Literatura asiatică a oferit, de-a lungul timpului, unele dintre cele mai frumoase opere scrise vreodată. Am selectat doar câteva cărți ale unor autori asiatici, pe care – credem noi – ar trebui să nu le treci cu vederea.

Cărțile scrise de autori asiatici sunt, mai ales pentru noi, europenii, pline de contraste și exotism. Suprarealism, sărăcie și mulțumire de sine puse laolaltă, serenitate, singurătate, luptă pentru supraviețuire, lirism, disperare, neobișnuit.

Pentru că literatura lor este principala sursă prin care putem să ne facem o idee despre cultura asiatică, atât de diferită de cea europeană, am făcut o scurtă selecție de romane scrise de autori asiatici.

8 romane scrise de autori asiatici

1. 1Q84, de Haruki Murukami

1Q84, scris de japonezul Haruki Murakami, are cam tot ce poți să vrei de la o carte: fantezie, mister, distopie și poveste de dragoste. Romanul este împărțită în Cartea 1: Aprilie – Iunie, Cartea 2: Iulie – Septembrie, Cartea 3: Octombrie – Decembrie.

Murakami face o construcție meticuloasă a misterelor, pe care nu le elucidează complet. Un roman dens, plin de simboluri și detalii, în care personajul principal este o femeie: Aomame. Deloc întâmplător, ea se află blocată în trafic pe o autostradă din Tokyo. Ca să ajungă la timp la destinație, Aomame urmează sfatul unui șofer de taxi iubitor de muzica clasică – iar aici pasiunea lui Murakami pentru muzică își spune cuvântul, ca în toate cărțile sale – și folosește o scară de serviciu care o duce într-o lume paralelă.

Cele două lumi paralele sunt asemănătoare, dar diferite. De exemplu, una dintre ele are două luni pe cer. Despre Aomame vei afla că nu e o femeie obișnuită, ci una care îi pedepsește pe bărbații vinovați de abuzuri și violențe împotriva femeilor. În carte mai apare și Tengo, un tânăr de aceeași vârstă cu Aomame, profesor de matematică. Se vor întâlni undeva cele două lumi paralele?

 Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ 

2. Dumnezeul lucrurilor mărunte, de Arundhati Roy

Arundhati Roy este prima scriitoare indiană care a câștigat Booker Prize, iar premiul i-a fost acordat pentru Dumnezeul lucrurilor mărunte, romanul ei de debut. Roy pune în contrast copilăria gemenilor Rahel și Estha cu agitația politică din Kerala (stat din sud-vestul Indiei) anului 1969.

Gemenii Rahel și Estha își trăiesc copilăria într-o familie interesantă. O mamă frumoasă și solitară, o bunică oarbă care cânta la vioară, un unchi chefliu și afemeiat, o mătușă antipatică. Lucrurile au un parcurs firesc până când verișoara gemenilor vine în vizită, din Anglia, împreună cu mama ei. Atunci, toată lumea află că destinul se poate schimba într-o clipă. Gemenii sunt despărțiți și trimiși departe de casă, iar devenirea lor ca adulți este una deloc liniștită.

Când vine vorba de autori asiatici, Arundhati Roy e un pic atipică, pentru că e, în primul rând, o militantă pentru drepturile cetățenilor indieni, activistă pentru drepturile femeii și împotriva globalizării. Deși scrisul pare să fie mai degrabă un hobby pentru ea, stilul ei este extrem de frumos, amestecând exotismul indian cu misticismul, psihologia și poezia.

3. Sunetul muntelui, de Yasunari Kawabata

Autorul japonez Yasunari Kawabata a scris un roman cu un ritm lent, de parcă te bagă în transă. Nu e un roman plictisitor, ci doar te face mai atent la tot ce respiră viață în jur. Cum ar fi copacii.

Sunetul muntelui este povestea lui Shingo, tatăl și bunicul unei familii cu doi copii, Shūichi, fiul, și Fusako, fiica. Fiul are o soție, dar are și o amantă. Fiica lui Shingo are, în schimb, două fete, împreună cu care este nevoită să revină în casa părintească după ce soțul ei a părăsit căminul conjugal.

Shingo acceptă toate întâmplările vieții cotidiene, respectiv crizele familiei sale, cu oarecare greutate. În plus, pare că refuză să îmbătrânească.

Probabil că primăvara este cea mai bună perioadă în care să citești acest roman al lui Kawabata, pentru că ai ocazia să fii conștient de ceea ce înseamnă schimbările din natură, înflorirea copacilor, vântul, ploaia, cu toată poezia din ele.

4. Tigrul alb, de Aravind Adiga

Aravind Adiga, jurnalist și scriitor indian, a scos la iveală manifestare literară a ceea ce înseamnă diferențele dintre India nouă și cea veche.

Balram se naște undeva într-un sat din India, într-o familie în care bivolița era tratată mai bine ca oamenii. Ajunge şoferul unui om de afaceri în Delhi, ceea ce e o mare reușită pentru indian sărac, făcând astfel trecerea de la India tradițională la India modernă, o lume plină de contraste. Dar nu îi e de-ajuns și vrea mai mult. El își spune povestea pe parcursul a şapte nopţi, motiv pentru care cartea este împărţită în şapte capitole.

Pe parcursul romanului vei da peste momente de disperare și imoralitate care descriu imaginea viscerală a unei Indii în criză de identitate, pe măsură ce încearcă să între în epoca modernă.

5. Te rog, ai grijă de mama, de Kyung-Sook Shin

Te rog, ai grijă de mama, scrisă de autoarea sud coreană Kyung-Sook Shin, a fost tradus pentru prima dată în engleză în 2011. Romanul a fost disctins cu „Man Asian Literary Prize”, acordat anual celui mai bun roman scris de un autor dintr-o ţară asiatică, publicat sau tradus în limba engleză, iar Kyung-Sook Shin este primul autor sud corean și prima femeie care a primit acest premiu.

Romanul este o poveste de dragoste și de sacrificiu a unei familii. De fapt, este povestea lui Park So-nyo, care ilustrează mama întregii familii, o femeie care, victimă a unui accident vascular cerebral, devine confuză într-o stație de metrou și se pierde de familie. Acțiunea romanului se mută mai apoi către o serie de amintiri ale celorlalți legate de So-nyo, în timp ce o caută prin întregul Seul.

Pe măsură ce citești, te vei gândi la propriii părinți și s-ar putea să-ți regândești relația cu ei.

6. Să nu mă părăsești, de Kazuo Ishiguro

Kazuo Ishiguro este un scriitor britanic de origine japoneză, iar Să nu mă părăsești este unul dintre cele mai apreciate romane ale sale, o distopie extrem de emoționantă și tensionată.

Dacă nu ar ști cum și pentru ce au fost aduși pe lume, Kathy, Ruth și Tommy ar fi ca niște tineri oarecare, preocupați de poezie, filme, cărți, iubire și sex. Niște tineri atenți în mod special la sănătatea lor, niște tineri care trăiesc într-o școală și pe care nu-i vizitează niciun părinte. Dar care e rostul pentru care niște ființe clonate pentru a dona organe, a căror existență este limitată și dependentă de un număr de “donări”, care este, așadar, rostul ca aceste ființe să se îndrăgostească, să le placă muzica, să călătorească sau să întâlnească oameni?

Să nu mă părăsești poate fi considerat o meditație asupra morții.

7. Visul din pavilionul roșu, de Cao Xueqin

Visul din pavilionul roșu nu e atât de cunoscut în Europa, dar este un roman clasic chinezesc, numit deseori „cartea mileniului”. Cartea scriitorului chinez Cao Xueqin, unul dintre cei mai apreciați autori asiatici, despre care se crede că a trăit între anii 1724 și 1763, fost vândută în 100 de milioane de exemplare, fiind și una dintre cele mai populare cărți din lume.

Este o saga din secolul al 18-lea, despre o familie nobilă care cade în dizgrație. Romanul are peste 400 de personaje și abundă în detalii uimitoare despre obiceiurile sociale, culturale și spirituale ale vremii, dar are și o poveste de dragoste tragică. Dacă o citești – și îți recomandăm să o faci – ia în considerare că e și foarte lungă, de două ori cât Război și pace.

8. Obosit de viață, obosit de moarte, de Mo Yan

Mo Yan este este pseudonimul literar al scriitorului chinez Guan Muoye. Distins cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 2012, Mo Yan este considerat autorul care, cu un realism halucinant, îmbină povești populare, istorie și contemporaneitate.

Obosit de viață, obosit de moarte este povestea lui Ximen Nao, împușcat pentru ca a refuzat să se alăture Partidului Comunist. Însă povestea nu este doar despre asta. Moartea personajului principal nu înseamnă decât un lung șir de întâmplări, pentru că, după ce ajunge în iad, Ximen Nao obține promisiunea de a reveni pe pământ pentru a găsi răspunsuri la întrebarile sale.

La 1 ianuarie 1950, Ximen Nao pășește din nou pe pământ, dar nu ca om, ci ca măgar în curtea familiei sale. După viața de măgar trece prin cea de vită de povară, câine, maimuță și tot așa, după legile buddhiste, pentru a avea, în cele din urmă, șansa de a renaște ca om.