pentru adolescenți din toate timpurile. Chiar dacă e din categoria literatură young adult, cartea lui Suzanne Collins s-ar putea să te captiveze și ca adult. E vorba despre un roman distopic format din cărțile: Jocurile foamei, Sfidarea și Revolta.

America de Nord este Panem – o țară împărțită în Capitoliu și treisprezece Districte, fiecare dintre ele împărțite după stadiile diferite de sărăcie în care trăiau locuitorii lor. În fiecare an, câte doi copii din fiecare district sunt selectați pentru a participa la un spectacol televizat de tipul luptelor cu gladiatori. Spectacolul poartă denumirea de Jocurile foamei.

Jocurile, barbare și sângeroase, înseamnă, de fapt, că 24 de adolescenți, cu varste între 12 și 18 ani, sunt obligați să lupte între ei până la moarte. Doar unul dintre ei se poate întoarce acasă, viu și bogat.

Katniss Everdeen și Peeta Malark sunt aleși ca tribut pentru Districtul 12 – cel mai sărac district – iar regulile sunt clare: să ucidă sau să fie uciși. Cei doi sunt competitori, nu prieteni, dar, cu toate acestea, fac un fel de pact care să-i ajute să rămână în viață cât mai mult timp posibil în fața altor districte.

7. Mici focuri pretudindeni, de Celeste Ng

Mici focuri pretutindeni este al doilea roman al lui Celeste Ng. Acțiunea romanului are loc în Ohio, locul unde autoarea a crescut. Este vorba despre un roman cu drame de famile, secrete și probleme, avorturi și iubiri pasionale, despre atracția maternității, dar și despre falsa credință că respectarea regulilor poate preveni dezastrul.

Shaker Heights este o suburbie liniștită, un loc în care totul este planificat. Culorile caselor și chiar și viețile oamenilor par să aibă un parcurs lin. Elena Richardson se ghidează după un lucru: respectă regulile. Dar, atunci când Mia Warren, o mamă singură, ajunge în oraș cu fiica ei adolescentă, lucrurile se dezechilibrează. Mia e o artistă cu un trecut misterios. Lipsa ei de respect față de reguli amenință sa distrugă această comunitate extrem de ordonată.

8. Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood

Margaret Atwood a imaginat o lume în care femeile sunt complet subjugate de către bărbați. Munca autoarei nu face decât să ne aducă în atenție – într-o manieră care poate părea dură – că poate fi extrem de ușor ca lumea de azi să alunece într-o distopie.

Povestea slujitoarei descrie o lume distopică din anii ’80, în care președintele american e ucis, iar Statele Unite sunt conduse de un nou regim politic teocratic (în care Dumnezeu sau o zeitate este considerat conducător suprem al statului) numit Galaad. Degradarea mediului face ca majoritatea populației să fie infertilă.

Femeile au fost principalele victime ale regimului teocratic. Le-a fost interzis dreptul la muncă și accesul la bani, fiind împărțite în categorii: Soții, Marthe, Slujitoare, Mătuși, Econoneveste. Ele își pierd ientitatea și pierd și drepturi banale, cum ar fi acela de a se da cu cremă de mâini. Barbații, la rândul lor, erau Comandanți, Agenți sau Îngeri. Cei care nu “corespundeau”, femei și bărbați deopotrivă, erau trimiși în Colonii, la moarte sigură.

O dată pe lună, slujitoarele își desfăceau picioarele în fața bărbatului casei și se rugau să rămână însărcinate, pentru că erau considerate ca fiind folositoare numai dacă reușeau să aducă pe lume un urmaș pentru stăpânii lor. Romanul este structurat în jurul slujitoarei numite Offred, care încă își mai amintește cum era viața înainte, când era liberă să ducă o viață normală.

Margaret Atwood a publicat Povestea slujitoarei în 1985. Ea a declarat, mai apoi, că s-a inspirat, parțial, din istoria regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu, care a forțat creșterea natalității în România prin interzicerea metodelor contraceptive și a avorturilor, ceea ce a dus la nenumărate decese în rândul femeilor. „Fiecare maltratare, restricție sau tortură are un precedent din lumea reală. Distopia romanului este distopia noastră”, a spus scriitoarea.